Hotii „acoperite“ cu... praf pe dosare
• sînt aproape opt ani de cînd nu se stie cine a defrisat o jumãtate de hectar de pãdure la Vlãdnicele - Stãnita • pãgubitul s-a plîns la toate forurile, fãrã rezultat, spune el • între timp, fapta s-a prescris • cine... plãteste? • Cã hotul poate scãpa de „latul legii“ este doar o chestiune de timp, asa se dovedeste dintr-un caz pe care vi-l vom relata în ceea ce urmeazã. Toatã problema tine de termenul de prescriptie al faptei si de un veritabil hãtis legislativ ce lasã, se pare, prea multe portite rãufãcãtorilor. Din 2001 si pînã în prezent, Constantin Ciuchinã, din satul Vlãdnicele, comuna Stãnita, se chinuie sã afle cine i-a defrisat o jumãtate de hectar de pãdure, cu toate cã ar exista, spune sãteanul, indicii clare care sã-i fi dus pe hoti acolo unde le este locul. Omul a ajuns în pragul disperãrii, din pricinã cã a rãmas fãrã averea familiei si, mai mult decît atît, nu a gãsit întelegere la autoritãti. „Cazul meu este tergiversat de opt ani. Autoritãtile statului refuzã sã-si facã datoria si cautã sã musamalizeze adevãrul, fiind de partea hotilor. Pe 12-13 decembrie 2001, mai multi cetãteni din comuna Dagîta, Iasi, mi-au tãiat, ras si furat materialul lemnos de pe o suprafatã de 5.000 metri pãtrati. Pe 13 decembrie 2001, în jurul orei 14, politia localã si alti cetãteni din comuna Stãnita s-au deplasat în pãdure la fata locului, unde au fost gãsiti aproximativ 44 de hoti de lemne, din satele Mãnãstirea, Boatca si Poienile, comuna Dagîta“, a declarat Constantin Ciuchinã. Cum nu existã nici mãcar un act de învinuire asupra acestora, în baza principiului prezumtiei de nevinovãtie, „Monitorul“ nu va da publicitãtii, deocamdatã, numele celor indicati ca autori ai presupusului furt. „Trei indivizi au fost retinuti în pãdure, cu trei sãnii trase de cai, avînd asupra lor beschii, plus topoare si lanturi pentru tras busteni. Aveau tãiat stejar pentru lucru. Cei trei au spus numele celorlalte persoane care au fugit. Au fost retinute, de cãtre organele de Politie, douã sãnii cu cîte un cal, hamuri, lanturi de tras si legat busteni, o beschie si douã topoare, iar o sanie trasã de doi cai si ceilalti doi cai de la sãniile retinute le-au fost returnate pentru a merge acasã. ÃŽn jurul datei de 20 decembrie, politistii au restituit toate cele confiscate în ziua de 13“, a mai afirmat Constantin Ciuchinã.
Sãteanul din Vlãdnicele a mai afirmat cã, din momentul cînd a depus plîngerea la Postul de Politie Stãnita, ce-i drept, fãrã sã solicite numãr de înregistrare, a continuat cosmarul. Acesta s-a plîns, mai întîi, prefectului de Neamt în ianuarie 2002, dupã care a urmat o serie întreagã de „jalbe si petitii“, toate fãrã un rãspuns clar în ceea ce-l priveste. Una dintre cele mai mari „dureri“ ale pãgubitului se leagã de faptul cã ar fi fost modificatã data de înregistrare a plîngerii, ceea ce a fãcut obiectul unor noi „plîngeri“, colaterale. „Ultima reclamatie a fost depusã în acest an, la IPJ Neamt, de la care am primit un rãspuns confuz, cã «aspectele sesizate nu se confirmã». ÃŽn ultimã instantã, mã plîng si presei, poate voi gãsi întelegere si se va face dreptate. As mai întreba politistii, procurorii si judecãtorii, dacã s-ar fi întîmplat o faptã asemãnãtoare lor sau pãrintilor lor, tot asa ar fi procedat?“, a conchis Constantin Ciuchinã.
ÃŽn editiile urmãtoare ale cotidianului „Monitorul“ vom prezenta modul în care autoritãtile statului au tratat acest caz timp de opt ani.
|