Turism, prostie, fudulie
Rãtãciti în traditie
Neascultãtor mai e si românul!... Degeaba e asaltat pînã la agresare de îndemnuri vecine cu somatia - el are propria viziune asupra turismului si e greu de urnit la comandã. Spre stupefactia nu stiu cît de sincerã a apostolilor turismului intern, nici o campanie desãntatã de promovare nu a reusit sã anihileze unul dintre simbolurile rezistentei noastre: telefonul fãrã fir. Ce aflã românul prin viu grai e sfînt si nu tine cont de filme, clipuri, site-uri, pancarte, tîrguri etc. Proaspãt anuntata scãdere a numãrului de turisti cu încã 9% va fi pusã în continuare pe seama pîrîtei crize, eludîndu-se cu disciplinã ca de partid cã, la baza operatiunilor de promovare este o problemã exact cu obiectul promovãrii. Trãim vremuri în care autoritãtile si institutiile publice se întrec cu frenezie în a-si face de lucru cu turismul. Te-ai astepta sã fie populate de personaje de bunã credintã, responsabile. Cînd colo, descoperi niste jalnici activisti zelosi, dotati - în cel mai fericit caz - cu multe si felurite diplome din cele care se cumpãrã azi la kilogram. Altfel e greu de explicat închinarea zgomotoasã la una dintre recentele gugumãnii devenitã carte de cãpãtîi pentru „competentii“ nostri. Cicã „dezvoltarea regionalã va avea la bazã resursele existente în turism“. (E lesne de ghicit din ce put de gîndire a izvorît adînca zicere.) S-a dus naibii Uniunea Europeanã! E gata, s-a chinuit fãrã rost sã construiascã politici regionale, sã punã la baza lor coeziunea economicã si socialã, sã tinteascã înlãturarea disparitãtilor dintre regiuni într-o Europã a regiunilor. Vine omul nou din România si rãstoarnã tot. Capacitatea de germinatie a turismului românesc ar fi numai bunã-bunutã sã ridiculizeze orice arhitecturã europeanã consacratã - dar, spre norocul ei, UE are preocupãri net mai serioase. Ne rãmîne nu sentimentul, cît convingerea cã promotorii ãstia dezlãntuiti s-au obisnuit sã ne ia de prosti. Turismul, oricît ar visa unii altceva, nu poate exista în afara regulilor pietei. Marketingul vine cu alt set de reguli. Iar promovarea, sigur, poate face diferenta pe tãrîmul competitivitãtii, însã nu pocnind din degete. Trebuie întîi de toate lãmurit cum stai cu produsul sau serviciul, sã nu te apuci de promovat ceva ce nu existã. Dacã e prost sau defect, tot inexistent e. ÃŽn al doilea rînd intervine pretul, „indisolubil“ legat de calitate si raritate, dar si de costurile (reale si des ignorate) reprezentate de riscuri, timp pierdut, nervi. Al treilea element obligatoriu tine de client. Produsul sau serviciul turistic este o investitie în timpul sãu liber si la manual zice sã-l plasezi unde si cînd posibilii clienti îl cautã. Fãrã îndeplinirea acestor trei conditii, orice actiune de promovare se reduce la prostie sau fudulie. Dacã sînt îndeplinite cumulativ, promovarea implicã obligatoriu studii si cercetãri fundamentate de marketing, cãutînd - din nou, obligatoriu - momentul potrivit pentru influentarea achizitiei si folosind locurile si mijloacele de comunicare... potrivite. (Dacã acest „potrivit“ iritã, meritã retinut cã regula celor „5P“, adicã „omul potrivit, în locul potrivit, la momentul potrivit, cu mesajul potrivit pentru clientul potrivit“, e arhiverificatã în lumea decentã). Dramatic, pentru oricine are mintea acasã, este cã realitatea bate cartea si promovarea turismului pe bani publici tinde sã devinã exclusiv un scop în sine. Ceea ce bãtaie de joc s-ar chema. Mai grav, cînd se reduce doar la un pretext, cum se cheamã?... Ati ghicit, e deturnare de fonduri pe fatã! Dacã si costurile sînt exagerate fatã de concurentã, jaful e cel ce ne rînjeste superior. ÃŽn rest, e bine. ÃŽn week-end vine în vizitã o familie de prieteni de la Bucuresti. M-au întrebat dacã la Cetatea Neamtului s-a gîndit cineva sã „ctitoreascã“ niste WC-uri. Le-am rãspuns cã-i duc în judetul Suceava, e aproape. END
|
Autentificare
