Cu muntenii, la tĂŁiatul porcului

• sacrificarea godacilor pe Valea Muntelui se face ca pe vremea strĂŁbunilor si este respectat un ĂŽntreg ritual

Ajun de CrĂŁciun 2009. IarnĂŁ ca-n povesti, izvorĂŽtĂŁ parcĂŁ din vremile ĂŽnceputului de lume. Aromele obisnuite ale unui timp de demult, cu paie umede si omĂŁt topit de sĂŽngele cald al sacrificĂŁrii porcilor, ĂŽmi reaminteste de anii copilĂŁriei. La acestea se adaugĂŁ mirosurile cĂŁrnii tocate pentru cĂŽrnati, ale fumului subtire slobozit din afumĂŁtoare si al grĂŁsimii topite ĂŽn ceaunul de pe chirosteiul din ogradĂŁ. SĂŁ fie oare toate astea doar simple amintiri? CĂŁ ele existĂŁ si-n realitatea satului contemporan, aveam s-o aflu zilele trecute, cĂŽnd, luĂŽnd calea VĂŁii Muntelui, am poposit ĂŽn casa lui mos CosticĂŁ AstĂŁcioaie si a mĂŁtusii Anica, din Grinties, oameni trecuti de multisor de 80 de ani, dar pentru care CrĂŁciunul a ĂŽnsemnat dintotdeauna mai mult decĂŽt o sĂŁrbĂŁtoare obisnuitĂŁ. Poate nu ĂŽntĂŽmplĂŁtor, ĂŽn chiar momentul cĂŁlcĂŁrii pragului, aveam sĂŁ dau nas ĂŽn nas cu preotul satului care, asa cum ĂŽi obiceiul crestinesc, venise sĂŁ sfinteascĂŁ casa. În aceeasi zi, mos CosticĂŁ hotĂŁrĂŽse sĂŁ taie porcul. Ignatul trecuse si pĂŽnĂŁ la SĂŁrbĂŁtori abia de mai rĂŁmĂŁseserĂŁ vreo 2 zile. De ĂŽntreaga „procesiune“, rĂŁspunzĂŁtor era fiul sĂŁu, Ion, care chemase ĂŽn ajutor 3 - 4 gospodari din vecinĂŁtate. Vorba e, cĂŁ porcul depĂŁsea 200 de kilograme si nu-i de ici de colo sĂŁ mĂŽnuiesti o asemenea namilĂŁ si s-o transformi, parte din ea, ĂŽntr-o singurĂŁ zi, ĂŽn bucate pentru masa de CrĂŁciun. Un prim semn cĂŁ-n gospodĂŁria omului momentul sacrificĂŁrii era pe-aproape, focul de sub chirosteiul pe care trona un cazan cu apĂŁ ĂŽncinsĂŁ. SĂŽnt trecute ĂŽn revistĂŁ toate uneltele necesare si se mai trage o ascutĂŁturĂŁ de cutit. În cotet, tĂŁcere deplinĂŁ. „PĂŁi cum sĂŁ nu tacĂŁ, dacĂŁ simte cĂŁ i s-a apropiat sorocul? Asta o stiu de la strĂŁmosi. DupĂŁ Ignat, cu o zi ĂŽnainte de-a fi tĂŁiat, porcul simte. Se retrage ĂŽn cotet si nu-l mai scoti de-acolo nici cu mirosul de mĂŽncare caldĂŁ si nici cu vreo vorbĂŁ bunĂŁ aruncatĂŁ ĂŽn treacĂŁt. Se spune cĂŁ de-aceea porcul tace. ViseazĂŁ noaptea cutitul si la gĂŽt mĂŁrgele rosii“, ne-a povestit, zĂŽmbind hoteste, mos Gheorghe Aiftimitei, specialist al satului ĂŽn tĂŁiere de porci, chemat sĂŁ dea o mĂŽnĂŁ de ajutor si-n gospodĂŁria lui mos CosticĂŁ.

DouĂŁ ore pentru ca porcul sĂŁ arate ca o coalĂŁ de hĂŽrtie

Si pentru a nu se pierde din traditie, omul adusese cu el atĂŽt pe unul dintre fii, cĂŽt si pe nepot. „Nu cĂŁ n-ar sti, dar o mĂŽnĂŁ-n plus face mult“. Se trece la treabĂŁ. Nu fĂŁrĂŁ a ni se mai arunca o vorbĂŁ. „Cine-i milos sĂŁ nu se uite, cĂŁ atunci porcul moare greu“. BĂŁrbatii iau drumul cotetului. LeagĂŁ porcul de piciorul de dinapoi si-l conduc spre locul de ĂŽnjunghiere. Mos CosticĂŁ mai trage o privire prin bĂŁtĂŁturĂŁ. CĂŽteva clipe de neatentie pentru stĂŁpĂŽnul casei si animalul trece cu brio prin ritualul sacrificĂŁrii. UrmeazĂŁ tragerea lui spre locul de transare. Este suit cu greu pe „blana“ asezatĂŁ pe gĂŁlĂŁmĂŽi de fag, masĂŁ improvizatĂŁ pentru o asa treabĂŁ. Între timp, unul dintre bĂŁrbati dĂŁ drumul forjei, o ustensilĂŁ deosebit de lesnicioasĂŁ, dar ceva mai nou folositĂŁ ĂŽn pĂŽrlitul porcului. Alti doi, sĂŽnt gata de curĂŁtat. TreabĂŁ grea, care, timpul avea s-o dovedeascĂŁ, s-a lungit pe parcursul a aproape douĂŁ ceasuri. „PĂŽnĂŁ ce porcul aratĂŁ alb ca o coalĂŁ de hĂŽrtie“, ne spune gazda. Mai ĂŽntĂŽi pe-o parte, mai apoi pe alta, si tot asa, pĂŽnĂŁ ce pielea bietului animal capĂŁtĂŁ culoarea trandafirie a soricului mult asteptat de cĂŁtre cei pe care dantura ĂŽncĂŁ-i ajutĂŁ sĂŁ-l si ĂŽncerce. Mai o glumĂŁ, mai o vorbĂŁ de duh, mai o aluzie la fecioria ĂŽntĂŽrziatĂŁ a lui Ion, fiul gazdei, mai o tuicĂŁ fiartĂŁ si, tiptil-tiptil, nici nu bĂŁgĂŁm de seamĂŁ cĂŽnd se apropie momentul asa-zisului „masacru“, adicĂŁ atunci cĂŽnd trupul porcului devine, pe rĂŽnd, bucĂŁti de slĂŁninĂŁ, de muschi, de costitĂŁ si organe numai bune pentru chiscĂŁ, tobĂŁ si cĂŽrnati. Aici se cuvine sĂŁ zĂŁbovim pentru unele amĂŁnunte trebuincioase. S-a ĂŽnceput cu tĂŁietura din frunte sub formĂŁ de cruce, semn crestinesc ĂŽntru ajutarea sufletului sa iasĂŁ din trup. Apoi, s-a trecut la presĂŁrarea sĂŁrii pentru a fi carnea gustoasĂŁ si bine primitĂŁ de Dumnezeu. Totul, precum un adevĂŁrat ritual al unui descĂŽntec. Între timp, mai aflu de la mos CosticĂŁ cĂŽte ceva din cele secrete ale tĂŁierii, asta pĂŽnĂŁ la pregĂŁtirea a ceea ce presupune „pomana porcului“, un fel de de primĂŁ degustare a produselor la care au drept de participare toti cei care au muncit la sacrificare, alĂŁturi de cei ai casei. „Îi un fel de a multumi celor care au ajutat, dar si un semn al ĂŽncrederii si bunei ĂŽntelegeri, al vietuirii laolaltĂŁ“, o spune RemicĂŁ Dieaconu, omul prin intermediul cĂŁruia cĂŁlcasem bĂŁtĂŁtura lui mos CosticĂŁ si a mĂŁtusii Anica.

Povesti lĂŽngĂŁ porcul sacrificat

Revenind la transare, admir felul cuviincios al lui Ion, care, cu respectul cuvenit „roadelor“ naturii, aseazĂŁ cu rĂŁbdare ĂŽntr-o covatĂŁ fiecare halcĂŁ de carne ori slĂŁninĂŁ. În trecere prin preajmĂŁ, mos CosticĂŁ aruncĂŁ o privire iscoditoare, arĂŁtĂŽndu-se multumit de belsugul covetii. „Treaba-i bunĂŁ. Îi venise timpul. DacĂŁ nu tai porcul imediat dupĂŁ Ignat, nu-i mai merge bine, slĂŁbeste, cum spuneau pe vremuri bĂŁtrĂŽnii“, iar nouĂŁ ne-a spus-o mos CosticĂŁ, ce, la cei multi ani a-i sĂŁi, desi adus de spate nu-i bĂŁtrĂŽn deloc. Si tot asa, aveam sĂŁ mai aflu de la cei prezenti cu fapta, ori cu vorba la locul sacrificĂŁrii, lucruri interesante, care tin de o oarece magie, slobozitĂŁ din negura trecutului românesc: „Copiii trebuie ĂŽnsemnati ĂŽn frunte cu sĂŽnge de porc, ca sĂŁ fie sĂŁnĂŁtosi, la fel si fetele mari, ca sĂŁ fie harnice si ĂŽndĂŁmĂŽnoase la treburile casei. SĂŽngele de porc negru amestecat cu fĂŁinĂŁ se foloseste pentru vindecarea unor boli cum ar fi spurcatul, untura se topeste si se foloseste la ducerea la bun sfĂŽrsit a unor vrĂŁji, mai ales a celor din dragoste, pĂŽnĂŁ la povestea cu splina“, despre care mi s-a fĂŁcut o probĂŁ pe viu. Asa aveam sĂŁ aflu cĂŁ iarna prin care trecem va fi lungĂŁ si geroasĂŁ. „Asta, pentru cĂŁ splina porcului ĂŽi una de groasĂŁ“, ne-a spus cel mai tĂŽnĂŁr dintre cei trei Aiftimitei, prezenti la „sorocul“ porcului din gospodĂŁria lui mos CosticĂŁ. Si cum spuneam de cei cu vorba, ori fapta, meritĂŁ sĂŁ le fiu recunoscĂŁtor si lui Paul Secuiu, Mihai CiobĂŽcĂŁ si Ion AvĂŽrvarei, care, sfĂŁtosi din fire, au dat frĂŽu liber imaginatiei, ĂŽntru deslusirea unui fapt ce tine de traditia locului si nu numai. CĂŽt despre ce va sĂŁ fi urmat privind ĂŽntreg cortegiul de activitĂŁti ce tin mai mult de treaba gospodinelor, am sĂŁ consemnez doar vorbele Elenei Amariei, ce sosise pentru a da o mĂŽnĂŁ de ajutor mĂŁtusii Anica: „Am venit sĂŁ prepar toate cele ce se fac din carnea de porc conform obiceiului, chisca, cĂŽrnatii, doba si celelalte, ce trebuie puse la afumat, pentru a fi gata pentru masa de CrĂŁciun“. Si eu, care credeam pĂŽnĂŁ mai ieri cĂŁ aromele obisnuite ale unor vremi de demult au rĂŁmas doar amintire!