 „Ghinionul“ unui pãstrãv de 2,6 kg
• un pietrean a dat „lovitura“ si a prins un pãstrãv de 2,6 kilograme în rîul Bistrita • momeala folositã: vierme alb în cîrlig de 0,16 si nylon de 0,10 • o jumãtate de orã s-a luptat pescarul sã scoatã pestele din apã • „Dãdeam la boisteni, ca sã-i folosesc la stiucã, însã a picat pãstrãvul. Ghinionul lui a fost cã s-a întîlnit cu cîrligul meu“, spune Mihai Luncanu care se mai laudã cu o capturã de 4 kilograme, realizatã cu ani în urmã • Pentru pescarii adevãrati cã este iarnã, ger si vîntul piscã mai ceva ca o loviturã de bici nu conteazã. Si sînt unii „mincinosi“ care nu se simt în largul lor dacã nu ies pe baltã mãcar o datã pe sãptãmînã. Pietreanul Mihai Luncanu, în vîrstã de 40 de ani, este unul dintre pescarii care, indiferent de anotimp, nu rateazã nici o ocazie sã meargã la „baltã“. Asa s-a întîmplat si sîmbãtã, 16 ianuarie, cînd, desi afarã se înregistrau multe grade sub zero, si-a luat ustensilele si a plecat cu noaptea-n cap pe Bistritã. Nici nu-i trecea prin cap cã avea sã realizeze una dintre cele mai importante capturi realizate în viata sa care, cu sigurantã, va atrage invidia celorlalti
„mincinosi“. Este vorba de un pãstrãv indigen în greutate de 2,6 kilograme si 53 de centimetri lungime, capturã care, din cîte stie el (dupã discutii cu colegii de breaslã) ar fi printre cele mai mari din ultima perioadã pe rîul Bistrita, în zona orasului Piatra Neamt. „Am plecat pe la sapte de acasã, era încã întuneric bine afarã. Intentionam sã prind niste boisteni ca sã dau la stiucã. Aveam un cîrlig de 0,16 si nylon de 0,10, ideale pentru boisteni. Am pus un vierme si am aruncat. Dupã numai cîteva secunde am vãzut cum pleacã pluta si dispare la fund. Am întepat si am simtit cã e ceva greu, însã am crezut cã este un clean. M-am lãmurit cã am de-a face cu o capturã adevãratã doar cînd am vãzut un salt spectaculos din apã. Atunci am zis cã n-am nici o sansã sã-l scot afarã, pentru cã aveam un ac destul de mic, iar nylonul de numai 0,10. A fost un drill extraordinar. M-am chinuit cu el vreo jumãtate de orã, timp în care a sãrit de vreo trei ori deasupra apei. Nu m-am grãbit sã-l scot, fiind hotãrît sã fac în asa fel încît sã-l obosesc. Asta, pentru cã am mai scãpat unul, cred cã de vreun kilogram jumate, în noiembrie anul trecut. Cînd l-am adus aproape de mal, am sãrit în apã si l-am scos. A fost unul dintre cele mai frumoase drill-uri din viata mea de pescar. Nu m-am gîndit cã o sã-l scot. Pot spune cã ghinionul lui a fost cã s-a întîlnit cu cîrligul meu“, a declarat Mihai Luncanu.
Initiat de la 6 ani
Nu a fost primul pãstrãv „adevãrat“ prins de pietreanul care a început sã deprindã tainele pescuitului de la vîrsta de 6 ani. ÃŽn anul 1988 a reusit o capturã, tot pãstrãv, de 4 kilograme. De altfel preferã sã-si încerce norocul la speciile de rãpitor, capitol la care se laudã cu cîteva reusite. „Pescuiesc de la vîrsta de 6 ani. Un vecin din bloc m-a initiat, luîndu-mã cu el pe Bistritã. Cu alte cuvinte am o experientã de vreo 34 de ani. Prefer sã dau la rãpitor, stiuca fiind pestele meu preferat. De regulã dau la linguritã sau vobler. ÃŽn 1988 am prins cel mai mare pãstrãv. A fost un exemplar de peste 4 kilograme. Am mai prins si alti pãstrãvi, însã nici unul nu a depãsit douã kilograme. Si cea mai mare stiucã pe care am prins-o avea tot peste 4 kilograme. Au fost si exemplare de douã sau trei kilograme, dar si sute si sute de mîrlite (stiuci de cîteva sute de grame cãrora li se dã drumul, n.r.)“, mai sustine pescarul. Cît priveste capturile cele mai impresionante realizate în ultmii ani în lacurile de pe albia Bistritei, Luncanu spune: „Din cîte stiu eu, s-a prins pãstrãv de 6,5 kilograme, iar recordul la stiucã este de 9 kilograme. Se prinde si iarna, însã mai putin. Eu am prins anul acesta, în douã iesiri, doar clean si cîtiva pãstrãviori“.
Cît priveste hobby-ul sãu, Luncanu spune cã nu concepe ca sã treacã o sãptãmînã fãrã sã meargã la pescuit. „ÃŽn primul rînd, îmi place sã fac miscare. Nu conteazã dacã prinzi ceva sau nu, important este sã iesi si sã te bucuri de ceea ce îti oferã natura. Nu conteazã cã este varã, toamnã sau iarnã, sînt 30 de grade cu plus, mai plouã sau sînt minus 20 de grade. Timpul e marea problemã, pentru cã viata de zi cu zi e asa cum e, cu serviciu, familie, probleme de rezolvat si altele. Dar cu toate acestea reusesc sã-mi fac timp si pentru pescuit. Oricum, senzatia pe care o ai atunci cînd prinzi un peste, mai ales unul mare, este de nedescris. Si acest lucru îl stiu numai cei care-s pasionati“, a mai spus Mihai Luncanu.
|
Autentificare
