În numele tatãlui

„Ostasi români, vĂŁ ordon treceti Prutul!“ - ne povestea tata cu mĂŽndrie, dar pe soptite, ĂŽn serile lungi de iarnĂŁ, cĂŽnd revista „Neamul românesc“ a lui Iorga o citeam pe ascuns, ĂŽmbrĂŁcatĂŁ ĂŽntr-o copertĂŁ a Constitutiei RPR, cusutĂŁ de mama cu atĂŁ. Eram copil, Stalin era atotputernic, Vestul ĂŽsi luase mĂŽna de pe noi, tĂŁranii munceau ca vitele la cĂŽmp sĂŁ achite dĂŁrile exagerate dintr-un rĂŁzboi care nu a fost al lor, trenurile de marfĂŁ, cĂŽnd coborau dealul Pascanilor, fĂŁceau „cote-cote; cote-cote“, iar cĂŽnd le urcau, le auzeam gemĂŽnd de pline ce erau: „u-re-se-se; u-re-se-se“, tĂŁranii se ĂŽntorceau de la arie cu furcile pe spate si doar vreo femeie mai curajoasĂŁ fura o poalĂŁ de grĂŽu, sĂŁ aibĂŁ de SfĂŽntul Neculai de-o colivĂŁ... N-o spun acum, cĂŽnd toatĂŁ lumea e tare-n plic. Am spus-o ĂŽntr-un roman prin anii ‘80; acum doar o repet, spre aducere aminte. Iar dupĂŁ anii ‘90, cĂŽnd eram la CulturĂŁ, mi-a fost trimis de la PrefecturĂŁ un veteran de rĂŁzboi sĂŁ-i aprob amplasarea statuii Maresalului Antonescu ĂŽn Piatra Neamt. Cel care-mi trimisese veteranul a tinut sĂŁ mĂŁ punĂŁ ĂŽn gardĂŁ cĂŁ „s-ar putea sĂŁ ai necazuri dacĂŁ aprobi...“ Am aprobat cu gĂŽndul la mĂŽndria tatii din serile de iarnĂŁ. Iar cĂŽnd treceam spre Iasi, priveam cu mĂŽndrie de român la o altĂŁ statuie a Maresalului din cimitirul de la intrarea ĂŽn Iasi. Într-o noapte, statuile au fost ĂŽnlĂŁturate, cam ĂŽn modul ĂŽn care erau luati de acasĂŁ noaptea tĂŁranii din satul meu cĂŽnd se ĂŽmpotriveau „transformĂŁrii socialiste a agriculturii“ si-i alungau cu furca pe activistii de partid (unii dintre ei ĂŽn functii mari si astĂŁzi) veniti sĂŁ semneze, tata si altii, cererea de intrare la colectiv, „altfel, ĂŽti dĂŁm bĂŁiatul afarĂŁ de la scoalĂŁ“. Si asta am mai spus-o, si tot ĂŽn regimul „de tristĂŁ amintire“. În regimul acesta, instaurat printr-o actiune „de frumoasĂŁ amintire“, cĂŽnd toti eram entuziasti strigĂŽnd „jos comunismul!“, mĂŁ cutremur cĂŽnd mĂŁ uit ĂŽn jur si vĂŁd cum s-au dĂŁrĂŽmat statuile marilor oameni ai neamului, altii ne-au dĂŁrĂŽmat industria, valul ingineriilor financiare de pe Wall Street ne-a lovit si pe noi, iar acum primim ordin „de la centru“ sĂŁ stergem din memorie si oamenii mari ai neamului. Astept ziua cĂŽnd va fi scos din cĂŁlindare si Stefan Cel Mare si SfĂŽnt, pentru cĂŁ i-a bĂŁtut zdravĂŁn pe turci... Oricum, ĂŽn ‘91 sau ‘92, cĂŽnd s-a fĂŁcut o mare serbare la RĂŁzboieni-Neamt, consilierul specialist ĂŽn SF a lui Iliescu a interzis unui actor al Teatrului Tineretului sĂŁ recite „Doina“ lui Eminescu. De cĂŁrtile de istorie - ce sĂŁ mai vorbim!... Noi ĂŽi avem pe Garcea si „TrĂŁsniti ĂŽn NATO“ - modele pentru tĂŽnĂŁra generatie, viitorul tĂŁrii... Acum, aflu cu stupoare cĂŁ va fi sters din lista cetĂŁtenilor de onoare ai urbei noastre cel mai de onoare cetĂŁtean, care, iesind din Catedrala SfĂŽntul Ioan din Piatra Neamt, dupĂŁ ce s-a ĂŽnchinat Domnului, a spus: „OSTASI, vĂŁ ordon: treceti Prutul! Sdrobiti vrĂŁjmasii din rĂŁsĂŁrit si miazĂŁnoapte. Desrobiti din jugul rosu al bolsevismului pe fratii nostri cotropiti. ReĂŽmpliniti ĂŽn trupul tĂŁrii glia strĂŁbunĂŁ a Basarabilor si codrii voevodali ai Bucovinei, ogoarele si plaiurile voastre. OSTASI, plecati azi pe drumul biruintelor lui Stefan cel Mare ca sĂŁ cuprindeti cu jertfa voastrĂŁ ceea ce au supus strĂŁmosii nostri cu lupta lor. Înainte. Fiti mĂŽndri cĂŁ veacurile ne-au lĂŁsat aici strajĂŁ dreptĂŁtii si zid de cetate crestinĂŁ. Fiti vrednici de trecutul românesc.“
Oare mai sĂŽntem mĂŽndri? - mĂŁ ĂŽntreb eu, care am scris aceste rĂŽnduri nu numai din constiinta mea de scriitor contemporan, ci, mai ales, ĂŽn numele tatĂŁlui...