 Italia, „pãmîntul fãgãduintei“
• din cei peste 9.000 de oameni din comunele Tãmãseni si Sãbãoani, cam o treime doresc sã rãmînã în Italia, unde au contractat credite pentru locuinte • „A trebuit sã mã adopte altã tarã pentru a o duce mai bine“, a opinat sãbãoneanul Florin Percã • în domeniul metalurgic si constructii treburile s-au cam „împutit“, au afirmat „stranierii“ • roadele muncii lor s-au materializat în cele peste 1.000 de vile ridicate în ultimii cinci ani în Tãmãseni • Mirajul strãinãtãtii, al banilor cîstigati într-o lunã cît într-un an în tarã, îi atrage ca un magnet pe români. De fapt, românii care suferã departe de tarã pentru cîtiva euro nu sînt chiar ahtiati dupã bani. Ei nu doresc decît sã aibã ca „Lucian al lui X“ o bicicletã, un calculator, un telefon cu camerã video, sã meargã la mare, „ca boierii“ si o casã cu un etaj sau douã. Cam la asta se rezumã, în prima fazã, exilul românilor nevoiasi prin strãinãtate. Sînt unii, care au prins vremurile de acum 10-15 ani, cînd se pleca mai greu, dar au avut alt noroc. Au gãsit munci mai lejere (spãlat vase, mecanicã auto, ajutoare în sistemul medical, stersul la fund al bãtrînilor senili) si s-au umplut mai repede de bani. Au luat copiilor si calculator, si bicicletã, si telefon cu camerã video, dar si-au construit, multi dintre ei, si o casã. Acum, în Occident pleci doar cu pasaportul, cinci sute de euro împrumutati si multe vise. De muncã nu mai este decît în agriculturã si în industria lemnului. ÃŽn domeniul metalurgic si constructii treburile s-au cam „împutit“. Sã te tîrãsti pe pãmînt pentru un pumn de euro, parcã nu mai meritã. Cei mai multi români îsi riscã sãnãtatea prin Italia.
„Nu mã mai întorc acasã!“
Cu toate acestea tinerii nu renuntã, dovadã cã din comunele Sãbãoani si Tãmãseni sînt plecati la muncã în Italia, Spania sau Anglia, peste 3.500 de tineri si adulti. Multi dintre acestia au muncit din greu si au rãzbãtut, altii s-au întors cu „coada între picioare“. Printre cei cãrora sansa le-a surîs se numãrã si Florin Percã, din Sãbãoani. Acesta a plecat acum nouã ani si a avut noroc de fratele sãu, Marius, plecat cu un an mai devreme. „Am stat pe tusã un an, m-am descurcat greu, nu am muncit aproape deloc pentru cã nu am gãsit loc de muncã. Mi-a prins totusi bine cã am învãtat italiana. ÃŽncet, încet, lucrurile s-au asezat, mi-am gãsit loc stabil de muncã la un patron care are un atelier de confectionat usi din lemn. La început a fost mai greu, am muncit pe rupte pentru bani mai putini. Dupã cîtiva ani am cãpãtat experientã, am început sã fiu apreciat si sã cîstig mai bine. Mi-am întemeiat o familie, au venit pe lume doi copii si m-am gîndit cã în România nu poti rãzbate în conditiile oferite de Guvern si am decis sã rãmîn în Italia. Primul lucru la care m-am gîndit a fost asigurarea unor conditii bune de trai pentru familia mea. Am contractat un credit de 260.000 de euro, de la bancã, si am cumpãrat un apartament spatios la circa patru kilometri de locul de muncã. A trebuit sã achizitionez si o masinã pentru cã altfel esti mort. Criza mondialã a lovit mult în cei care lucreazã în constructii. Am avut noroc, atelierul nostru are destule comenzi. Pentru cã sînt plãtit cu ora, am decis sã lucrez mai mult, inclusiv sîmbetele si uneori si duminicile. Am de gînd sã solicit mãrirea ratei lunare la credit, pentru a reduce suma de returnat la 180.000 de euro. Am trimis bani si acasã pentru cã pãrintii mei sînt pensionari pe caz de boalã. ÃŽn loc sã foloseascã banii pentru ei, s-au apucat sã ne construiascã, mie si fratelui meu, o vilã, în speranta cã poate ne vom întoarce. ÃŽn România nu mai ai nici o perspectivã de trai mai bun, de viitor fãrã griji. A trebuit sã mã adopte altã tarã pentru a o duce mai bine“, s-a destãinuit Florin Percã. ÃŽn aceastã perioadã, a concediilor, le-a fãcut o bucurie pãrintilor si a venit acasã, atît el, cît si fratele sãu Marius, cu tot cu familii. Marius Percã, la rîndul sãu a fãcut nuntã în Italia si-a cumpãrat o locuintã, într-o micã comunã din nordul Italiei. Are serviciu bine plãtit, ca sef de linie la o fabricã de mobilã, la care lucreazã peste 150 de sãbãoneni, din totalul de 200 de angajati.
Tãmãseni, un viitor oras
Din satele Tãmãseni si Adjudeni dintr-o populatie totalã de 9.500, 3.500 de tineri si maturi au luat calea strãinãtãtii. Roadele muncii lor s-au materializat în cele peste 1.000 de vile ridicate în ultimii cinci ani. Chiar si în aceste conditii de crizã, localitatea Tãmãseni aratã ca un santier, încã vreo sutã de case fiind în lucru. Pe unul din „stranieri“ Mihai Antochi l-am gãsit în bãtãtura noii case, aproape finalizatã. ÃŽmpreunã cu un cumnat al sãu, monta usile si ferestrele casei cu un etaj si mansardã. Ne-a mãrturisit cã este plecat în Italia de patru ani si lucreazã pe santier în localitatea italianã Padova. „Este din ce în ce mai greu în constructii. ÃŽn anii trecuti aveam comenzi aproape sã nu le facem fatã, anul acesta criza a lovit crunt. De la începutul anului si pînã acum am lucrat doar douã luni. Am fost tentat sã renunt însã mai am de lucru la casã si nu mã pot întoarce. Cînd va fi bãietelul de scoalã si eu si sotia mea ne vom întoarce acasã. Este greu printre strãini, sînt vremuri tulburi, stau cu chirie si plãtesc destul de mult pe lunã, 500 de euro. Bine cã n-am apucat sã fac credite la bancã, ca altii, cu ce aveam sã le plãtesc?“, s-a întrebat Mihai Antochi. Acesta a mentionat cã a venit în concendiu si doar în aceste perioade de rãgaz poate munci la casã. „Am adus usile si geamurile din Italia. Vreau ca aceastã casã sã aibã un aer italian. Treptele le voi placa cu marmurã, dacã tot am bãgat pînã acum peste 60.000 de euro, vreau sã iasã ceva frumos si trainic. Casa va avea patru camere, bucãtãrie, living, o cãmãrutã la mansardã si garaj la subsol. Am reusit si am cumpãrat si o masinã Volkswagen atît de necesarã în Italia. Noroc cã mîncarea este mai ieftinã acolo. Plãtesc 100 de euro pe lunã pentru asigurãri la masinã si alti 100 pentru grãdinita bãiatului“, a mai spus Mihai Antochi.
„Copilul are nevoie de conditii bune“
Pe David Gabor, un tînãr de 28 de ani, l-am gãsit de asemenea pe „propriul santier“ unde a început sã rãsarã de la temelie peretii unei locuinte din cãrãmidã trainicã. Si pe el l-a atras mirajul banilor mai multi si a plecat la muncã acum sapte ani. S-a oprit la Roma si s-a angajat în domeniul constructiilor. David spune cã în zona capitalei Italiei mai este încã de lucru în constructii, în rest este jale. „Am venit în concendiu sã mai dau o mînã de ajutor rudelor care mã ajutã la construirea casei. Sînt cãsãtorit de doi ani si încã nu am copil. M-am gîndit sã am o locuintã si o situatie materialã stabilã si apoi sã vinã si copilul care are nevoie de conditii bune de crestere si alimentatie. Nu m-am gîndit niciodatã sã rãmîn «afarã», tot la Tãmãseni, în locurile natale mã trage «ata». Voi mai rãmîne cîtiva ani pentru a reusi sã-mi termin casa si sã mai adun ceva bãnuti. Masinã mi-am luat asa cã nu mã pot plînge“, a spus David Gabor. Primarii celor douã comune, Valerica Dascãlu, Sãbãoani si Ieronim Andrici, Tãmãseni, au subiliniat aportul „stranierilor“, la îmbunãtãtirea imaginii localitãtilor prin construirea unor case cu un etaj sau douã, care de care mai „ochioase“.
„Emulatia aceasta în constructii, dorinta omului de a avea ceva mai frumos sau mai mare ca vecinul a fãcut ca în Sãbãoani sã se ridice în ultimii ani cîteva sute de case. Mã bucur si pentru banii care intrã în aceastã comunã si care nu fac decît sã creascã nivelul de trai al populatiei. Chiar dacã «afarã» criza loveste fãrã milã, acesti oameni, din care o parte se vor întoarce acasã, o parte va rãmîne, contribuie din plin la o imagine cît mai bunã a comunei . Se încãpãtîneazã sã-si croiascã un viitor mai bun, pe care patria mamã nu le-a putut oferi si nici nu va fi posibil în urmãtorii ani“, a declarat Valerica Dascãlu, primãrita comunei Sãbãoani. Cam în acelasi ton a vorbit si Ironim Andrici despre „stranierii“ din comuna Tãmãseni.
„Dacã ritmul constructiilor se va pãstra în acelasi ritm, peste cîtiva ani localitatea noastrã se va apropia ca statut de oras. De aceea, administratia publicã oferã facilitãti tinerilor care construiesc, taxele si impozitele fiind mici. Mã bucurã de asemenea, numãrul mare de cãsãtorii, numai în aceastã lunã am oficiat 78 de cununii civile. Aceste semne sînt îmbucurãtoare cã aceste familii vor constitui viitorul comunei“, a conchis Ieronim Andrici, primarul comunei Tãmãseni.
|
Autentificare
