DATINI LA CASA ALBÃ
• ieri a avut loc a XXXXI-a editie a Alaiului de datini si obiceiuri populare • zece formatii de ursi, capre, cãiuti si urãtori au venit la Prefecturã si Consiliul Judetean pentru a prezenta datinile din zonele din care provin • autoritãtile i-au urmãrit pe toti colindãtorii, care în strigãturile lor au avut grijã sã mai zicã si cîte una mai usturãtoare • Lume... „ca la urs“, ieri, în fata Prefecturii si a Consiliului Judetean, acolo unde zece formatii de urãtori, venite din tot atîtea localitãti au prestat în fata autoritãtilor locale. Parada formatiilor a început de la Casa de Culturã, pe la Muzeul de Istorie, Hotelul Ceahlãu si s-a încheiat în fata Palatului Administrativ, cãruia i se mai spune si Casa Albã, acolo unde, începînd cu ora 12, pãstrãtorii de datini au prestat în fata sefilor si angajatilor celor douã institutii. Organizatorul - Centrul pentru Culturã si Arte Carmen Saeculare - a impus fiecãrui participant conditia ca prestatia sã nu dureze mai mult de 15 minute. Formatiile au respectat conditia, iar în timpul alocat au arãtat tot ce le-a stat în putere. Ursii au mormãrit si dansat, caprele au „lesinat“, cãiutii au sãrit spintar, iar mascatii au fãcut cum nu se poate mai urît, reactia oamenilor fiind tocmai inversã, pentru cã publicul - sute de oameni adunati în fata Prefecturii - au aplaudat frenetic.
Ursii au poftit „la fete mari“
Alaiul a fost format din formatii de la Tasca, Tazlãu, Gîrcina, Mãrgineni, Piatra Soimului, Stefan cel Mare, Urecheni, Ansamblul de datini Valea Utei Volovãt Suceava, Rãucesti Oglinzi si Ansamblul „Florile Ceahlãului“. Primii care au intrat „în scenã“ au fost ursii de la Tasca. Acestia au impresionat prin dimensiune si prin dansul nebun pe care l-au prestat pe muzica asiguratã de orchestra proprie. Frigul si trotuarul ud din fata Prefecturii nu i-a împiedicat sã se rostogoleascã, sã scoatã tot felul de gemete, sã se tîrascã, iar pentru a-i ridica de la pãmînt, ursarul le-a promis bunãtãti, vin fiert, culcus moale, însã singura atractie pentru ditamai animalele au fost „fetele mari“. Din strigãturile ursarilor n-au lipsit nici usoare apropouri la adresa oficialitãtilor, cãrora le-au cerut un ban gras, colaci, bãuturã, în caz contrar amenintîndu-le cã la anul nu vor mai veni sã le ure. Coordonatorul altei formatii a cerut de la sefii judetului „mãcar o mie de euro“, ceea ce l-a fãcut pe vicepresdintele CJ Valerian Percã sã rîdã, iar pe colegii din institutie sã comenteze cã e cazul sã se facã o rectificare de buget. Prins la Piatra Neamt cu prilejul comemorãrii victimelor Revolutie din decembrie ‘89, mitropolitul Moldovei si Bucovinei, Sfintia Sa Teofan, a stat pret de circa un sfert de orã în fata colindãtorilor, dupã care, împreunã cu peste zece fete bisericesti care îl însotiserã la Consiliul Judetean a plecat de la Palatul Administrativ. ÃŽn vreme ce formatia de capre dintr-un sat dansa, într-o margine a multimii adunatã sã vadã spectacolul, un tînãr îmbrãcat urs, care astepta la rînd sã intre în scenã trãia cîteva clipe romantice alãturi de iubita sa, care îl însotise în alai. Desi costumatia lînoasã nu era dintre cele mai elegante si atractive de care sã te lipesti, fata vopsitã a bãrbatului nu te îmbia sã stai obraz în obraz, iar capul de urs cu dintii rînjiti era mai mult înfricosãtor decît atractiv, cei doi tineri se sãrutau cu foc la un moment dat, ingorînd tot ce se petrecea în jur. La doi pasi de cuplul de îndrãgostiti, cîtiva spectatori, fermecati de muzica acordeoanelor, dansau mãruntel, dezghetîndu-si în felul acesta si picioarele înghetate.
Mic, dar vînjos
Foarte multi dintre cei care asistau la spectacolul oferit de mascati îsi foloseau aparatele foto, camerele video sau telefoanele celulare pentru a imortaliza secventele cu pãstrãtorii de datini. Dintre toti cei care se ocupau de fãcut poze sau filme, cel mai mic era un bãietel care nu avea nici mãcar doi ani, dar stãtea bãrbãteste pe marginea „
scenei“ improvizate. Desi abia se tinea pe picioare în învãlmãseala creatã, piciul fãcea poze la discretie cu telefonul celular, celor care evoluau în fata ochilor lui. Ursii care erau de cel putin patru ori mai mari decît el nu-l speriau deloc, iar caprele zdrentãroase îl îndemnau parcã sã le pozeze. Si o mireasã care era prinsã în alaiul celor din Tazlãu i-a plãcut copilului. Desi îsi murdãrise rochia albã iar mîinile îi înghetaserã, dupã culoarea pe care o aveau, mireasa tinea pasul cu ceilalti dansatori si presta cu spor horã si apoi o sîrbã specifice zonei. Dupã cîteva ceasuri bune de hãit, bãtut din bice si sunat din zurgãlãi, în fata Palatului Administrativ s-a lãsat linistea, iar autoritãtile s-au dus în birourile încãlzite, dupã ce au tras un frig zdravãn în fata colindãtorilor care au promis cã „si la anul ‘om veni!“.
|