Ce-ar fi dacã...
Ce-ar fi dacã nimeni nu ar mai plãti taxe si impozite din care toti alesii mari sau mici, de la presedinte de tarã la un amãrît de primar, sã poatã sã mînãrescã fonduri pentru buzunarul propriu sau pentru gasca de acoliti politici si personali?
Ce-ar fi dacã de fiecare datã cînd un politician minte, noi cetãtenii plãtitori de impozite si taxe sã nu mergem la muncã, în zona afectatã de minciuna respectivã, pînã cînd respectivul nu-si dã demisia si este purtat prin oras tãvãlit în smoalã si puf de gãinã?
Ce-ar fi dacã, de la presedintie pînã în cel mai mic cãtun, toti cei angajati pe pile sau obligatii politice s-ar trezi în fiecare diminetã cã le pute gura înfiorãtor, cã-i doare-n fund, la propriu, nu cum îi doare de obicei de tara asta?
Ce-ar fi dacã în fiecare sat, comunã, oras, palat Victoria sau Cotroceni, toti cei alesi sau numiti ar fi obligati sã-si punã tablouri mari în fata institutiilor iar lîngã ele sã aseze si cîte o vazã? Lîngã tablouri, un anunt: „Dacã sînteti multumiti, puneti flori, dacã nu scuipati!“ Vai de bietii florari...
Trebuie sã recunoasteti cã ar fi o nebunie, dar si distractiv într-o tarã în care prostia e la putere de peste 20 de ani.
|
Autentificare
