Expozitie de picturã Vasile Trãistariu, la Winmarkt
Ucenicia întru smerenie
Miercuri seara, în spatiul expozitional de la parterul magazinului Winmarkt, din Piatra Neamt, într-o atmosferã familialã, determinatã si de simultaneitatea unui alt eveniment cultural, a avut loc vernisajul expozitiei de picturã „Peisaje din orasul Piatra Neamt“, datoratã unui artist plastic de valoare, dar care, impregnat de bun simt si modestie, se prezintã în fata publicului cu o oarecare reticentã. Seducãtoarea expozitie, pe care vã recomandãm sã o vedeti în aceste zile în spatiul cotidian al shopping-ului, a fost prezentatã de Mihail Sorin Gaidãu. Nãscut la Piatra Neamt la 10 mai 1975, Vasile Trãistariu a absolvit Scoala Popularã de Artã la clasele de desen si pian, urmînd apoi cursurile Academiei de Arte Plastice„George Enescu“ din Iasi, maestru fiindu-i profesorul universitar Dan Hatmanu. Expune încã din anul 1990, obtine numeroase premii la concursurile judetene si nationale, iar din 2002, începe seria a numeroase expozitii personale la Piatra Neamt, Bucuresti, Turda. Expozitia de acum, intitulatã „Peisaje din orasul Piatra Neamt“ este cea de a douãsprezecea la acest nivel si cuprinde 53 de lucrãri realizate în tehnica ulei pe carton si pînzã, la dimensiunea de 50 x 40 cm. Se regãsesc astfel, peisaje ale locului, case vechi, naturi statice, flori, lãcase de cult si, bineînteles, ca o marcã a spatiului pietrean, imaginea Turnului lui Stefan cel Mare, surprinsã într-o viziune suprarealistã, un exercitiu de imaginatie încãrcat cu mesaje profunde.
Virtutile naturalismului nuantat
Ceea ce surprinde plãcut în expozitie, este structura unitarã a tratãrii, care dezvãluie datele unui stil caracteristic asumat. Mergînd pe linia mostenitã, probabil, de la tatãl sãu - si el un pictor de valoare - Vasile Trãistariu are curajul ca în epoca aceasta, coplesitã de exercitii mai mult sau mai putin reusite de inovatie, uneori gratuitã, sã rãmînã credincios unui stil, sã-i spunem traditionalist, bazat pe expresia inteligibilã a unui naturalism nuantat. Aplecarea aproape voluptoasã cãtre virtutile acestei maniere e fãcutã cu inteligentã si bun simt. Imaginea unei case, de pildã, e recognoscibilã, fãrã a fi întrutotul fidelã modelului. Pentru cã pictorul vede si simte mai mult decît s-ar pãrea; am putea spune, fãrã sã ne fie fricã de exagerãri, cã intuieste sufletul ei; încãrcat de istorie si de rãsuflarea tuturor celor care au vietuit acolo. Sensibilitatea artisticã exacerbatã preia datele naturale si le transpune într-o viziune plasticã nuantatã care, de bunã seamã, reflectã sugestiv emotia artistului si personalizeazã pregnant travaliul plastic. ÃŽn ton cu atmosfera estivalã, tablourile din acest expozeu plastic abundã în nuante de verde; si aici nu putem sã nu remarcãm extrem de nuantata paletã de derivate cromatice pe care artistul are harul de a le selecta si combina cu rafinament si inteligentã. Biserica „Sf. Ioan“, clãdiri împovãrate de ani, colturi de strãzi ale unei urbe strãvechi, digul lacului Bîtca Doamnei, luminisuri si margini de pãdure, ei bine, toate acestea alcãtuiesc un album pictural sugestiv si, în acelasi timp, seducãtor al unui spatiu tratat cu multã dragoste si emotie artisticã. Si, lucru deloc de neglijat, cu multã luminã si seninãtate; izvorîte, asa cum spuneam, din dragoste, emotie superioarã, intuitie si multã, multã credintã în dumnezeire si în destinul uman. Alãturi de aceste superbe întruchipãri ale locurilor pietrene, în expozitie se regãsesc si cîteva tablouri cu flori si lucruri banale, domestice, cãrora artistul stie sã le surprindã momentele de gratie ale frumusetii intrinseci. Singura abatere, ca sã ne exprimãm astfel, de la stilul consacrat, ar putea fi consideratã seria de imagini ale Turnului lui Stefan cel Mare, a cãrui temã, încãrcatã de urmele unei profunde istorii, este corelatã cu semnificatii de înalt rafinament si tulburãtoare conotatii; mai ales temporale.
Schitã pentru o profesiune de credintã
Modest si pertinent, artistul plastic Vasile Trãistariu demonstreazã cã destinul de creator poate fi tratat cu simplitate, cu naturalete si sinceritate atunci cînd încearcã sã motiveze atitudinea sa. Constient de superfluul argumentatiei pro domo - pentru cã a sa creatie este cel mai bun suport - pictorul se dovedeste a fi exact, coerent si la fel de sincer ca si în dizertatia plasticã: „Evoluez de la o expozitie la alta în sensul cã pictura mea s-a luminat, s-a colorat, armonizîndu-se într-o viziune clarã si, totodatã, sintetizatã. Fiind un om emotiv, e firesc sã mã bazez pe emotie, fiind în spiritul frazelor spuse cîndva de Constantin Brâncusi sau Corneliu Baba. Emotia care mã cuprinde în fata naturii, a frumusetilor ei, încerc sã o transpun sincer si spontan în cîteva pete pe suprafata pînzei. Nefiind rece si sec, nu copiez natura ci o interpretez. Natura e plinã de mister si transmite multe mesaje. Cum spunea Sf. Vasile cel Mare: «Natura e spatele lui Dumnezeu, iar dacã vrei sã vezi fata lui Dumnezeu trebuie sã înveti smerenia lui Hristos»“. De bunã seamã, pictorul Vasile Trãistariu nãdãjduieste sã o învete. Iar cea mai bunã motivatie este, fireste, pictura sa sincerã pe care îsi poate sprijini gîndurile...
|