 LEHAMITE DE UE
• reporterii de la Monitorul au descins în zi de europarlamentare la Moreni, David si Munteni, comuna Vãleni • aveau sã constate cã pe sãteni i-a cam „durut la bascã“ de scrutinul european • „ÃŽntîi mergem la bisericã, «semnãm condica» la crîsmã iar apoi mergem la vot. Este de datoria noastrã“, ne-a spus un cetãtean european din cãtunul David • „Europa nu ne mai vrea, ne trimite oamenii acasã. Aici vor rãmîne sã chiverniseascã sãrãcia“, sustine Ionut Papafir, din Munteni • Lehamite. Acesta ar fi cuvîntul care sã defineascã pãrerea locuitorilor din zona Romanului despre alegerile europarlamentare de ieri, 7 iunie. Candidatii nu au fost cunoscuti de electoratul, european si el, decît prin oarecare personalitãti ale vietii publice sau care apar prin ziarele „colorate“. Asa se face cã prezenta la vot a fost slabã spre foarte slabã, lucru dovedit încã de la primele ore de dupã deschiderea urnelor. Periplul redactorilor „Monitorului“ în zona ruralã a confirmat acest lucru. Totusi, am întîlnit si electori de la „polul opus“, care ar fi vrut sã voteze, însã tot... lehamitea, datã de faptul cã nu aveau o sectie în sat, i-a fãcut sã stea acasã. Exemplul poate cel mai elocvent a fost comuna Vãleni. Formatã din patru localitãti: Moreni, Vãleni, Munteni si David, asezarea a fost, poate, dovada grãitoare a chefului de votat europarlamentari. Oamenii din Munteni si David au trebuit sã facã pe cont propriu, dacã nu turism, mãcar „naveta“ electoralã pînã în satele mai mari, unde au fost amenajate sectiile de votare. La Munteni, localitate preponderent locuitã de rromi, cu 260 de votanti oficiali, de dimineatã era liniste. Numai cîrciuma „principalã“, dintre cele douã existente, era ceva mai animatã. ÃŽn rest, femeile erau la cratitã, gãtind pe sobele din lut din curtile cu sau fãrã garduri, cîtiva copii jucîndu-se în praf, printre putinele înaripate care ciupeau troscotul de pe sant.
Muntenii si ale lor probleme
L-am gãsit în veritabila „Poianã a lui Iocan“ a Muntenilor inclusiv pe liderul Partidei Rromilor Pro Europa, Marcel Papafir, care ne-a lãmurit despre cum stã treaba. „Avem în sat 500 si ceva de suflete iar, în zi de alegeri europarlamentare, starea de spirit este bunã. Oamenii sînt, ca de obicei, cam sãtui de votãri, dar vor merge sã aleagã ce vor. Nimeni nu le-a spus nici o directie de pus stampila si, chiar dacã le-ar fi spus, cînd intrã în cabinã voteazã cum vor“, ne lãmureste Marcel Papafir. La cîrciumã, unde se „dezbate problema în comunitate, este destulã animatie. Vasile Grãdinaru, la cei 65 de ani ai lui, cu toate cã a fost luat peste picior cã apare la ziar, recunoaste cã nu stie nici un parlamentar, mai ales cã nu stie nici „ce-i aia“. „Mã duc pe jos la Moreni, la vot. Cine stie ce votãm, cã nici eu nu stiu?“, se destãinuie bãrbatul, fiind apostrofat imediat de un vecin, cã „voteazã pentru încã o sutã de votcã“. Generatia tînãrã este si ea reprezentatã. Robert Cobzaru, la cei 23 de ani ai sãi, conchide: „Votãm ceva. Promisiuni sînt cît de multe, dar nu se stie dacã ne va fi mai bine sau nu“. Si cei care erau acasã au opinii similare.
Nu are ce cãuta în UE
Familia lui Ionut Papafir trãieste într-o casã modestã, singura binefacere a civilizatiei fiind curentul electric. Cã este avizat de evenimentele majore politice am dedus dupã antena parabolicã montatã într-un par, afarã, aproape de intrare. Cu doar 10 ari de pãmînt, pe care, de regulã, seamãnã porumb si cartof, nu se considerã bogat. Singurul venit îi este de 200 de lei, alocatia celui mai mic copil, ce n-a împlinit doi ani. Este tînãr si dornic sã munceascã însã nu prea are... parte. „N-avem ajutor social pentru cã asta micã n-a împlinit doi ani si primeste alocatie. ÃŽncercãm sã mai lucrãm cu ziua, însã lumea este din ce în ce mai sãracã. Pãmînt am, în spatele casei, 10 ari. De acolo, mai avem un cartof, o mãmãligã. Nu te mai cheamã nimeni la muncã acum, de-abia are pentru el gospodarul. E greu. Noroc cã nu am decît doi copii, si asa mi-este greu si mie si sotiei“, a declarat tînãrul de 27 de ani. Acesta nu agreazã deloc munca în UE, apreciind cã acolo nu are ce face, iar sansele de a mai gãsi un loc de muncã sînt mici. „Europa nu ne mai vrea, ne trimite oamenii acasã. Am auzit cã si la noi, în sat, multi vor sã se întoarcã în august, acasã si aici vor rãmîne sã chiverniseascã sãrãcia“, a mai spus Ionut Papafir. Tînãrul, în maieu, cãra odrasla cea micã în brate, arãtînd cã plesneste de sãnãtate. Ar putea gãsi ceva de lucru dar nu prea are unde. A mentionat cã va merge la vot, mai pe searã, cînd se va face rãcoare. „Sigur cã vom merge la vot, la Moreni, pentru cã la noi nu mai este sectie de votare. Merg cu vreunul din vecinii care au cãrutã sau poate ne va trimite primarul vreo masinã. Prin sat n-a fost nimeni sã explice la oameni care-i treaba cu europarlamentarele. Noroc cã am un televizor si am vãzut acolo despre ce e vorba“, a încheiat Ionut, capul familiei Papafir.
„Nu stiu ce“
ÃŽn sãtucul David, 80 de locuitori au drept de vot. Constiinciosi, acestia au asistat întîi la slujba duminicalã, pentru cã preotul romano-catolic vine tocmai de la Talpa. Populatia este predominant catolicã, însã lipsa de informare a oamenilor s-a fãcut si aici simtitã din plin. Lumea este dezorientatã, nu stie ce este UE, sau au auzit, vag, de... cota de lapte. Consilierul local din David, ales de megiesii sãi, nu a umblat din poartã în poartã sã-i informeze pe oameni, sã meargã la vot si cum sã voteze (nu cu cine, desi se mai praticã, n.red.). Octogenara Verona Dîncã a auzit cã ar trebui sã voteze „unul de la Roman“, dar nu mai stie cine i-a spus, probabil unul din copii care o viziteazã destul de des, mai ales dupã ce a rãmas vãduvã, acum patru luni. „Preotul în bisericã ne-a sfãtuit de mai multe ori sã mergem la vot, dar nu ne-a spus pe cine sã punem stampila. Ar trebui sã nu merg, pentru cã sînt bãtrînã si pînã la Vãleni, la centrul alã de votare, sînt vreo trei kilometri. Poate o trimite primarul masinã, mãcar pentru ãstia bãtrîni. Chiar dacã votez sau nu, nu se va schimba nimic. Nimeni nu a fãcut nimic pînã acum. Sîntem aici izolati de lume, n-avem mari posibilitãti. Dupã zeci de ani de muncã la stat si pe cîmp, m-am ales cu doar cinci milioane de lei pensie cumulatã. Noroc de copii cã vin sã mã mai ajute“, a spus întristatã Verona Dîncã. Octogenara a mai spus cã dacã are nevoie de lapte, ia de la o vecinã, nu se mai bizuie sã creascã o vacã, asa cã nu-i trebuie... cotã de lapte, dar mai asteaptã sã-i spunã cineva care-i treaba cu UE, dacã sãtenii vor trãi mai bine dupã aceste alegeri, sau vor fi mai sãraci. Lumea s-a animat în jurul reporterilor popositi undeva aproape de „capãtul lumii“, la iesirea de la slujbã. Fiecare are pãrerea proprie si sustine cã va vota sau cã ar vota dar nu are cu ce ajunge la Vãleni. Un ins care afirmã cã are cãrutã se dovedeste mãrinimos sã ia cu el si alti vecini. Un altul, se vede treaba atins putin de soarele care urcase binisor pe cer, conchide: „Noi, aici, duminica, întîi mergem la bisericã, dupã care «semnãm condica» la crîsmã iar apoi mergem la vot. Este de datoria noastrã“, spune mîndru cetãteanul european nitel turmentat.
Oficial
Oficial, primarii s-au tinut de treaba lor, adicã sã se asigure cã membrii comisiilor au ce mînca si cã este liniste. Din ambele puncte de vedere a fost belsug. Fiind alesi politic, acestia au preferat sã stea departe de sectiile de votare, ca sã nu se interpreteze. Si fortele de ordine au cam „somat“, fapt catalogat unanim drept „bine“. Referitor la aceeasi comunã Vãleni, presedintii sectiilor de votare s-au declarat de pãrere cã lucrurile sînt pe fãgas normal, cu o mentiune, cã la Moreni, la cîteva ore de la deschiderea urnelor, procentul de 5% prezentã la vot era considerat bun. Ramona Ursãrescu si Maria Gripcã, desemnate sã se ocupe de bunul mers al scrutinului, au mentionat cã nu au fost probleme. Prima, de la sectia Scolii Moreni, astepta la vot cele 553 de persoane din Munteni si Moreni iar cea de-a doua ar fi avut de numãrat maxim 720 de electori, de la Vãleni si David. S-a votat în numãr foarte mic si pe listele suplimentare, dorinta unei prezente cît mai mari fiind clarã. Inclusiv reporterii „Monitorului“ au fost îndemnati sã îsi exercite dreptul la vot „la fata locului“, dar, mãcar pentru moment, ne-am... abtinut.
|
Autentificare
