Dramã de „stranier“
• o femeie în vîrstã de 50 de ani a ajuns din Italia direct la spital, în comã diabeticã • femeia munceste de cinci ani în peninsulã, pentru a-si ajuta cei doi fii sã-si termine casele n
Sacrificiile unei femei în vîrstã de 50 de ani, din Roman, care munceste de cinci ani în Italia, i-au adus satisfactia ajutorului pe care l-a putut oferi familiei, dar si accentuarea unei boli grave de metabolism. ÃŽn urmã cu cinci ani, Viorica Lazãr a renuntat la postul de femeie de serviciu la Liceul cu Program Sportiv, unde cîstiga salariul minim pe economie, pentru un venit decent în Italia, care i-a permis, de-a lungul anilor, sã îsi ajute cei doi bãieti. Desi femeia suferea de diabet, aceasta nu a renuntat sã munceascã în peninsulã, departe de casã si cu gîndul la famlia sa, pentru care a fãcut aceastã alegere. Pentru 800 de euro, bani pe care îi primea lunar pentru bãtrînii pe care îi îngrijea, femeia a îndurat multe. De la tratamentul cu insulinã, pe care trebuia sã-l urmeze în mod riguros si regimul alimentar, de la care nu trebuia sã se abatã, pînã la economiile pe care trebuia sã le facã pentru a strînge bãnut cu bãnut. Toate aceste sacrificii au fost pentru Viorica Lazãr atît de mari, încît, din microbuzul care a adus-o, zilele trecute, din Italia, a ajuns direct la spital, în comã diabeticã. Doar o minune si credinta binelui, alãturi de bucuria familiei cã va fi unitã de sãrbãtori, au tinut-o în viatã. „Marti, 8 decembrie, m-am întors din Italia. ÃŽn loc sã merg acasã, sã-mi vãd familia si cele douã nepotele, am fost adusã de Salvare, în comã, la spital. Tot drumul mi-a fost rãu, dar am gãsit întelegere din partea soferului si a celorlalti pasageri. ÃŽn mod normal, ar fi trebuit sã vin acasã cu douã sãptãmîni în urmã, copiii au insistat chiar sã vin mai devreme, dar m-am gîndit cã un bãnut în plus de sãrbãtori, nu stricã. Din cauza diabetului, de trei sãptãmîni nu am mai mîncat aproape nimic si am slãbit opt kilograme. Degeaba am luat vitamine, cã poftã de mîncare tot nu am avut. Cred cã, dorul de casã m-a rãzbit si am ajuns direct la spital în comã. Acum sînt bine, glicemia a mai scãzut în urma tratamentului din spital. Astept cu nerãbdare sã-mi vãd cele douã nepotele, în vîrstã de patru si opt ani, cred cã gîndul la ele mi-a dat putere. ÃŽn urmã cu cinci ani, cînd am plecat la muncã în Italia, m-am gîndit sã-mi ajut cei doi fii sã-si facã o casã. Am plecat de la salariul minim, de 3,5 milioane de lei vechi, bani din care abia ne descurcam. N-am stat niciodatã mai mult de opt luni departe de casã, nu as fi rezistat sã nu-mi vãd familia“, a povestit romascanca. Aceasta a mai povestit cã are grijã de un bãtrîn în vîrstã de 91 de ani, pe care l-a lãsat în grija unei cumnate, pentru cã, venind acasã, orice „stranier“ îsi poate pierde foarte usor un loc bun de muncã. Dupã 15 ianuarie, dacã Viorica Lazãr se va întrema se va reîntoarce în Italia, la Castel San Petru Termi, între Bologna si Imola, în centrul peninsulei. Femeia a mai precizat cã vrea din tot sufletul sã se întoarcã acasã definitiv, dupã ce fiii sãi îsi vor termina de construit locuintele. Doctor Silvia Mãndãsescu, medic sef al Sectiei endocrinologie, care a îngrijit-o pe femeie, a precizat cã aceasta a supravietuit printr-un miracol comei diabetice, terapia intensivã ajutînd-o sã-si revinã în doar cîteva ore de la internare.
|
Autentificare
