 PELERIN PE LA VÃRATEC
• dacã pentru multi Pastele a devenit o sãrbãtoare comercialã, la mãnãstiri viata monahalã pãstrezã nealteratã latura religioasã a zilelor sfinte • un periplu reportericesc de cîteva ceasuri la Mãnãstirea Vãratec ne-a dus într-o lume de liniste spiritualã, cu rînduieli bisericesti ce se respectã de veacuri • cãlugãritele fac ultimele pregãtiri pentru marea sãrbãtoare a ÃŽnvierii Domnului •
Mai sînt cîteva zile pînã la Paste si majoritatea oamenilor au intrat în febra pregãtirilor pentru marea sãrbãtoare. Este o perioadã în care se pune accent deosebit pe aprovizionare, în magazine se circulã cu cãrucioarele de cumpãrãturi „barã la barã“, la fel de mare aglomeratie este si pe trotuare si pe stradã. Mielul, ouãle, cozonacii si pasca sînt subiectele favorite, se fac planuri pentru minivacantã, se cumpãrã cadouri în numele Iepurasului de Paste, sãrbãtoarea a devenit mai mult una comercialã. Nu sînt prea multi cei care mai au timp sã mediteze si la semnificatia spiritualã, întristîndu-se pentru patimile Mîntuitorului Iisus Hristos, participînd alãturi de preotii din bisericile de mir la urcusul duhovnicesc spre ÃŽnviere. Doar mãnãstirile reusesc sã pãstreze nealteratã latura religioasã a sãrbãtorii si numerosi pelerini aleg sã-si primeneascã sufletele în sfintele lãcasuri, atrasi de liniste si de frumusetea peisajelor primãvãratece. Un astfel de loc este si Mãnãstirea Vãratec, unde natura s-a trezit la viatã dupã o iarnã lungã si grea. Nu s-au anuntat în acest an oaspeti deosebiti, dar ca întotdeauna, Sãptãmîna Mare este o perioadã în care cãlugãritele obstii participã la rînduielile bisericesti specifice, iar în restul timpului se ocupã de ultimele retusuri în ceea ce priveste curãtenia. Profitînd de vremea frumoasã, zilele trecute au acordat atentia cuvenitã rondurilor de flori si arbustilor ornamentali.
Liniste si smerenie
Chiar la intrarea în curte se descãrcase pãmînt negru si îngrãsãmînt natural care erau transportate pînã la straturi cu ajutorul cosurilor împletite din nuiele. Pe rãzoare se plantau lalele, ghiocei, albãstrele, primele flori ale primãverii. Era o atmosferã plinã de calm, iar timpul pãrea cã stã în loc. Se lucra în liniste, smerit, fãrã nici o vorbã de prisos, si impresionati de tabloul desprins parcã din altã lume, cîtiva turisti strãini filmau si fãceau fotografii. Mãicutele nu ridicau privirea din pãmînt, pãreau cã nici nu observã ce se întîmplã în jurul lor. Douã pisici albe se hîrjoneau pe o bancã, la soare, lîngã bisericã. Cu cîinii e altã poveste, ei nu sînt bineveniti în acest spatiu. O mãicutã ne mãrturiseste cã maidanezii au început sã creeze probleme în mãnãstire. „Vin de prin sat. Ne iau papucii de pe la usi, fustele de pe sîrmã... Sînt maici bãtrîne care le mai dau de mîncare si din cauza asta nu mai scãpãm de ei. Am cãutat sã-i prindem, încercãm sã-i ducem la vreo stînã, nu le facem nici un rãu. Dar nu avem cum proceda altfel. Ati vãzut dumneavoastrã vreun cîine pe la Sihãstria?“, întreabã maica, preocupatã de problemã. Din timp în timp prin curte trec vizitatori din Neamt, din alte colturi ale tãrii, ori chiar de peste hotare. Se îndreaptã spre bisericã sã se închine, si aprind lumînãri afarã, în locul special amenajat. Se roagã si la mormîntul Sfîntului Cuvios Iosif din incinta lãcasului, locul fiind marcat de o placã de marmurã. Sfîntul a fost canonizat în 2008, împreuã cu alti opt cuviosi pãrinti trãitori în Muntii Neamtului, fiind sãrbãtorit de atunci în fiecare an pe 16 august. O inscriptie aminteste cã Sfîntul de la Vãratec a fost fondatorul si duhovnicul mãnãstirii, si cã a trecut la cele vesnice în 28 decembrie 1828. La cãpãtîiul mormîntului sînt puse flori proaspete, iar o candelã arde sub chipul pictat pe zid.
Zile de post aspru
Vizitatoriii se opresc si la chioscul din pridvorul bisericii, sã lase un acatist ori un pomelnic pentru morti, sã cumpere lumînãri sau ceva care sã le aminteascã de vizita la mãnãstire. Sînt expuse icoane, mãtãnii tip brãtãri, cãrti de rugãciuni, chiar si cãrti de colorat icoane, pentru copii. Se vînd si frumoase ouã încondeiate, la 8 lei bucata. Nu se fac la Vãratec, se aduc de pe la Sucevita. Dupã un cuplu care cere iconite cu Sfîntul Paisie, se apropie o bãtrînã care vrea o cartelã pentru telefonul mobil. Nu are noroc, s-au terminat. Femeia se cainã cã nu poate vorbi cu bãiatul plecat în strãinãtate. Ea stã la mãnãstire în perioada sãrbãtorilor. Multi pelerini cautã adãpost la Vãratec, dar arhondaricul mãnãstirii e plin, mai sînt cazati acolo si cîtiva muncitori care lucreazã la o casã. Ar mai fi locuri pe la casele maicilor. Pretul cazãrii se negociazã si poate merge pînã la 20-30 de lei pentru o zi, ne spune o maicã în vîrstã. Ea lua zece lei, vara, dar acum are 80 de ani si nu mai poate primi oaspeti, desi are casa goalã. Afarã e încã frig, si în camere trebuie fãcut foc. Mai e si problema mîncãrii, ea se descurcã cu ce poate, altii sînt mai pretentiosi. „Multi turisti merg acum la pensiunile din jur, acolo gãsesc toate conditiile“, ne mai spune cãlugãrita. ÃŽn curtea ei robotesc douã femei, fac straturile de flori. Una ne spune cã au venit de la Durãu numai pentru o zi, au venit sã o ajute pe maica bãtrînã la curãtenie, cã stau la ea pe timpul verii. Casele maicilor din jurul mãnãstirii strãlucesc de curãtenie, totul e vopsit, vãruit, înnoit. E multã liniste. Spartã din cînd în cînd de vreun cîntat de cocos. ÃŽn curti nu se vede miscare, doar pe alocuri vesminte negre puse la uscat. ÃŽn Sãptãmîna Mare se acordã o atentie deosebitã rînduielilor religioase, iar cãlugãritele petrec mult timp în rugãciune. Primele slujbe încep dis de dimineatã si ultimele se terminã tîrziu în noapte. Postul este mai aspru, masa se serveste o singurã datã pe zi, în jurul orei 16, bucatele fiind gãtite fãrã ulei sau prãjeli. Vineri se tine post negru, pentru cã în aceastã zi a fost rãstignit Mîntuitorul si jertfa sa trebuie respectatã prin înfrînarea trupului si pregãtirea duhovniceascã a sufletului. Si biserica este îmbrãcatã în haine cernite, este o perioadã de doliu, de tristete, care se terminã odatã cu ÃŽnvierea Domnului. Dupã slujba din noaptea de ÃŽnviere este obiceiul ca, în jurul orei 4, sã se meargã la trapeza mãnãstirii pentru a gusta dintr-o felie de cozonac si a ciocni un ou rosu. Masa oficialã este programatã duminicã la amiazã, iar la ora 14 se oficiazã slujba pentru ÃŽnvierea a doua. La Vãratec se mãnîncã mai mult peste în loc de carne, desi, pe la cãsutele maicilor, pelerinii pot sã guste si carne de miel.
Prohodul Domnului - Vinerea Mare
Vinerea Mare este ziua de doliu a crestinãtãtii, pentru cã atunci a fost rãstignit Mîntuitorul. De aceea, în aceastã zi, în orice bisericã de rit crestin din Roman si celelalte localitãti este singura zi în care nu se oficiazã slujba Sfintei Liturghiei. Liturghia însãsi însemnã jertfã si se considerã cã nu se pot aduce douã jertfe în aceeasi zi. De aceea, Vinerea Mare este si aliturgicã, în schimb, seara, se oficiazã Denia Prohodului, una dintre cele mai spiritualizate dar si importante denii. Mai întîi, tinerii si bãtrînii, în lant neîntrerupt trec pe sub masa plinã de flori, masã ce simbobileazã catafalcul Domnului. Pe ea este asternutã o fatã de masã, de regulã pictatã bogat, cu punerea în Mormînt a Mîntuitorului, precum si Evanghelia, împreunã cu Crucea. Apoi, preotii citesc Prohodul. ÃŽn mediul rural, deniile de joi si vineri au dobîndit o semnificatie aparte. Deniei celor 12 evanghelii i se mai zice Denia Bãtrînilor. Denia Prohodului este denumitã si Denia Tinerilor, pentru cã ea le place acestora prin „gimnastica“ pioasã pe care trebuie sã o facã trecînd de trei ori pe sub masã.
|
Autentificare
