 PULSUL VIETII DE ETNIC CÃLDÃRAR
• pe 8 aprilie a fost sãrbãtoarea romilor din toatã lumea • la Piatra Neamt, tiganii n-au fãcut petrecere de ziua lor, din lipsã de bani, sustine bulibasa Victor Stãnescu • tigãncile pe strada Subdãrmãnesti nu suferã din acest motiv, precizînd cã s-au distrat suficient de Paste • „lãutarii cîntau, mieii erau învîrtiti la protap, iar noi dansam în jurul focului“, a declarat o cãldãrãritã n
Criza este si nu este o problemã pentru tiganii bulibasei Stãnescu din Neamt. Circa 6.000 de suflete, fosti nomazi, îsi duc viata linistit, fãrã a le pãsa de agitatia specificã civilizatiei. Nu le-a pãsat nici de Ziua internationalã a tiganilor, care a avut loc joi, 8 aprilie. Bulibasa Victor Stãnescu a spus cã nu s-a organizat nimic cu acest prilej pentru cã nu sînt bani de petreceri. Dar se declarã optimist pentru la anu’, cînd trage nãdejde cã primãria pietreanã va gãsi niste bani cu care sã-i distreze. Victor Stãnescu a pus ochii pe locul în care sã se tinã cheful: în poiana de la Gospodine. Tiganii sperã sã aibã lãutari care sã le cînte de cu searã si pînã în zori si sã recupereze petrecerile ratate pînã acum.
Planurile bulibasei afectate de crizã
Pe 8 aprilie, bulibasa Victor Stãnescu a trãit o zi ca oricare alta din viata sa. N-a fãcut nimic special si, dupã cum a spus, este un pic necãjit cã banii nu mai ajung pentru toate cîte ar vrea sã facã. „N-am fãcut petrecere de ziua tiganilor în nici un an. N-avem noi fonduri pentru asta. Sîntem prea mici ca sã ne putem permite petreceri pentru 6.000 de suflete, atîtia cîti sînt tigani cãldãrari, fosti nomazi. Din pãcate, nici nu prea se mai lucreazã, cã nu avem comenzi. Nu-s bani, doamnã! Dacã aveam bani, fãceam o petrecere maaaare, cu lãutari care sã ne cînte. Era frumos dacã mergeam colo, la Gospodina, în poiana mare. Este loc destul si ne-am fi simtit tare bine. Veneam si noi, cei de pe Subdãrmãnesti, si cei din Ciritei, din Roznov, din Sãvinesti, ne adunam destui ca sã iasã frumos. Eu vorbesc numai de natia noastrã, a cãldãrarilor, care au fost nomazi. Noi nu ne amestecãm cu alte natii, cum sînt ursarii, rudarii, cãrãmidarii sau lingurarii. De la noi n-a plecat unul sã munceascã în strãinãtate. E mare rusine sã-ti lasi familia acasã si sã te duci în lume sã faci bani. Noi ne descurcãm asa, cum putem noi. Nu ne însurãm sau mãritãm fetele cu parteneri din alte natii. Nuntile se fac între noi, cãldãrarii. Dacã ar fi sã ne amestecãm cu altii, ar iesi o catastrofã. Noi avem legile noastre de cînd lumea, desi în ultimii ani s-au schimbat multe. Cel mai mult s-au schimbat ocupatiile noastre, nu se mai lucreazã asa cum se lucra odatã, si copiii fac scoalã. Acum toatã lumea face carte. Revenind la ziua noastrã, a tiganilor, treaba se face la fel ca în oricare zi, fãrã ceva anume. Am speranta cã va fi mai bine la anu’. Poate vor fi mai multi bani si ne va da si primãria o mînã de ajutor. Pentru asta am sã vorbesc cu primaru’“, a spus bulibasa Stãnescu.
Tigãncile, cu de-ale lor, indiferent de zi...
Dupã discutia cu liderul cãldãrarilor nemteni, am ajuns în zona Subdãrmãnesti, unde locuiesc multi dintre cei care poartã acelasi nume: Stãnescu. Soarele primãvãratec le-a scos pe tigãnci din case. Era ora pînzului si gospodinele îsi cam terminaserã din treburile casnice, asa cã îsi permiteau sã stea la o vorbã pe bancã în fata portii. De cum încetinim viteza masinii, o tigancã ne abordeazã, întrebîndu-ne dacã vrem un cãzãnel. Ne-ar fi întrebat si dacã nu vrem sã ne dea în cãrti, dar n-a mai apucat, cã au venit si alte surate ale ei, asa cã se încheagã o discutie cu multe puncte de vedere. Unele dintre tigãnci auziserã la stiri sau vãzuserã pe plasme imagini care ilustrau cã pe 8 aprilie e Ziua romilor. Tocmai de aceea, una ne-a întrebat dacã le-am adus un tort de aniversare. Alta a spus cã de fapt chiar n-au nevoie de nimic, pentru cã au frigiderele pline cu mîncare, casele frumos mobilate, masini la poartã, iar atunci cînd vor sã danseze îsi cheamã lãutarii sã le cînte. Printre cele cu care am stat la povesti era si fata cea micã a bulibasei, al cãrei bãrbat a împlinit 30 de ani la începutul lunii si a fost sãrbãtorit în prima zi de Paste. „Lãutarii cîntau, mieii erau învîrtiti la protap, iar doi dansam cît puteam de tare în jurul focului. A fost muzicã aici de s-a auzit în toatã zona. Ne-am distrat... Bãrbatu’ meu si frate-su, gemeni, au împlinit 30 de ani. Au venit la petrecere toti tinerii bogati din oras cu care ne cunoastem. Zeci de miei s-au fãcut la protap, purcei, iar pe mese erau bucate care mai de care mai alese si bãuturi fine“, a declarat fiica mai micã a bulibasei, mamã a doi copii si a unuia încã nenãscut. ÃŽn timp ce Rocovina, cãci asa o cheamã, vorbea despre cum au petrecut tiganii Pastele, ocazie cu care s-au distrat cît si pentru Ziua internationalã a romilor, o bijuterie imensã pe care o purta la gît, întesatã cu pietre scumpe, strãlucea la soare cã te dureau ochii dacã îti îndreptai privirea spre ea. Si asta nu era tot, pentru cã purta si pe degete si la încheieturile mîinilor bijuterii care mai de care mai mari si mai sclipitoare.
„Am miei întregi în frigider, am cîrnati, pîrjolute, snitele, muschi, pastramã, cozonaci, pascã...“
Alte tigãnci, precum Ileana si Zîna, au prezentat planul de activitate realizat de cînd a început ziua. Asa am aflat cã fiecare familie de tigani îsi bea cafeaua în casa sa, neobisnuind sã se adune mai multe la acest tabiet. „Unul bea cafeaua mai amarã, altul mai dulce, mai concentratã, mai mare... De ce sã nu aibã fiecare ce îsi doreste?“, a spus tiganca ce dorea sã ne vîndã cãzãnelul. O vecinã de-a ei era bucuroasã cã reusise sã punã rufele la spãlat în masinã si terminase si curãtenia prin casã. Una dintre cãldãrãrite terminase de gãtit o oalã cu bors, în vreme ce o alta zicea cã nu are de ce sã mai gãseascã, pentru cã are frigiderul plin cu mîncare rãmasã de la Paste. „Am miei întregi în frigider, am cîrnati, pîrjolute, snitele, muschi, pastramã, cozonaci, pascã... Sã mai mîncãm din ceea ce avem si apoi mã apuc de gãtit“, a mai spus Rocovina Stãnescu, despre care vecinele au zis cã ar fi o foarte bunã dansatoare.
Ne-am convins la fata locului cã în Piatra Neamt Ziua internationalã a tiganilor n-a avut succes. Dar nici nu s-a dat în brînci cu munca. Vorba bulibasei - „ca dupã Paste...“. Plecãm din mijlocul etnicilor cu convingerea cã stiu sã-si trãiascã viata, chiar dacã-i crizã si unii dintre ei sînt mai mult sau mai putin afectati. La despãrtire aflãm totusi de la o tigancã tînãrã si frumoasã cã li s-ar pregãti o petrecere pe 22 aprilie, de cãtre Serviciul Protectie Socialã din cadrul primãriei. Tigãncile sperã la o paradã în cadrul cãreia sã îsi etaleze abilitãtile de a dansa, costumatiile care mai de care mai lucioase si nu în ultimul rînd recompensarea cu un purcelus de lapte pîrpãlit la flacãrã, pe care sã-l împartã dupã atîta efort. „Daaaa, bine-ar fi sã se organizeze o paradã pentru tigãncile noastre! Sã vadã lumea ce dansuri stiu si cum se miscã! Ar veni toatã lumea sã le vadã!“, a spus un tigan mîndru de femeile alãturi de care trãieste. Nu am reusit sã aflãm dacã stiau cã în anul 1971, într-un congres care a avut loc la Londra, reprezentanti ai romilor din întreaga lume au decretat data de 8 aprilie Ziua Internationalã a Romilor, reper care avea sã devinã an de an un prilej de afirmare a propriei identitãti. Oricum, viata tiganilor cãldãrari s-a schimbat mult dupã revolutie. Din proscrisi ai regimului, unii dintre ei au reusit prin muncã si înclinatia spre afaceri sã facã saltul din case sãrãcãcioase în vile ultramoderne si din cãruta cu coviltir în limuzine de ultimul tip.
|
Autentificare
