Pe „Stefan cel Mare“ spre „Eternitatea“. Din groapã în groapã
• strada care duce la stadion aratã ca dupã bombardament Piatra Neamt. Strada Stefan cel Mare. Un drum important - duce la stadion (de Liga Campionilor) sau la cimitir. Gropile, bine astupate în lunile trecute de zãpada cãzutã din belsug si de gheata adiacentã, si-au dat arama pe fatã o datã cu venirea primãverii, brãzdînd carosabilul cam de pe la Primãrie si pînã la... ultimul drum. Cumva ca sã nu fie capcana chiar asa de mare, gropile devenite de acum notorii, dacã nu celebre, au fost zilele acestea înconjurate cu un soi de „scuturi“ (paravane), nu prea noi, dar trainice, pe care troneazã numele unui important jucãtor al pietei constructiilor din Neamt. „Noi încurajãm munca, travaliul... care nu se fac deloc la noi în tarã“, spunea un personaj al lui Caragiale. ÃŽntr-adevãr, hãrnicia nu are nevoie de scuze. Din pãcate, un astfel de „scut“ nu a mai ajuns însã sã fie pus si în preajma Liceului Forestier (sau a stadionului, dacã preferati), unde groapa respectivã dã dovadã de o tenacitate excesivã în a dura în timp si spatiu. Cunoscãtorii o ocolesc. Ceilalti înjurã în stînga si-n dreapta si plãtesc la service. Dacã adversarii Ceahlãului nu prea au pãrut impresionati de zguduielile din orasul de la poalele Pietricicãi, despre candidatii la... ultimul drum nu stim prea multe. Probabil cã în acest fel ei se vor învãta cu ceea ce îi asteaptã în asa-zisul lor viitor, aprofundînd lectia gropilor la fiecare metru. ÃŽn aceastã perspectivã a cunoasterii din vreme a vietii de apoi, poate ar fi potrivitã si o schimbare de nume al strãzii, Eternitatea pãrînd a fi o identitate mult mai potrivitã pentru aspectul actual al acestei artere de circulatie.
|