Monitorul de Neamt si Roman ziarul din judetul Neamt cu cei mai multi cititori
  Stiri azi     Arhiva     Cautare     Anunturi     Forum     Redactia  
AutentificareAutentificareInregistrare 
Calendar- Arhiva de Stiri Aprilie 2010
LMMJVSD
   1234
567891011
12131415161718
19202122232425
2627282930  
Stiri pe e-mail - Newsletter Monitorul de Neamt Newsletter
Nume:
Email:
Links - Link-uri catre site-uri utile Link-uri
 Judetul Neamt
 Video Production
 Cambridge
Optiuni Pagina Optiuni pagina
Adauga in Favorites Adauga in Favorites
Seteaza Pagina de start Seteaza Pagina de start
Tipareste pagina Tipareste pagina


























Monitorul de Neamt » Stiri Opinii 23 Aprilie 2010
Tipãreste articolul - Varianta pentru imprimantã Trimite acest articol unui prieten  prin email
Despre spoliere si adevãrata fatã a bãncilor (I)

Despre spoliere si adevãrata fatã a bãncilor (I)

• cum aratã criza? • cum aratã banii? • cum aratã bãncile? • cine e vinovat de supraîndatorare? • de cîte ori se plãteste un împrumut? • plãtesti ca sã... plãtesti • joaca cu nervii • justitia sub tãlpile statului • ghici, cine sunã la cinã? • de ce nu e criza fortã majorã? • cît costã un televizor? • dobînda... de crizã • principiul aplicat al culpabilitãtii • urmasii lui Jupuitu’ • alo! am venit cu belirea! • hai sã ne reesalonãm! • cum aratã românul cînd merge sã-si lase banii la bancã • nu stiti toate astea? • uitati-vã mai atent în jur! •

Motto:
„Oricît ai plãti, n-ai sã plãtesti niciodatã totul. Mai bine nu mai plãti deloc!“ (Robert Suizze)

România, te iubesc!

Patru din zece români declarã cã nu le ajung banii pentru mîncare si pentru plata facturilor. Salarii mai mici decît românii au doar bulgarii. Politia a scos pe strãzi sute de radare performante. Românul nu trebuie sã moarã în accidente ci sã fie sãnãtos pentru a plãti voios banii munciti, bãncilor. Evident, si politiei. Puterea se luptã cu presa. Actorii politici mediatizati searã de searã au introdus embargoul. Ce o sã ne facem fãrã ei? Mãmãliga, în ciuda tuturor eforturilor, nu a reusit (încã) sã explodeze. Între timp, românii se întreabã dacã existã extraterestri. O distinsã doamnã declarã cã, dacã i-ar întîlni le-ar vorbi... frumos. În româneste, evident. Conform unui nou regulament, mititeii nu se mai pot pregãti în aer liber. O nouã dovadã a grijii pentru sãnãtatea noastrã. O vedetã copios mediatizatã se plînge cã ultimul implant de silicoane a costat-o peste 6.000 de euro. Nu se poate... asta-i speculã. Jumãtate din Uniunea Europeanã a iesit din recesiune. Dar noi sîntem în cealaltã jumãtate. Hãrtuirea si stresul au efecte de-a dreptul dramatice asupra sãnãtãtii, sustin medicii. Nea Costicã, un cioban care stã cu chirie si simbrie într-un sat din Apuseni si-a strîns izmenele, radioul cu tranzistori, telefonul Nokia cu cartelã, cartea de rugãciuni si asteaptã executorii bancari care i-au promis cã-l vor executa... sil(u)it. Si se întreabã cum vine asta.

Dulcele chip al crizei

Dacã vreti sã vedeti cu adevãrat cum aratã criza, trageti o raitã prin oras. Veti vedea zeci de magazine cu obloanele trase, sau afise în geam: „De închiriat“. Mai ieri erau inaugurate festiv, pe cînd România mima si calchia - normal de altfel, chiar dacã stîngaci - prosperitatea societãtii de consum. Prim marile magazine gãunosenia dinlãuntru îsi aratã chipul hidos: spatii goale si pustiu de lume pe la raioanele ce se se zbat sã nu sucombe. Trist, dar adevãrat. Specialistii nostri în economie si-au pus întregul talent în slujba derizoriului. Si al decãderii. Dacã vreti sã vedeti adevãrata fatã a crizei, intrati - nu ca pacienti, Doamne fereste! - în spitale. Dacã vreti sã vedeti chipul straniu al crizei, cititi zecile de articole din presã care contabilizeazã evolutia somajului si anemica cerere de fortã de muncã. Dacã vreti sã vedeti adevãrata fatã a crizei, studiati mai îndeaproape mecanismul idiot prin care scumpirea hamburgerului face peste 30.000 de someri. Dacã vreti sã vedeti chipul crizei, priviti imaginile stupefiante cu bãtrîni care rãscolesc gunoaiele în cãutarea resturilor. Dacã vreti sã vedeti chipul înfricosãtor al crizei, ascultati clinchetul metalic din Tara cãtuselor, a militienilor si a mascatilor. ÃŽn România criza a început sã facã riduri; îmbãtrîneste fãrã sperantã. Ca si locuitorii acestor triste meleaguri pãstorite de vajnici si bine nutriti imbecili.

Problema si subiectul crizei

Dacã vreti cu adevãrat sã vedeti fata crizei, numãrati datornicii la bãnci. La aceste institutii implicate profund si funest în declansarea colapsului economic. Acolo e, de fapt, si problema si subiectul crizei. Companii strãine specializate în spoliere au gãsit, în anii de „duduialã“ ai economiei, viitorii clienti pe care sã-i... (ex)termine. Si un teritoriu virgin unde promisiunea politicoasã a sprijinului financiar era însotitã de zîmbete si mãguleli flatante. Uneori si de cîte o cafea, recunosc. O armatã de operatori calificati la seral umblau pe strãzi, prin scoli, prin institutii, cu propuneri tentante de ajutor financiar întru ralierea la confortul si cerintele societãtii moderne. De regulã se garanta cu salariul. Cinstit, ambele pãrti îsi însuseau, cu bunã credintã si onestitate, procentul de risc. Problema era simplã, dar din pãcate, estompatã ca intentie: era nevoie de o semnãturã care sã fie folositã în vremuri de ananghie, dovadã infailibilã a bunei credinte bancare si a relei credinte a datornicului. Justitia era si este pusã în slujba exterminãrii credulilor. Un mecanism bine pus la punct de cãtre niste occidentali care au început sã functioneze coerent într-o piatã virginã si cu mari disponibilitãti. Cum în România nu mai era altceva de prãdat - decît dacã riscai sã intri pe teritoriul rechinilor bãstinasi - s-a trecut, frenetic si sistematic, la prãdarea populatiei; care, e firesc, nu?, îsi dorea un televizor nou, un calculator, niste haine, o masinã, poate chiar si o casã. Aceastã aspiratie cãtre civilizatie si cãtre normalitate trebuia exploratã, analizatã, exploatatã si valorificatã. O vreme, îndatoratii au fluierat linistiti manele, fiind în grafic atît cu achizitiile cît si cu plãtile. Erau vremuri bune si joburi multiple - pe care un om vrednic si le asuma cu responsabilitate - care alimentau sperantele de prosperitate. Românul e harnic si o datorie, insignifiantã atunci, nu-l putea reprima. Dar în acelasi timp e si onest. Iar sentimentul de culpabilitate în cazul unei datorii neplãtite functioneazã. Si asta o stiu si cei care îl exploateazã. Perpetuu.

Aoleu! Si ce ploaie vine...

Brusc, fulgerãtor aproape, lucrurile s-au schimbat. Guvernul a început sã se plîngã, politicienii si expertii au constatat, în sfîrsit, cã ne bîntuie vînturi reci - lucru ce nu i-a împiedecat sã ne potopeascã cu alegeri si referendumuri -, România a votat într-o veselie tot felul de europarlamentari, eurodeputati, eurotolomaci, presedinti si cãcãnari de vremuri noi. Am intrat în rînd cu lumea, ne-am însusit slogane electorale si - lucru foarte important, ignorat de multi - am aflat cã de ce ne e teamã nu scãpãm...! Si apoi, haosul de dupã. În timp ce sute si mii de afaceri se închid, în timp ce sute si mii de oameni rãmîn farã un venit, în timp ce sute si mii de întreprinderi, altãdatã de succes, dau faliment, în timp ce pacientii asigurati îsi cumpãrã medicamentele banale, în timp ce institutii media fac actiuni de solidaritate cu sãrmanii de pe paturile spitalelor, în timp ce taxele si impozitele amenintã si viata intimã, în timp ce politistii stau la colt de stradã sã vadã dacã nu ai strãnutat cumva în masinã, în timp ce tara întreagã se zvîcoleste în dureri - înnãbusite, ca întotdeauna - bãncile te vor vesel si vioi, alergînd cu genunchii la gurã sã le oferi din putinul tãu, la termenul exact, taxa de administrare - ca si cum ti-ar lustrui cardurile cu cremã de ghete - comisioanele, penalitãtile, dobînzile, spezele si multe altele. Pentru cã, este deja un truism, bãncile conduc lumea, nu? O stie prea bine si statul român care, la rîndul lui, e un client fidel, statornic si îndatoritor al bancherilor.

Cardul si bardul

Un om, împovãrat de greutãti, s-a sinucis. Alt om, în aceeasi situatie a fãcut acelasi lucru. Un poet, înecat în datorii, se plîngea cã i-a dispãrut inspiratia, cã nu mai e în stare sã alcãtuiascã nici mãcar o metaforã. Mare lucru! Cui îi mai arde de toate astea? Sã alimentãm bãncile e singura noastrã preocupare. Trãiascã domnia banului!
Dupã pãrerea multora, cea mai pãguboasã scornealã bancarã e reprezentatã de ceea ce se numeste card. Îndeosebi cel de credit. Aici dobînzile sînt, vorba unui specialist, fantasmagorice. În aceastã perioadã de strîns al curelei, 36 % la sutã denotã nu numai un cinism supradimensionat, dar si un grobianism nemãsurat. Din asa zisul rulaj lunar, un coeficient infim rãmîne în contul victimei. Restul reprezintã enormele danii pe care posesorul unui astfel de cartonas trebuie sã le facã bãncii. În cadrul unui sistem informatic evoluat, justificarea costurilor de administrare bancarã este neacoperitoare. Acest diabolic sistem ce se înfruptã din munca cinstitã si uneori foarte grea a cetãtenilor e menit sã facã din oameni adevãrati sclavi pe teritoriile bancare. Intentia de a scãpa de aceastã povarã este, de cele mai multe ori, sortitã esecului, în conditiile în care - si bancherii stiu bine asta - astãzi e greu sã gãsesti banii necesari pentru a acoperi over-draft-urile. Si asa, sistemul functioneazã cu succes. Teritoriul virgin al României a umplut într-o perioadã scurtã buzunarele bancherilor pripãsiti aici. Fiecare stradã din România este plinã de sedii bancare, ca un semn al atotputerniciei banului. Sînt mult mai multe decît cele din parc, de pildã. Mã întreb dacã mai existã vreo altã preocupare în teritoriul social. Mai mult, impactul psihologic este imens si e greu sã-ti închipui cã un om hãituit de hienele bancare mai are vreun randament în munca si activitatea lui socialã. Ce se urmãreste, de fapt? Ar trebui sã gîndim mai profund.

Si firma are... politicã

Astfel se ajunge ca la fãcãturile cu iz bancar alcãtuite de cãtre niste plosnite financiare, fãrã statut de institutie bancarã (de aici si excesele), ai plãtit un produs la de trei ori - cel putin - valoarea lui, si cã banii datorati au fost returnati, de altfel, de mai multe ori. Ca sã nu mai vorbim de dobînzile, cu adevãrat nesimtite - aici cuvîntul e într-un context perfect valabil - ce ajung la 36% din valoarea creditului, si de penalitãtile acordate cu o „generozitate“ suspectã la fiecare zi în care nu ai gãsit suficient sã depui în gura lacomã si flãmîndã a bãncii. Retineti, în vremuri ca acestea cînd se vorbeste de solidaritate si cînd dobînda de referintã a Bãncii Nationale e pe la 7,5%. Si nici de faptul cã, periodic, afli cã mai datorezi niste sume despre care nici ei nu stiu prea bine unde se regãsesc. De ordinul milioanelor, de obicei. Mai mult, unele bãnci mai cer - lucru nou, despre care OPC nu spune nimic - o taxã pentru plata ratei!? Adicã, dacã vrei sã-ti plãtesti rata trebuie sã achiti o taxã. Neprevãzutã nicãieri în contract. Sau, culmea impertinentei, fiind în faliment si voind sã scoatã cãmasa prin efortul datornicului, fãrã a cheltui nimic pe un centru de încasare, te trimit sã plãtesti ratele la Postã, de unde esti expediat spre o comunã limitrofã. Cã ce altã treabã are românul decît sã facã naveta sã-si plãteascã ratele? Dacã ceri lãmuriri ti se replicã sec: „Aceasta e politica firmei“. Dacã insisti ti se explicã faptul cã aceastã taxã, neprevãzutã în contract, e destinatã îmbunãtãtirii serviciilor firmei. Ca sã vezi! Care e politica noastrã atunci? Pentru cã, sigur, asta nu e politica noastrã. ÃŽntre timp, împrumuturile colosale ale tãrii - de la FMI si Comisia Europeanã - ajung, cu dedicatie, în sertarul lacom al bãncilor strãine. Nota de platã va fi remisã, evident, pe numele sãrmanei populatii autohtone. Si stim bine asta, pentru cã din calcule pedante realizãm cã, oricare dintre noi am plãtit de cîte cel putin trei ori datoriile pe care le aveam fatã de bãnci. Cu toate acestea oamenii sînt vesnic datori; asa cum îi stã bine românului.

Alo! Aici e banca!

ÃŽn plus, ca un bonus al lipsei de bun simt si al grobianismului, presiunile s-au intensificat pînã la a deveni scîrboase. Apeluri insistente, de regulã de pe numere secrete, la ore imposibile, amenintãri si acuze, uneori si insulte - pentru cã, nu-i asa, sîntem o companie serioasã! - au înlocuit îndatoritoarea atitudine din perioada recrutãrii de victime. Formulele mesajelor, care mai de care mai originale, au cãpãtat forme amenintãtoare izvorîte din deplina încredere în infailibilitatea lor si din succesul garantat (de cine?) în fata justitiei care nici nu mai trebuie invocatã din moment ce ei au proprii executori: „Vã somãm ca în 24 de ore sã depuneti...“, „Situatia dumneavoastrã este criticã“, „Nu v-ati respectat obligatiile fatã de bancã“ etc. „De unde sã plãtesc, jupuitule, dacã n-am?“, vorba lui Moromete. Dar asta nu conteazã, nu-i asa? Ei stiu cã, în conformitate cu planul prestabilit, nu ai cum sã plãtesti suficient niciodatã. Oricîti bani ai depune, vei rãmîne vesnic dator. Pentru simplul fapt cã ai intrat în baza de date a... victimelor. ÃŽn lista lui Money. Moda aceasta a apelurilor telefonice cu o obstinatie maniacalã este una din cele mai prost inspirate mãsuri, aprobate, autorizate si recomandate de niste idioti. Nu ar fi fost mai simplu, ne întrebãm, ca în locul risipei nesãbuite de bani pe apeluri funambulesti si pe amenintãri scrise care ca orice lucru de felul acesta costã, sã fie redusã un pic dobînda pe care adineaori am numit-o nesimtitã? Si în acest fel invocatele costuri de administrare sã fie mai mici, iar oamenii sã se bucure de o usoarã despovãrare si sã observe cã datoriile lor au, totusi, sanse sã scadã? De fapt, ce se urmãreste? Mãrirea profitului retelelor de comunicatii? Pe banii cui? Ai datornicului, evident. Al celui de pe urma cãruia toti se înfruptã. La un festin al hienelor.
(Va urma)

Articol afisat de 3089 ori  |  Alte articole de acelasi autor  |  Trimite mesaj autorului
(Ioan AMIRONOAIE)
Adaugã comentariul tãu la acest articol Comentarii la acest articol:
Ad�ugat de mickey999 la data 23.04.2010 07:08
Pretul prostiei
Acum citiva ani romanashii mureau si urlau ca vor in Europa. Sa mearga , sa vada, sa faca, sa dreaga, sa traiasca visul occidental.
Insa nici unul nu s-a gindit o secunda ca visul occidental are un pretz. Ni'ca nu-i moka.
I-a durut in kur cind suedezii s-au luptat ca sa NU mai faca parte din marea uniune de rahat europeana controlata de sionismul international.Da' cine sa auda si cine sa vada chestia asta in Romania?
Stiri Locale Stiri Locale
Stiri Sport Stiri Sport
Stiri Eveniment cultural Stiri Eveniment cultural
Stiri Politica Stiri Politica
Stiri Opinii Stiri Opinii
Stiri Alte Titluri Stiri Alte Titluri
Stiri, informatii, cursul valutar, datele meteo, horoscop, discutii, forum.
Webdesign by webber.ro | Domenii premium
©2003-2006 Drepturile de autor asupra intregului continut al acestui site apartin in totalitate Grupul de Presa Accent SRL Piatra Neamt
Reproducerea totala sau partiala a materialelor este permisa numai cu acordul Grupului de Presa Accent Piatra Neamt.
Grupului de Presa Accent SRL - societate in insolventa, in insolvency, en procedure collective