„Nu sĂŽnt dezertor“

• un bĂŁtrĂŽn de 83 de ani a fost condamnat ĂŽn 1951 pentru dezertare • el ar fi plecat douĂŁ zile din cadrul unui detasament de muncĂŁ unde nu a fost niciodatĂŁ • pentru asta a primit 4 ani de ĂŽnchisoare, iar acum vrea sĂŁ fie reabilitat • Tribunalul Neamt a declinat cauza la Tribunalul Militar Iasi •

Un bĂŁtrĂŽn de 83 de ani, din Tibucani, bate sĂŁlile instantelor de judecatĂŁ ĂŽn ĂŽncercarea de a scĂŁpa de eticheta de dezertor despre care spune cĂŁ nu este realĂŁ. Pentru asta a sesizat Tribunalul Neamt unde a depus o solicitare de revizuire ĂŽn cauza de dezertare. Primul termen de judecatĂŁ a fost si ultimul, deoarece instanta nemteanĂŁ a declinat competenta cĂŁtre Tribunalul Militar Iasi. Cristofor Balan, de 83 de ani, din Tibucani a fost destul de nemultumit de hotĂŁrĂŽre si a ĂŽncercat sĂŁ explice judecĂŁtorilor cĂŁ el nu a avut statutul de militar, chiar dacĂŁ a fost condamnat de Tribunalul Militar Galati. „Eu nu am avut statut de militar, am fost ĂŽn detasament de munci si eram civil. E adevĂŁrat cĂŁ am fost condamnat de Tribunalul Militar Galati, pe 28 februarie 1951, la 4 ani de ĂŽnchisoare corectionalĂŁ, dar am fost personal civil. Acum ce o sĂŁ fac, dacĂŁ trebuie sĂŁ merg la Iasi, o sĂŁ merg, numai cĂŁ eu mĂŁ deplasez foarte greu, asta-i problema cea mai mare. Dar nu-i nimic, o sĂŁ astept citatia de la Iasi si o sĂŁ merg la proces acolo“, a declarat la iesirea din sala de judecatĂŁ de la Tribunalul Neamt Cristofor Balan, hotĂŁrĂŽt sĂŁ nu moarĂŁ ĂŽnainte de a i se face dreptate. BĂŁtrĂŽnul merge foarte greu, sprijinit ĂŽn douĂŁ bastoane si ĂŽmpovĂŁrat de ani si de viata grea pe care a avut-o. DatoritĂŁ vĂŽrstei, nu-l mai ajutĂŁ pe cĂŽt ar trebui nici auzul, nici vĂŁzul. Din cauza asta comunicĂŁ destul de greu, dar cu sigurantĂŁ bĂŁtrĂŽnul stie ce vrea, si nu se lasĂŁ, cĂŽt mai are zile. Cristofor Balan povesteste cĂŁ acum aproape 6 decenii, cam pe vremea asta, a fost chemat pentru muncĂŁ ĂŽn interes public si a ajuns din Neamt ĂŽn Iasi. Pe 7 iulie 1950 a ajuns la GospodĂŁria de Stat Iasi. Pare de neĂŽnteles ce i s-a ĂŽntĂŽmplat, deoarece el a fost condamnat fiindcĂŁ ar fi plecat douĂŁ zile de la detasamentul de muncĂŁ din Ianca, BrĂŁila. „Eu nu am fost la Ianca, am fost la GospodĂŁria de Stat Iasi, care tinea de Detasamentul de MuncĂŁ Galati. Este o sentintĂŁ strĂŽmbĂŁ care nu are nici o legĂŁturĂŁ cu realitatea, deoarece nu am lipsit nici o zi din unitate. Am fost ĂŽnchis la acea vreme, am executat, am considerat-o ca pe o condamnare politicĂŁ. PĂŽnĂŁ acum cĂŽtiva ani nici n-am stiut de ce am fost condamnat. Si am aflat ce? CĂŁ eram considerat dezertor. Asta am aflat de la unitatea militarĂŁ 02045 cĂŽnd mi-au trebuit niste acte. Eu nu am fost ĂŽn acea unitate si nu figurez ĂŽn acte cĂŁ as fi stat mĂŁcar o zi acolo. Am cĂŁutat si la Arhivele Nationale si asa cum e realitatea, nu reiese de nicĂŁieri cĂŁ eu as fi fost acolo“, spune cu nĂŁduf bĂŁtrĂŽnul.

„Vreau sĂŁ mor demn“

Acesta a mai povestit cum cĂŁ nimeni nu l-a ĂŽntrebat nimic, numai s-a trezit condamnat fĂŁrĂŁ sĂŁ stie de ce. A stat ĂŽn puscĂŁrie si a fost umilit, bĂŁtut si torturat fĂŁrĂŁ nici o vinĂŁ. „Asa era atunci, nu sĂŽnt eu singurul cĂŁruia i s-a ĂŽntĂŽmplat asta, puscĂŁriile erau pline, dar nu stiu cĂŽti sĂŽnt declarati dezetori, ca mine. De cĂŽnd am aflat nu mai am liniste si o sĂŁ merg unde este nevoie ca sĂŁ demonstrez cĂŁ nimic nu este adevĂŁrat. Am slujit tara asta, unde m-au chemat acolo am fost, am trecut de rĂŁzboi si nu vreau sĂŁ mor si lumea sĂŁ mĂŁ stie de dezertor“, a mai spus bĂŁtrĂŽnul Balan. În sentinta de condamnare se aratĂŁ cĂŁ inculpatul ar fi plecat pentru douĂŁ zile din unitate, Gruparea de MuncĂŁ Ianca, BrĂŁila. El ar fi lipsit din unitate, nejustificat, ĂŽn perioada 12-14 noiembrie 1950. S-ar fi prezentat de bunĂŁ voie si s-ar fi justificat prin aceea cĂŁ ar fi avut un bilet de voie semnat de unul din plutonieri, cu care era prieten si ar fi avut nevoie de cele douĂŁ zile pentru a merge la fratele lui, care era internat ĂŽn spital. Se mai spune cĂŁ inculpatul Balan stia cĂŁ ĂŽn mod obisnuit, cĂŽnd pleca din unitate avea nevoie de ĂŽnvoire de la cĂŁpitan, astfel ĂŽncĂŽt apĂŁrarea sa nu a a stat ĂŽn picioare si a fost gĂŁsit vinovat. „Nu am fost la muncĂŁ la Ianca, nu eram militar ci civil si nu am lipsit nici o zi din unitate si acum aflu cĂŁ sĂŽnt dezertor. Nu este nimic adevĂŁrat, totul este o minciunĂŁ pe care o pot dovedi. În plus nu am nici un frate, la care frate am fost eu la spital? Statul pe care l-am servit cu credintĂŁ de cĂŽnd mĂŁ stiu m-a nenorocit, abia mĂŁ tin singur pe picioare si o sĂŁ umblu asa pĂŽnĂŁ o sĂŁ-mi se facĂŁ dreptate“, a mai afirmat bĂŁtrĂŽnul. Omul a mai povestit cum din puscĂŁrie a venit acasĂŁ si nici bine nu s-a dezmeticit cĂŁ a venit colectivizarea si a devenit din nou rob. Si-a lĂŁsat nevasta si copiii acasĂŁ si a plecat ĂŽn tarĂŁ unde a lucrat ĂŽn constructii. „Am pĂŁtimit toatĂŁ viata mea, mi s-a luat tot ce am adunat, dar vreau sĂŁ mor demn“, ĂŽncheie octogenarul.