„Pe ei, pe ei, pe mama lor!“
Onor domnii nostri dragi parlamentari si alti domni tot de sus, cel mai probabil guvernanti, au solicitat patru sute de bilete la finala de vis a handbalului feminin, între Oltchim si Viborg. Suficient sã vãd negru în fata ochilor, la asa neobrãzare din partea unor obrãjori trandafirii si neprihãniti de politicieni autohtoni. Adicã acesti stimabili domni, si aici citez un ziar de sport apãrut vineri, 30 mai, dupã ce cã nu se îngrijesc de investitii în sport sau cînd se îngrijesc bagã mîna pînã la fund în banii publici, au si tupeul sã solicite patru sute de bilete. Cã ei sînt de famelie bunã si lor li se cuvine. Probabil cã le vor si gratuite, nu-i asa, cã sînt sãraci. De aia se si chinuie, gîndesc eu, sã-si ascundã declaratiile de avere de ochii nostri, ca nu cumva sã ne cutremurãm de milã cînd om vedea cît de necãjiti sînt ei si cît de greu o duc. Or, dacã ar catadicsi sã dea bani pe ele, probabil cã nu le miroase bine sã stea la coadã la bilete, ca orice muritor de rînd. Pãi eu m-as bucura sã mai vinã putin pe la cozi, chiar dacã noi ajungem la ele cu autobuzul, iar ei ar coborî din mertan. Acolo sã-i lase în fatã pe cei trecuti de 70 de ani, alt mestesug cumplit de prostie pe care înteleg cã îl clocesc niste onorabili prin Parlament, vrînd sã dea o lege prin care venerabilii peste 70 de ani sã fie lãsati în fatã la cozi. Auzi ce le pregãtesc ei, cozi. Ca o parantezã, printre promotorii respectivei legi aflu cã sînt Voiculescu si cu Geoanã, asa cã am priceput unde bat: primul sã-l lase în fatã la coada pentru banii din conturile lui Ceausescu, al doilea la coada pentru locuinte cu chirie ieftinã de la RAPPS, cã dupã victoria de secole la alegeri care a durat vreo douã ore tot nu cred cã si-a rezolvat sãracul problema locativã. Revenind la meciul de handbal, sînt curios dacã cei patru sute, care nu mã îndoiesc cã îsi vor primi biletele, vor avea în salã statut de galerie adversã. Adicã toti compact pe scaune într-o zonã delimitatã de oameni de ordine. Nu mã îndoiesc zic, pentru cã m-am obisnuit sã vãd în România cum cîinele de pazã al democratiei latrã, iar pe ursul puterii nici în cot nu-l doare. Asta si pentru cã de multe ori potaia mai mult scheaunã cînd cei de la putere trag de lesa, devenitã uneori jug, fondurilor publice. Revenim iar la meci si îmi vine în cap un slogan, „Jos labele de pe România“, utopic evident, dar îmi doresc sã se aplice mãcar în sport „Jos labele de pe sportul românesc“. Cã nu de alta dar si asa avem putine rezultate notabile. Cît mã priveste, dacã as ajunge la meci, cred cã as striga, cum am auzit prin tribune la fotbal, „Pe ei, pe ei, pe mama lor“, dar nu m-as referi, Doamne fereste, la fetele de la Viborg.
P.S. Mare noroc cu un coleg de redactie care mi-a citit textul peste umãr si m-a luminat cum e cu misterul celor 400. E de fapt o strategie sportivã nationalã, cei patru sute fiind atent alesi pentru cã sînt maestri în mîini. Nu în mînãrit. Adicã, dacã au reusit sã contabilizeze 180 de voturi din aproximativ 140 de persoane prezente, cînd au transformat ANI (Agentia Nationalã de Integritate) în HANI (nu stiu sã scriu în englezã, dar am vrut sã spun cã au îndulcit-o pînã a devenit cumplit de gretoasã), atunci în salã din cei patru sute vor rezulta cel putin vreo sapte sute de aplauze. Parol, cu conditia sã fie Roberta Anastase sef de galerie. Altfel, ar mai fi de spus doar cã poate au dat dovadã de camaraderie si i-au luat un loc în salã si sãracului senator Cãtãlin Voicu, deoarece sînt convins cã si el le-a pãstrat un pat la el în celulã.
|
Autentificare
