România Între Wizz Air si Carpat Air

Miercuri dimineata. În Bucuresti a nins peste noapte iar masinile negre sau albastre sau violete sînt invariabil albe. Iarna de afarã e contrazisã de soarele puternic. E cald ca primãvara si e nea ca iarna. Bucuresteanul, iesit de sub pãturã buimac, nu desluseste cu ce ar fi mai nimerit sã se îmbrace, cu haina de blanã sau cu un pulovãr. Apasã butonul televizorului pentru a primi lãmuriri. Canalele informative sînt în alertã: douã avioane cu pasageri, care au decolat de pe Aeroportul Traian Vuia din Timisoara, unul cu destinatia Londra, altul cu destinatia Roma, sînt în pericol de a avea bombe la bord (sau în coadã sau sub scaunul stewardesei!). Televiziunile renuntã la scandalul din Parlament, la starea vremii, la Badea care nu mai apucã, în reluare, sã-si isprãveascã o frazã. Stare de urgentã aero-portuarã. Cîti pasageri sînt în cursa de Londra? 50 rãspunde fãrã sã clipeascã purtãtoarea de vorbe a aeroportului din Banat. 160, zice o voce din Bucuresti contrazisã si ea de o alta care se aude în paralel si care crede cã sînt 142. Directorul aeroportului plecãrilor stie cã avionul companiei Wizz Aer e în aer, dar cei de la Londra ni-l aratã aterizat chiar la doi pasi de respectivul. Directorul are o scuzã - era cu spatele. La cît a plecat cursa Carpat Air? La cît a plecat fã? - se aude vocea, off the record, a purtãtoarei de cuvînt de la Timisoara, vizibil marcatã de somn si de cafeaua nebãutã. La 6 si 20 i se suflã, din off. La 6 si 20 respirã usuratã în microfonul televiziunilor. Noi n-avem nici o cursã de Roma la 6 si 20, intervine, telefonic, directorul Carpat Air. Avem una care n-a plecat: va pleca la 9. Pãi cineva spusese cã avionul e în aer si pilotii decid cel mai apropiat aeroport unde sã aterizeze. Familiile cu veri, frati, neveste, soti plecati spre Roma sau spre Insulele Capului Gri tremurã cu ochii în televizoare cu toate cã, avionul fiind la 9, rudele lor sînt încã acasã, îsi fac un dus, se bãrbieresc, dacã e cazul. Da, dar dacã explodeazã totusi? Puiule, ce-mi fãcusi Puiule, sã nu mori, pe mine cui mã lasi Puiule? - boceste o femeie sensibilã care-si alintã consortul astfel, cu apelativul din puericulturã. Sotul, cu preocupãri la toaletã, o atentioneazã sã tacã: muiere, trezesti copiii! Între timp telefonul de amenintare cu bombã devine, prin sciziparitate, telefoane, concomitent cu anuntul oficial cã cele douã avioane amenintate sînt unul si nici acela cu certitudine. Directorul zborurilor de la Timisoara nu reuseste sã se punã de acord cu seful lui din Ministerul lui Berceanu, secretarul de stat Anton Marin sau Marin Anton fiindcã acesta se declarã revoltat în direct cã mereu îi este confundat prenumele cu numele si invers, ceea ce îi creeazã crampe de identitate si buletin. Mai limpede se înteleg spusele în englezã ale directoarei de la Wizz Air care s-a consolat cu ideea confuziei si, din respect pentru securitatea pasagerilor, a acceptat sã se supunã reluãrii controalelor de rutinã, cu scotociri pînã la cele mai intime dedesubturi. Vrei sã zbori cu avionul? Atunci, ca la ginecolog, dã pantalonasii jos si stai frumos pe aparatele cu raze. Dacã ai pitit o bombã în cine stie ce cotlon al delicatei tale fãpturi? Cînd scriu, sub impresia momentului, aceste rînduri, nu se stie încã dacã cele douã avioane, unul în aer si unul la sol, au fost amenintate de o voce sau de mai multe, dacã glasul telefonãretului tremura sau degaja sigurantã, dacã nu e confundatã Timisoara cu Titicaca, pe alt continent, dacã e vorba de avioane sau, nu cumva, de douã trenuri care urmau sã plece sãptãmîna viitoare din Banat spre Oltenia iar anuntata grevã a feroviarilor le-a anulat. Altã informatie, desigur pe surse si desigur rãuvoitoare, spune cã trenurile din Timisoara nu mai au din vremea Rãposatului locomotive si sînt remorcate cu tractorul, iar tractoarele nu pot pune în pericol pasagerii fiindcã merg încet pe sine si au în spate cãrute. Iar acum sînt în campania de primãvarã.
Între Wizz Air si Carpat Air, românul, cĂŁlit la confuzii si abureli politice, stĂŁ ĂŽn general relaxat. Cum sĂŁ te mai miste haosul din cĂŁpĂŁtĂŽnile directorilor de aeroporturi si directorilor din ministere (personaje garantate politic), cum sĂŁ te miri cĂŁ o bombĂŁ nu e geamantan cu prune iar un avion nu-i tren marfar cĂŽnd ieri premierul Boc mĂŁrea micsorarea pensiilor de alaltĂŁieri si scurta lungirea avĂŽntului de tarĂŁ care luna trecutĂŁ era negativ de lat, acum trei zile pozitiv ĂŽn diagonalĂŁ, iar azi, la orele 8 (si abia a ĂŽnceput ziua!) iesisem din recesiune si intrasem ĂŽn incapacitate de plĂŁti. Presedintele nu apucase sĂŁ ne ĂŽmprumute iar la FMI, ĂŽmprumut la care desigur, pentru a-l cita, „nu vom apela niciodatĂŁ“ asta cu putin ĂŽnainte de a ne lĂŁmuri cĂŁ „fĂŁrĂŁ aceastĂŁ centurĂŁ de sigurantĂŁ“ ne vom prĂŁbusi. Ca un avion, care s-a dovedit a fi tren sau trotinetĂŁ si care nu e de fapt nimic. PrimĂŁvara ĂŽncepe nu cu ghiocei, ci cu o ninsoare, cu miscĂŁri de stradĂŁ care nu se mai tin si cu un nivel de trai care creste ametitor pĂŽnĂŁ la prĂŁbusirea totalĂŁ. A cui prĂŁbusire? Cum a cui? A avionului care n-a decolat ĂŽncĂŁ din motivul cĂŁ n-a fost ĂŽncĂŁ fabricat, iar teroristii (un tip beat sau tembel, care crezuse cĂŁ logodnica lui voia sĂŁ fugĂŁ cu altul ĂŽn Italia), n-aveau efectiv unde sĂŁ plaseze bomba.

PS: În tot acest timp presedintele continuĂŁ consultĂŁrile pentru modernizarea României. Un punct forte al modernizĂŁrii este interzicerea traseismului politic, adicĂŁ sĂŁ cĂŽstigi electoral cu o doctrinĂŁ seara si sĂŁ te scoli a doua zi prestĂŽnd ĂŽn dormitorul altei doctrine. Buah! E imoral, ilegal si, pe deasupra, ĂŽngrasĂŁ. Initiativa apartine „independentilor“, singurii politicieni care luptĂŁ din rĂŁsputeri, alĂŁturi de domnul BĂŁsescu, pentru moralitate. Era timpul sĂŁ rĂŁsarĂŁ, curatĂŁ, o nouĂŁ fortĂŁ politicĂŁ ĂŽn România.