„Sabia de 3.500 de ani este unicã“
• declaratia apartine profesorului Dumitru Ionitã, un cunoscut istoric nemtean si arheolog pasionat • în ceea ce priveste valoarea obiectului, istoricul spune cã este greu sã faci o evaluare în bani, însã dacã ar face-o, suma ar fi undeva în jur de 10.000 de euro • Dumitru Ionitã, cunoscut istoric nemtean si pasionat de arheologie, care de peste 20 de ani colindã tîrgurile Moldovei pentru a salva de la distrugere obiecte deosebit de importante pentru istoria noastrã, are propria pãrere în povestea sabiei de 3.500 de ani, descoperitã la Piatra Soimului. Profesorul Ionitã, care este doctor în istorie si filosofie, afirmã cã aceasta este unicat, iar valoarea sa este incomensurabilã. Totusi, spune istoricul, dacã ar fi sã o evaluezi în bani, valoarea ar fi undeva în jurul sumei de 10.000 de euro, cu mult mai mult decît au evaluat-o specialistii muzeografi. „Sabia de bronz, descoperitã la Piatra Soimului, poate fi una de ritual, dar poate fi si una de luptã. ÃŽncovoierea sa se poate datora nu numai ritualului, ci si lovirii sale în mod premeditat, în luptã, sau în urma ciocnirii cu un corp dur. Sabia în sine este un unicat, nu numai în Moldova, Transilvania, dar si în centrul si sud-estul Europei. Este unicat ca si mod de conservare, realizare.
Are o esteticã, înmãnusare atipicã, ceea ce mai existã la noi în România si anume la Apa-Satu Mare, respectiv la Oradea care, desi apartin epociii bronzului mijlociu (sec. XVI-IX), fiind contemporane ca executie tehnicã, mãiestria executiei se distanteazã enorm. Cea de la Piatra Soimului poate fi o piesã de referintã, sau emblematicã a epocii bronzului din arealul central si estic european. ÃŽn privinta evaluãrii sale, efectuatã de persoane angajate a unor muzee, institutii ce apartin Ministerului Culturii, institutii «sãrace», si faptul cã existã o ofertã modicã la unison al acestora, este explicabil. Cu toate acestea si, revenind cu picioarele pe pãmîntul românesc, aceasta ar costa cel putin 10.000 de euro. Cã s-a oferit 3.000 de euro pe sabia Boiu, sau alta achizitionatã de Muzeul Brukhental cu 1.800 lei, nu are relevantã, pentru cã nici unul dintre obiecte nu se poate compara cu cea de la Piatra Soimului“, este de pãrere profesorul Ionitã.
Cît priveste gestul lui Constantin Dogaru de a preda sabia autoritãtilor, gest care avea sã-i aducã si un dosar penal, profesorul Ionitã a fost si mai categoric. „Descoperirea domnului Constantin Dogaru constituie un act de mîndrie cultural civicã. Acesta a oferit sabia spre achizitie unei institutii asezãmînt cultural. Totusi, suma cerutã de el, un milion de euro, este într-adevãr fabuloasã. Trebuie apreciat faptul cã a oferit acest obiect Complexului Muzeal Judeten Neamt si nu unor traficanti de obiecte de artã, care puteau sã-i piardã urma si niciodatã sã mai fie recuperatã. Cã actul cultural civic s-a repercutat asupra descoperitorului ei, acesta fiind deferit organelor de anchetã, este o altã problemã de care suferã societatea româneascã si aratã modul în care sînt recompensati adevãratii români. Iar acest domn Dogaru este, probabil, unul dintre miile de oameni onesti. Putea sã fie intervievat, lãudat, recompensat, nu numai financiar. Ar fi trebuit ca autoritãtile sã-i fi acordat o diplomã, sã fi organizat o expozitie itinerantã cu ea, alãturi de alte piese valoroase aflate în custodia Complexului Muzeal. Ce au fãcut si fac autorãttile? Inocularea angoasei fatã de aceste descoperiri si pierderea unor bunuri de valoare de patrumoniu inestimabile“, a declarat Dumitru Ionitã.
„Protestez fatã de distrugerea sitului de la Vadu Rãu“
Pasionat de istoria românilor, profesorul Ionitã si-a dedicat ani din viatã activitãtii de cercetare. A luat la pas Valea Bistritei si are la activ descoperiri remarcante. Recent, profesorul a constatat cã situl de la Vadu Rãu a avut de suferit din pricina unor excavatii. ÃŽn semn de protest fatã de cele întîmplate, istoricul este decis sã se retragã definitiv din activitatea stiintificã si publicisticã. „ÃŽn cursul lunii octombrie 2009, ca urmare a unor excavatii ce au avut loc în punctul numit Vadu Rãu, din localitatea Farcasa, prin construirea-amenajarea unui drum sãtesc, limitrof Vãii Bistritei, a fost descoperit un sanctuar megalitic. Initial, sanctuarul avea o formã semicircularã si era alcãtuit din patru intrãri din piatrã, fiecare intrare fiind alcãtuitã din 3 mari blocuri din piatrã: doi piloni avînd o înãltime de 3,5 m, peste care era suprapusã tot o piatrã, relativ identicã cu pilonii. Distanta dintre acestia era de circa 3 metri, grosimea pilonilor, respectiv pãlãria acestora avînd o grosime de circa 70 de centimetri. Un asemenea pilon, cãciula, cîntãreste fiecare cîteva zeci de tone. Datoritã excavatiei, în picioare a mai rãmas un singur portal si acesta relativ miscat, restul fiind doborît la pãmînt. Respectivul sanctuar comportã relative similitudini cu cel de la Stonehenge(Anglia). Sanctuarul se afla la cîteva zeci de metri de situl de la Vadu Rãu, unde au fost descoperite celebrele Tãblite de la Vadu Rãu, cu cea mai veche scriere pictograficã din lume, aici descoperindu-se atelierul confectionãrii acestora, tãblite ce au fost rãspîndite pe o vastã arie geograficã, pînã la Tãrtãria Alba-România. Excavatia a distrus în totalitate situl neolitic de la Vadu Rãu. Pe baza materialului litic, aferent descoperiririi sale -fusaiole, tãblite, fragmentare, topoare etc - sanctuarul ca si Tãblitele dateazã din neolitic (3500-3000 îHR, si deservea, probabil, cultului solar. ÃŽn semn de protest fatã de distrugerea colectiei muzeale, de furtul unor piese cu valoare de patronomiu, cît si a distrugerii sitului de la Vadu Rãu, mã retrag definitiv din activitatea stiintificã si publicisticã, si multe as mai fi avut de spus“, a declarat profesorul. Acesta a mai spus cã, în curînd, pe „wilkipedia Dumitru Ionitã“ va publica picturile rupestre de la Rarãu cu scene printre care figureazã si paleoastronauti (figuri schematizate avînd o înãltime de circa 1-1,20 metri cu capul sub formã rombicã).
END
|