O „ruinĂŁ“ de valoare - Casa Celibidache?

• romascanii din zonĂŁ se tot plĂŽng cĂŁ locuinta marelui muzician ar putea cĂŁdea peste ei • clĂŁdirea a fost retrocedatĂŁ si nici mostenitorii nu pot face nimic

Unul dintre monumentele de mare valoare arhitecturalĂŁ, dar mai ales emotionalĂŁ pentru locuitorii municipiului Roman, Casa Celibidache, fosta ScoalĂŁ de MuzicĂŁ, situatĂŁ ĂŽn plin centru al orasului, a ajuns sĂŁ fie considerat un... pericol. Imobilul ar fi putut deveni, de ce nu, un „brand“ al citadelei, ĂŽn memoria unui muzician care are statui ridicate ĂŽn marile orase ale Europei dar la el acasĂŁ pare sĂŁ fi fost uitat. ClĂŁdirea de pe strada Veronica Micle acum este privitĂŁ cu ĂŽngrijorare mai ales de cetĂŁtenii din zonĂŁ, care au copii ce se mai joacĂŁ ĂŽn vecinĂŁtatea ei. „Culmea este cĂŁ, atĂŽt timp cĂŽt a functionat acolo Scoala de MuzicĂŁ, nu s-a ĂŽntĂŽmplat nimic si imobilul era un lĂŁcas de culturĂŁ, asa cum, cred, ĂŽi si este menirea. DupĂŁ ce spatiul a fost dezafectat, s-a petrecut o adevĂŁratĂŁ nenorocire. S-a furat dinĂŁuntru si, fĂŁrĂŁ ĂŽncĂŁlzire, apa si gerul si-au spus cuvĂŽntul. A fost un imobil care trebuia sĂŁ fie admirat, fapt pentru care, mĂŁ gĂŽndesc, a si fost amenajat urbanistic rondoul din fatĂŁ, fiind vorba despre una dintre clĂŁdirile cele mai vechi ale orasului. Acum e paraginĂŁ. Copiii nostri se joacĂŁ ĂŽn zonĂŁ si nu stim dacĂŁ zidurile nu vor ajunge sĂŁ cadĂŁ pe ei. Nu spun asta «gĂŽndindu-mĂŁ la drobul de sare», ĂŽnsĂŁ se vede cu ochiul liber cĂŁ sĂŽnt fisuri destul de mari ĂŽn tenciualĂŁ si zidĂŁrie. Riscul cel mai mare ar fi pe laterala dinspre strada Veronica Micle“, s-a adresat redactiei „Monitorului“ romascanul Lucian Manea. Acesta a mai mentionat cĂŁ, ĂŽn calitate de pĂŁrinte, ĂŽncearcĂŁ, la fel cum fac si vecinii lui din zona Titulescu - Micle, sĂŁ ĂŽi tinĂŁ ĂŽn frĂŽu pe cei mici si sĂŁ ĂŽi ĂŽnvete sĂŁ se fereascĂŁ de pericol dar imprevizibilul se poate produce oricĂŽnd. AutoritĂŁtile recunosc de ani de zile importanta acestui obiectiv, ĂŽnsĂŁ prea multe nu s-au putut face. Casa Celibidache a fost revendicatĂŁ, ĂŽn baza dreptului la proprietate, de cĂŁtre urmasii marelui dirijor si cĂŽstigatĂŁ ĂŽn instantĂŁ, dupĂŁ care nu s-a mai ĂŽntĂŽmplat nimic. Cum au afirmat, de nenumĂŁrate ori, cei care s-au perindat la ocĂŽrmuirea orasului, au fost douĂŁ aspecte care s-au „bĂŁtut cap ĂŽn cap“. Primul este acela cĂŁ imobilul este monument de patrimoniu, fapt pentru care nu se poate interveni oricĂŽnd si oricum asupra lui, chiar si cu bunele intentii ale administratiei. Al doilea se referĂŁ la faptul cĂŁ si proprietatea este garantatĂŁ de constitutie, drept pentru care mostenitorii au avut dreptul sĂŁ conserve clĂŁdirea, pentru cĂŁ de reabilitare, e clar, nici ei nu au avut bani. Corespondenta ĂŽntre primĂŁrie si mostenitori s-a dus mai ales prin intermediul avocatilor celor din urmĂŁ si situatia... a rĂŁmas asa. AutoritĂŁtile i-au somat, de mai multe ori, pe urmasii lui Sergiu Celibidache, sĂŁ aibĂŁ grijĂŁ sĂŁ nu se ĂŽntĂŽmple o nenorocire si, ĂŽn cele din urmĂŁ, au fost luate niste mĂŁsuri de asigurare a perimetrului, care tot ĂŽi ĂŽngrijoreazĂŁ pe locatarii din zonĂŁ si pe trecĂŁtori. ClĂŁdire de patrimoniu, Casa Celibidache pare, astfel, sĂŁ fi „pierdut si ea trenul“ pentru valorificarea valorilor unui oras ce are, sigur, mĂŁcar ca mostenire, cu ce se mĂŽndri.