Titi, Ridzi, Miti, Piti
Tara Mitei Baston, a Chiritelor de la Iasi sau din provincie, a Vetei si Zitei. Tara toapelor ajunse si a pitipoancelor cu ifos. Am ales pentru însemnãrile mele de azi exclusiv reliefuri de onomasticã femininã pentru cã vara e femininã, cãldura e femininã, pînã si ploile si furtunile care ne sorcovesc zilnic acoperisurile caselor sînt feminine. Pentru a nu mai vorbi de presa care toacã din zori si pînã în noapte niste nume, cam aceleasi, care devin melodie si folclor, un fel de „La poartã la Scîrta-Pîrta“. Ridzi dimineata, Ridzi la prînz, Ridzi seara, Ridzi în editiile reluate de la trei noaptea. Ridzi pe televizor, la radio si în jurnalele tãvãlite prin cerneluri. Zicînd de o mie de ori pe zi Ridzi, nu mai stii dacã n-ai zis cumva Piti. Sau Miti. Sau Titi. ÃŽn consecintã Miti-Ridzi-Piti-Titi - totuna. Nu cumva reteta învãtatã atît de bine de menajera politicã a Elenei Bãsescu - am numit-o pe Monica Ridzi, fost sef peste un minister inutil - cãtre asta duce? Nu mai stiu, ca în bancul acela de la Radio Erevan, cu bicicleta lui Ivan pe care a primit-o cadou sau i-a fost luatã, dacã ministresa a furat (pentru ea sau pentru acolita si ocrotitoarea sa) sau a fost furatã! Nu mai stiu, cu atîtea sonoritãti onomastice repetate dacã e vorba de Ridzi sau de Piti. Poate cã e Piti, si atunci ce aveti cu Ridzi? Ridzi, Miti, Piti, Titi. Plouã, e varã, unii au plecat în concediu de odihnã, altii au plecat în concediu fãrã platã, cei mai multi au plecat si pleacã în bejenia nesfîrsitã a concedierii. Zilnic, 800 de insi intrã în România în somaj. Zilnic, România pierde 59 de milioane de euro (sau se împrumutã cu suma asta, parcã asa zicea un finantist). Zilnic, Guvernul se pozeazã si zîmbeste la televizor încurajîndu-ne. Doi tineri stînjeniti reprezintã victoria initiativei „Prima Casã“. ÃŽn spate nasii politici : Emil Boc, vesel foc, Gheorghe Pogea, ca icoana generoasã a lui Nastratin Hogea. Aflãm cã de fapt casa care, nu-i asa, „relanseazã industria constructiilor“ e de fapt un apartament de douã odãi fãcut în Colentina în vremea lui Ceausescu. Sã mori de rîs, nu alta! ÃŽn rest Ridzi-Pidzi-Tidzi-Midzi toate cu „dz“. Partidele, mai ales PD-L, au cheltuit sume enorme pentru europarlamentare. S-au fãcut si aici socoteli si statistici: cît a costat un vot la PD-L, cît a costat un vot la PSD, cît a costat un vot la PNL. Cel mai scump vot plãtit a fost, dupã socoteli îndelungi, tot al partidului domnului Bãsescu. De unde or fi avînd oamenii ãstia cinstiti, corecti pînã la aripa imaculatã a îngerilor, atîtea camioane de bãnet? Televiziunile toacã Ridzi, Ridzi, Ridzi, Ridzi. „Ministresa a furat, dar nu pentru ea ci pentru...“, zice un alt analist si aratã în sus cu un gest încãrcat de semnificatii. Cine-o fi sus? Sus e bunul Dumnezeu, dar poate s-a cocotat si vreun diavol pãmîntesc. Prin repetitiile Ridzi-Ridzi, se aude si se întelege Piti si Miti. Cine a furat? Ridzi sau Piti? Cred cã Piti. Bãsescu lungeste verdictul si, constatã unii, tace nepermis. Ba tace permis. Cine i-a permis? El îsi permite sã tacã. De ce? Pentru ca sã nu se mai stie în final dacã e vorba de Ridzi, acolita lui, sau de Miti sau Piti. Sigur, cu certitudine, este vorba de Piti. Ce-a fãcut Piti? Pãi a fãcut rãu de tot. I-a furat banii din posetã în tramvai doamnei Ridzi, tînãrã, neajutoratã si fãrã experientã, ministresã în plinã afirmare. Si nici mãcar nu erau banii ei. Erau banii nostri, ai fraierilor de profesie. Ce rusine! Arestati-o pe Pidzi.
|
Autentificare
