Digestii si indigestii politice

Sãrbãtorile pascale s-au scurs aproape neobservate. Pe ici pe colo cîte o indigestie, plata stomacalã pentru un exces de miel, drob si ouã rosii. Angajatii de la salvare declarã cã în acest an bolnavii de excese alimentare au fost mai putini decît în anul precedent. Sã fie rezultatul muncii de preventie sanitarã sau al constatãrii, trecute în general neobservate, cã multi n-au prea avut ce pune pe masã? Pentru o indigestie îti trebuie musai ceva de digerat. De aici pînã la un festin pantagruelic e cale lungã. Nimeni n-a încercat o contabilizare a interventiilor medicale pentru inanitii. Ar spune multe. Oricum, medicii de familie (n-am auzit încã de medici pentru nefamilisti) sînt prinsi pînã peste cap în negocieri cu guvernul si casele de sãnãtate pentru neîntelegeri de leafã si medicamente compensate. Pentru a nu fi acuzati cã nu-si fac datoria, demonstrantii în halate albe dau consultatii în Piata Revolutiei unde poti afla gratis dacã ai diabet, febrã aftoasã sau rosu în gît. Clopotele Învierii au trecut aproape neauzite si pe lîngã urechile profesorilor, gãsiti tot pe strãzi, cu fluiere în gurã si pancarte reprezentîndu-l pe Emil Boc. Cioc, Boc, fã-ne leafa la loc. Numai cã leafa a cam scãzut. Unei învãtãtoare în pragul pensiei din satul meu, leafa i-a scãzut discret (erau aici si niste sporuri) de la 24 milioane lei vechi la 8 milioane, o nimica toatã. Cu o nimica toatã vor scãdea, anuntã ministrul de resort, pensiile militarilor, cu vreo 70 la sutã mai exact. La anul nu se vor mai înregistra sigur indigestii alimetare în rîndurile rãrite ale militarilor iesiti la pensie. Cei în functie se rãresc cu sprijinul insurgentilor prin Afganistan sau Irak. Ieri m-a sunat Doru Braia, fostul dizident, actualmente realizator de televiziune. Ce zici de chestia cu Cãtãlin Voicu? Dacã mã întrebi de ãla grasu care a înlocuit toate mesele zilei, de la micul dejun pînã la cinã tinîndu-ne cu ochii în televizor îti închid. Stai, zice, nu te grãbi! De el vorbesc fireste, dar din punctul de vedere al alegãtorului. Adicã? Tu te-ai gîndit, mã interogheazã Doru Braia, cã zeci de mii de alegãtori din colegiul lui Cãtãlin Voicu au rãmas fãrã reprezentare în Senat? Li s-a amputat un drept democratic. Dacã procesul tine ani de zile, cum e posibil sã se întîmple, iar Cãtãlin Voicu nu-si dã demisia din functia de senator, atunci el trebuie sã participe musai la sedintele Senatului, sã transmitã punctul de vedere al cetãtenilor care l-au ales. Asa e democratic. Si cum ai vrea sã vinã, cu cãtuse pe mîini? Da, iar în salã sã stea pãzit de doi cu cagule. Nu stiu dacã sã mã apuce rîsul sau plînsul. Trãind mult în Germania, pe cînd noi ne omoram pe aici cu regimul dietetic bazat pe soia, dizidentul a învãtat multe despre democratie si probabil are dreptate. Eu unul m-am sãturat însã de aceastã nenorocitã cortinã de fum, pigmentatã cu cãtuse si arestãri, în spatele cãreia se petrec cele mai mari nelegiuiri. De dimineatã, azi, au început cu un judecãtor Florin Costiniu. Vine la rînd un om de afaceri. Nimic despre mãsurile guvernamentale anticrizã, nimic despre inanitie. Stii ce Dorule? - am zis eu în finalul discutiei. Nu te mai frãmînta fiindcã problema e ca si rezolvatã. Domnul Traian Bãsescu, dupã ce a consultat fireste poporul, va desfiinta Senatul cu totul. Nu te mai omorî de grija alegãtorilor lui Cãtãlin Voicu. Poate cã va desfiinta Parlamentul în întregime. Prea multã gãlãgie, prea multã democratie, cum strigã unul de pe strada mea din Bucuresti. Un conducãtor, o mînã de fier si gata. Avem tãtuc, avem cui ne plînge. Nu se mai aud clopotele de Paste. Învierea, soldatã si cu cîtiva morti (unul omorît în bãtaie pe trecerea de pietoni fiindcã se deplasa prea lent) a trecut. A rãmas în urmã sunetul discret al clopotelului din sãlile de judecatã, agitatia de la DNA si, fireste, inconfundabilul zdrãngãnit de cãtuse.