Banda lui Bujor, haiducii din Muntii Bistritei

• gospodarii din satul Bradu, comuna Grinties au dorit sĂŁ arate tinerilor una dintre cele mai frumoase traditii de teatru folcloric de pe Valea Muntelui - „Banda lui Bujor“ • cĂŽntecul de ĂŽntĂŽmpinare a Anului Nou a deschis reprezentatia • „Dare-ar bunul Dumnezeu/SĂŁ vinĂŁ Bujor al meu/SĂŁ mĂŁ-ntrebe de ce plĂŽng/Si de viu intru-n mormĂŽnt“, au doinit haiducii • „actorii“ sĂŽnt gospodari din satul Bradu, care la initiativa lui CosticĂŁ CeapĂŁ, om al satului, s-au adunat: „sĂŁ facem o piesĂŁ care sĂŁ rĂŁmĂŽnĂŁ de noi“ •

Banda haiducilor Bujor si Codreanu a cĂŁzut luni, 28 decembrie 2009, pradĂŁ poterei la poalele masivului MĂŁgura din Muntii Bistritei. Înfruntarea dintre pĂŁrti, o adevĂŁratĂŁ luptĂŁ acerbĂŁ, s-a desfĂŁsurat pe un tĂŁpsan din vecinĂŁtatea cheilor pĂŽrĂŽului Bradu, finalizĂŽndu-se cu eliberarea haiducilor din... „lipsĂŁ de probe“. Martori ai ostilitĂŁtilor aveau sĂŁ fie multimea de sĂŁteni din Grinties, atrasĂŁ de pitorescul unei astfel de actiuni. Asa ar suna o cronicĂŁ a unui ziar de provincie de acum mai bine de un veac. Evenimentul la care facem referire n-a avut loc la jumĂŁtatea secolului XIX, ci la fine de an 2009, ĂŽntr-un decor feeric, pe fondul imaculat al zĂŁpezii, ĂŽn clinchetul zurgĂŁlĂŁilor, vestitori de sĂŁrbĂŁtori si ĂŽn voiosia copiilor locului. Totul a pornit la initiativa unor gospodari din satul Bradu, comuna Grinties, care au dorit sĂŁ arate tinerilor una dintre cele mai frumoase traditii de teatru folcloric de pe Valea Muntelui - „Banda lui Bujor“. Protagonistii piesei, actori pentru o zi la cumpĂŁna de ani, sperĂŁ cĂŁ posteritatea va aprecia talentul si entuziasmul lor, atĂŽt prin slovĂŁ, cĂŽt si prin obiectivul aparatului de filmat. Nu mult dupĂŁ ivirea zorilor, potera alcĂŁtuitĂŁ dintr-un CĂŁpitan de jandarmi, grecul Ghincu, un VĂŽnĂŁtor si un Rosior, bine ĂŽnarmati, urmati ĂŽndeaproape de „Jidanul“ Strul si „Jidoavca“ Rifca, au pornit din sat, pe cursul pĂŽrĂŽului Bradu, unde aflaserĂŁ cĂŁ se atineau haiducii. Într-adevĂŁr, stirea avea sĂŁ se confirme, nu dupĂŁ multĂŁ vreme, ceata de haiduci, ĂŽn frunte cu Codreanu si-a fĂŁcut aparitia, coborĂŽnd din Obcina dintre BĂŽtci. Pe lĂŽngĂŁ tinuta lor mĂŽndrĂŁ din sei, a impresionat frumusetea costumelor populare, aici ĂŽn munte ele pĂŁstrĂŽnd caracteristicile esentiale ale portului geto-dac, dupĂŁ cum mentiona preotul Constantin MatasĂŁ, o personalitate a locului, la 1929. Itari cusuti brĂŁduleste, opinci negre din piele de porc, chimir bĂŁtut cu tinte, bundĂŁ, cĂŁmasĂŁ ĂŽnfloratĂŁ si cĂŁciuli cu mĂŁrgele. CĂŽntecul de ĂŽntĂŽmpinare a Anului Nou a deschis reprezentatia. ÎntĂŽiul dialog a avut loc ĂŽntre haiducul Codreanu, VĂŽnĂŁtor si grecul Ghincu. Intimidati de atitudinea dĂŽrzĂŁ a haiducului, cei doi poterasi dau ĂŽnapoi, doar interventia CĂŁpitanului reusind sĂŁ aplaneze conflictul. Mai mult decĂŽt atĂŽt, acesta a cerut poterei sĂŁ treacĂŁ la dezarmarea cetei, punĂŽndu-i pe toti ĂŽn lanturi. Mai apoi ĂŽncearcĂŁ sĂŁ afle sĂŁlasul cĂŁpeteniei haiducesti, Stefan Bujor. Un refuz categoric precede doina haiduceascĂŁ a Codreanului: „Foaie verde matostat/RĂŁu maicĂŁ m-ai blestemat/SĂŁ-mi petrec viata legat/De potere-nconjurat“. Doina se ĂŽncheie prin ruga retoricĂŁ adresatĂŁ lui Bujor: „Dare-ar bunul Dumnezeu/SĂŁ vinĂŁ Bujor al meu/SĂŁ mĂŁ-ntrebe de ce plĂŽng/Si de viu intru-n mormĂŽnt“. Ca un fĂŁcut, de pe o culme se aude buciumul lui Bujor, care coboarĂŁ spre ai sĂŁi. Faima sa, coroboratĂŁ cu o actiune armatĂŁ energicĂŁ, a dus la eliberarea Codreanului. Potera, ĂŽn schimb, reuseste sĂŁ-l ĂŽncĂŁtuseze pe Bujor. CĂŁpitanul cere: „MĂŁi Stefane Bujorele/Spune tu Domniei mele/Unde-ti sĂŽnt averile/Ca sĂŁ-ti scap eu zilele“. RĂŁspunsul este hotĂŁrĂŽt: „Averile sĂŽnt la cei copaci/Ajutor la cei sĂŁraci/SĂŁ-si cumpere boi si vaci“. ProfitĂŽnd de absenta Grecului si a CĂŁpitanului, plecati „la o crĂŽsmulitĂŁ/Pentru o tuiculitĂŁ“, Codreanu jefuieste pe „Jidan“, oferind punga cu „poli“ lui Bujor pentru a se elibera din mĂŽinile VĂŽnĂŁtorului si Rosiorului. La ĂŽntoarcerea CĂŁpitanului rĂŁspunsul VĂŽnĂŁtorului este unul emblematic: „Domnule MĂŁria Ta/Jur pe Maica Precista/Si pe tineretea mea/CĂŁ Bujor nimic n-a dat/Ci luptĂŽndu-se a scĂŁpat/Ca un erou adevĂŁrat“. CĂŽntecul poterei este si el sugestiv: „Viclenia si vĂŽnzarea/Vezi tu banii ce-au fĂŁcut/Noi murim de ĂŽntristare/Si el vesel a scĂŁpat“. La sfĂŽrsitul piesei este chemat ĂŽn mijlocul haiducilor personajul numit „Jidanul“ care este silit sĂŁ interpreteze un cĂŽntec jidovesc, ĂŽn hazul tuturor: „În pĂŁdure am venit, Hii buschi!/Trei haiduci am ĂŽntĂŽlnit, Histai babiloi!/I-am bĂŁtut de m-o stĂŽlcit!“ CĂŽntecul de rĂŁmas bun marcheazĂŁ despĂŁrtirea, unii dintre protagonisti luĂŽnd calea satului, iar altii pe cea a codrului.

Grinties - loc de traditie a teatrului folcloric

„Actorii“ sĂŽnt gospodari din satul Bradu, care la initiativa lui CosticĂŁ CeapĂŁ, om al satului, s-au adunat: „sĂŁ facem o piesĂŁ care sĂŁ rĂŁmĂŽnĂŁ de noi“. În ciuda vĂŽrstei ĂŽnaintate (78 de ani), tonul la veselie a fost dat de cĂŁtre nea Vasile Asavei, zis BujavercĂŁ, interpretul rolului „Jidanului“. Printre cei interpreti de seamĂŁ s-au mai aflat un ĂŽnvĂŁtĂŁtor (Ilie Alexandru), un dascĂŁl bisericesc (Paul Diacu), un sofer de autobuz (Gelu BortiscĂŁ), rolurile principale, Bujor si Codreanu, fiind jucate de MiticĂŁ Grigoriu si CosticĂŁ CeapĂŁ. Ar mai fi de adĂŁugat Eugen Ghici, Vasile Maftei, StelicĂŁ Bondrea, Nicusor Subea, Viaceslav Slavici si NegurĂŁ Alexandru, toti oameni ai locului, cu talent si mai cu seamĂŁ entuziasm. De mentionat faptul cĂŁ „Banda lui Bujor“ reprezintĂŁ o traditie a satului mostenitĂŁ de la ĂŽnaintasi. Nu ĂŽntĂŽmplĂŁtor CosticĂŁ CeapĂŁ sustine cĂŁ pe „la 11-12 ani mĂŁ tineam dupĂŁ tata la repetitii si asa am ĂŽnvĂŁtat aceastĂŁ piesĂŁ si mĂŁ bucur cĂŁ traditia merge mai departe prin ginerele meu, care a fost astĂŁzi Rifca“, iar Vasile Asavei si-a amintit cĂŁ „au trecut mai bine de 60 de ani de cĂŽnd am fost prima datĂŁ cu Banda lui Bujor si ĂŽn putini ani am fost lipsĂŁ“.
Nu e de mirare cĂŁ acest eveniment s-a desfĂŁsurat la Grinties, ĂŽn mijlocul muntilor, aici existĂŽnd o adevĂŁratĂŁ traditie a teatrului folcloric, pĂŁstrat din generatie ĂŽn generatie. Mai mult decĂŽt atĂŽt, pe aceste locuri au hĂŁlĂŁduit de veacuri cetele de haiduci, cĂŁci la vechile hotare ale Moldovei, puteau lesne sĂŁ-si afle scĂŁparea urmĂŁriti de potere si cu sigurantĂŁ cĂŁ aceste locuri si cĂŁrĂŁri au fost bĂŁtute cu pasul lor de cĂŁtre adevĂŁratii haiduci. Pe muntele Grintiesului ĂŽsi avea sĂŁlasul celebrul Vasile cel Mare, iar ĂŽn muntii Bistritei si StĂŽnisoarei se atineau la trecĂŁtori Ion cel Mare, vestitul Ion Pietraru, Pantelimon Toader, fratii BaltĂŁ sau Ion Florea. Stefan Bujor a haiducit la sfĂŽrsitul secolului XVIII si ĂŽnceputul secolului XIX, ajungĂŽnd sĂŁ fie cunoscut ĂŽn ĂŽntreaga MoldovĂŁ pentru faptele sale vitejesti, sfidĂŽnd poterele si scĂŁpĂŽnd de multe ori ca prin minune. A fost un adevĂŁrat haiduc, nu un simplu lotru de codru, el a jefuit pe cei bogati si a miluit pe cei sĂŁraci si ĂŽncĂŁ de cĂŽnd trĂŁia oamenii din popor i-au fĂŁcut si un cĂŽntec: „Foaie verde de negarĂŁ/A iesit Bujor ĂŽn tarĂŁ/Pe ciocoi ca sĂŁ-i omoarĂŁ!“. La 1810 a fost prins de o poterĂŁ ca urmare a trĂŁdĂŁrii unuia dintre tovarĂŁsii sĂŁi si a fost spĂŽnzurat ĂŽn piata publicĂŁ din Iasi, ca sĂŁ vadĂŁ tĂŁranul cĂŁ i-a mai murit una dintre nĂŁdejdile sale. Dar iatĂŁ cĂŁ desi au trecut douĂŁ veacuri de cĂŽnd Bujor „se ridica haiduc“, amintirea sa rĂŁmĂŽne ĂŽncĂŁ vie, dovadĂŁ si acest obol de nemurire adus de cĂŁtre sĂŁtenii din Grinties, sĂŁrbĂŁtorind „haiduceste“ intrarea ĂŽn noul an.