 Pentru ce am mers la alegeri?
Faptul cã vreo 30 de români pleacã în vacantã bine plãtitã la Bruxelles mã lasã rece si cred cã majoritatea românilor au acelasi sentiment. Pînã la urmã cineva trebuie sã facã si treaba asta. Cîti dintre noi stiu pentru ce-am organizat alegeri, pentru ce s-au cheltuit bani, nu putini, cu ce se ocupã parlamentarii europeni si organele de conducere? Putini. De aceea, cîteva probleme pe care nu le-am auzit dezbãtute în simulacrul de campanie ar fi bine sã fie reamintite.
1. Statutul statelor membru. Uniunea Europeanã are o constitutie al cãrei proiect a fost NEGOCIAT în secret, nu dezbãtut. Evident, o negociere secretã te duce cu gîndul la faptul cã marile puteri europene - Germania, Franta - si-au putut impune interesele. România, primitã pentru a deveni piatã de desfacere este putin probabil sã-si poatã impune dorintele, în conditiile în care sîntem urecheti anual de tot felul de comisii si comitii. Dacã actul fundamental a fost negociat, vã dati seama cam cum apar legi care par a fi fãcute special pentru o tarã sau alta. Un ministru de finante german spunea clar: „Germania, ca cel mai mare si mai puternic stat membru, va fi conducãtorul Europei, fie cã vã place, fie cã nu“! Egalitatea statelor în constructia europeanã este explicatã la fel de limpede cum explica Hitler în „Main Kampf“ superioritatea rasei pure.
2. Homosexualitate, valoare europeanã. Constructia europeanã, cu legile ei obligatorii, nu are prea multe în comun cu traditia spiritualã a poporului român. Religia crestinã, cea care era liantul oricãrei constructii statale europene, identitatea primarã a continentului, pare a fi tot mai putin importantã pentru diriguitorii Europei. Ei vorbesc despre „valorile universale ale omului“. O primã „valoare“ universalã care ne este impusã este acceptarea homosexualitãtii. Brusc, Sodoma si Gomora devin exemple pozitive, din 2005 avem si în România un manual alternativ de educatie sexualã. Din fericire, nu prea cunoscut si nici primit în mediul scolar. Tãrile care nu se aliniazã noii politici sexuale devin brusc homofobe - cazul Poloniei, care a promovat un proiect de lege împotriva propagandei homosexuale în scoli. Retineti, doar a propagandei! Dacã cumva ar fi promovat o lege împotriva homosexualitãtii probabil ar fi fost exclusi din Uniune sau ar fi fost drastic sanctionati. IPS Bartolomeu Anania zicea: „Pentru a intra în Europa ni se cere sã fim toleranti cu toate cele care ne smulg credinta noastrã. De aceea, personal, voi deveni intolerant, chiar cu riscul de a fi catalogat drept fundamentalist“. Mai putem adãuga aici „binefacerile“ pasapoartelor biometrice, excesul de tolerantã sau de intolerantã. ÃŽn Uniune vei putea fi condamnat usor pentru rasism - în fotbal avem deja asemenea decizii aberante, avem si în cazul tiganilor care terorizau comunitãti românesti si apoi statul român le-a plãtit daune imense - sau de xenofobie, dacã, de exemplu, te-ai opune intrãrii Turciei sau Israelului în Uniune!
3. Alte „valori“ europene. Uniunea este un monstru birocratic, fatã de care birocratia de la noi este o furnicã. Mii de agentii, peste 100.000 de reglementãri, agentii de lobby, scandaluri imense de coruptie la nivelul guvernului european - musamalizat fireste. Un exemplu este elocvent: în 2005 peste 95% din bugetul Uniunii a fost greu de justificat, o spune chiar fostul director al bugetului UE, Marta Andreson. Gunter Verheugen, cel care dãdea lectii de moralitate României, avea o relatie cu sefa de cabinet, pe care a favorizat-o financiar. Un înalt personaj si-a plãtit din bani europeni dentistul personal în salarii false.
4. Identitatea nationalã. Dezbaterile din campanie au ocolit un subiect care devine tabu pe zi ce trece: cum ne vom pãstra identitatea nationalã într-o Europã tot mai putin preocupatã, institutional, de asa ceva? Istoria ce ar trebui predatã dupã manuale în scoli îi aminteste în subsidiar pe marii domnitori români. Nu se spune mare lucru despre Avram Iancu, cã nu e cool sã spui ceva de rãu despre lupta nationalã a transilvãnenilor, dar vorbim despre revolutia maghiarã. Nu vorbim despre cauzele economice, sociale si etnice ale rãscoalei din 1907 dar Holocaustul a devenit materie în scolile românesti. La bacalaureat la limba si literatura românã, la oral în 2008, Cãrtãrescu a fost pe mai multe bilete decît Eminescu si Blaga la un loc. Ca sã nu vorbim cã un Caragiale nu apare deloc, la fel ca un Cosbuc si multi altii. ÃŽn schimb, au apãrut bilete „Ghidul Consiliului European“ sau „Uniunea Europeanã în Romînia“. Dacã vreti un exemplu, cam asa se proceda pe timpul lui Ceausescu la examenul de filozofie, cînd un subiect dat a fost „România pe drumul dezvoltãrii societãtii socialiste multilateral dezvoltatã“.
|
Autentificare
