 Circuitul jalbei în birocratie
• un teanc de plîngeri si reclamatii a fãcut un sãtean cãruia hotii i-au defrisat pãdurea • nici una nu s-a soldat cu prinderea rãufãcãtorilor • Constantin Ciuchinã a contestat decizii ale politistilor, procurorilor sau ale instantelor, fãrã succes • în final, fapta s-a prescris, omul rãmînînd cu... paguba
n
Cazul lui Constantin Ciuchinã, din Vlãdnicele, comuna Stãnita, prezentat în editia de ieri a „Monitorului“, care a rãmas acum opt ani fãrã lemnul de pe o jumãtate de hectar de pãdure scoate la luminã un hãtis birocratic datînd dinainte de intrarea României în UE, peste care nu se poate trece, se pare, nici în epoca europenizatã a tãrii. Prima plîngere a fost fãcutã în ianuarie 2002, la postul local, dupã care a urmat o jalbã la conducerea de pe atunci a IPJ. Rãspunsul a venit în acelasi an, confirmînd cã „aspectele reclamate fac obiectul dosarului penal nr. 560051/2001 instrumentat de lucrãtorii Postului de Politie Stãnita, urmînd ca dupã definitivarea cercetãrilor, acesta sã fie înaintat cu solutie legalã Parchetului de pe lîngã Judecãtoria Roman“. Cum nu s-a întîmplat nimic concret, sãteanului nu i-a rãmas decît sã întocmeascã încã o plîngere, adresatã direct conducerii Parchetului Roman. „Cel putin, la aceastã reclamatie nu s-a rãspuns nici pînã în ziua de astãzi“, a mentionat Constantin Ciuchinã. Si au trecut anii, timp în care dosarul penal si-a urmat cursul, firesc din punct de vedere legal, al drumului între Politie si Parchet. Plîngerile fãcute de sãtean la forurile centrale au fost trimise spre analizare tot în teritoriu etc.
Cetãteanul nimãnui?
Asa se face cã, în 2008, a venit si mult asteptata rezolutie de la Parchet în cazul care îl doare atît de tare pe bãrbatul rãmas fãrã averea familiei. Prim procurorul l-a înstiintat cã, de fapt „cercetãrile întreprinse în cauzã nu au condus pînã în prezent la identificarea autorilor faptei, astfel cã urmeazã a se dispune încetarea urmãririi penale întrucît s-a îndeplinit termenul de prescriptie al rãspunderii penale prev. de art 122 lit. d C. penal“. Scurt si la obiect, conform legii. Normal, jalbele au continuat, cu plîngere la Parchetul Judetean, împotriva rezolutiei anterioare. S-a dispus respingerea plîngerii, în înstiintarea primitã de petent fiind mentionat cã ancheta s-a desfãsurat conform legii, au fost audiate mai multe persoane dintre cele indicate ca posibili fãptasi însã „cercetãrile nu au fost de naturã a conduce la identificarea autorilor faptelor, împlinindu-se termenul de prescriptie a rãspunderii penale“. Asadar, un dosar cu „autor necunoscut“ dus pînã la „capãt“ de organele de cercetare. Omul nu s-a lãsat si a contestat si aceastã decizie, la o instantã din Roman, cum avea dreptul. Cum lesne poate fi înteles, plîngerea a fost respinsã ca nefondatã, dîndu-i-se petentului un „bonus“ de un milion cheltuieli judiciare cãtre stat. Jalbele au urmat la Parlament, IGPR si alte foruri centrale, rãspunsurile venind, invariabil, aceleasi. „Nu stiu ce sã mã mai fac si cui sã mã plîng. Chiar nu se putea rezolva acest dosar?! Nu înteleg de ce s-a ajuns la situatia aceasta“, sînt vorbele cu of ale unui om care, spune el, chiar s-a strãduit sã dea indicii anchetatorilor cu privire la cei care l-au lãsat fãrã jumãtate din pãdurea mostenitã de la pãrinti. Astfel, s-a confirmat o datã în plus cã hotul poate scãpa de „latul legii“. Problema tine, în fond, de termenul de prescriptie al faptei si de un veritabil hãtis legislativ ce lasã, se pare, prea multe portite rãufãcãtorilor. Din 2001 si pînã în prezent, Constantin Ciuchinã se tot chinuie sã afle cine i-a defrisat o jumãtate de hectar de pãdure, în conditiile în care ar exista, spune sãteanul, indicii clare care sã-i fi dus pe hoti acolo unde le este locul. Omul a ajuns în pragul disperãrii, din cauzã cã nu a gãsit întelegere la autoritãti. „M-am adresat Puterii executive, Puterii legislative si Puterii judecãtoresti. ÃŽn ultimã instantã, mã plîng si presei, poate voi gãsi întelegere si se va face dreptate. As mai întreba organele de Politie, procurorii si judecãtorii, dacã s-ar fi întîmplat o faptã asemãnãtoare lor sau pãrintilor lor, tot asa ar fi procedat...?“, a conchis Constantin Ciuchinã.
|
Autentificare
