Asaltul bunicilor asupra cotei Cotroceni

Nu-mi amintesc sĂŁ fi trĂŁit sau citit ceva, istoriceÂşte mai trist, decât asaltul bunicuĂželor Âşi bunicilor asupra Palatului din Deal, identificat cu o redutĂŁ a rĂŁului Âşi o Bastilie. Te apuca plânsul Âşi, de ce sĂŁ nu recunosc, râsul (zice-se cĂŁ Nichita StĂŁnescu, vorbitorul nostru ĂŽn dodii Âşi ĂŽn vrĂŁbii ar fi inventat formula râsul-plânsul, greu de priceput de alte neamuri). SĂŁ plângi zâmbind Âşi sĂŁ râzi cu lacrimi de amĂŁrĂŁciune. Am vĂŁzut cândva, ĂŽn Italia, un autocar modern, cu toate dotĂŁrile de confort de pe lume, care deÂşerta ĂŽn faĂža lĂŁcaÂşului unde Leonardo da Vinci a pictat Cina cea de TainĂŁ, la Milano, niÂşte turiÂşti. Erau octogenari Âşi chiar nonagenari americani care fĂŁceau turul Europei, unii coborâÞi din autocar pe rotile, ĂŽn cĂŁrucioare ca niÂşte limuzine ĂŽmpinse de asistente drĂŁguĂže Âşi amabile, rumeni Âşi optimiÂşti. AjunÂşi la senectute, aceÂşti oameni, rĂŁmaÂşi oameni ĂŽn toate datele existenĂžei lor, aproape tineri prin gesticĂŁ Âşi comportament trĂŁiau ĂŽntr-o societate ĂŽn care preocuparea esenĂžialĂŁ a oricĂŁrei cârmuiri e ca sistemul de asigurare a demnitĂŁĂžii materiale Âşi morale a individului sĂŁ nu sucombe niciodatĂŁ. Cum sĂŁ suprapun acea imagine care mi-a rĂŁmas vie ĂŽn memorie cu ruÂşinea de a asista la mutilarea bĂŁtrâneĂžii pĂŁrinĂžilor Âşi bunicilor noÂştri, mĂŁ refer la cei care mai au norocul sĂŁ-i aibĂŁ? Cu un cinism fĂŁrĂŁ margini, preÂşedintele (ĂŽncĂŁ) al României, mare meÂşter al ducerii fraierilor cu preÂşul, promitea mai ieri când se dorea reales Âşi a fost reales, cĂŁ nimeni cât trĂŁieÂşte el nu se va atinge de vreo pensie sau de vreo leafĂŁ. DupĂŁ toate acele declaraĂžii apĂŁsate, grave, spuse „din toate inima” sĂŁ apari la televizor Âşi sĂŁ spui acestor bĂŁtrâni, cei mai mulĂži dintre ei cu pensii de 300 pânĂŁ la 700 de lei cĂŁ gata cu boieria, vĂŁ mai tai niÂşte procente cĂŁ nu mai avem bani. PĂŁi unde s-au dus vagoanele de bani ĂŽmprumutaĂži de la FMI Âşi de prin alte bĂŁnci ĂŽnaintea campaniei prezidenĂžiale? Suntem, ĂŽnĂželeg, mai sĂŁraci decât ĂŽnaintea ĂŽmprumutului fiindcĂŁ avem de dat ĂŽndĂŁrĂŁt Âşi un plus de dobânzi, cotat la miliarde de euro. De ce ne-am mai ĂŽmprumutat? SĂŁ facem autostrĂŁzi, s-a spus. Nu facem. SĂŁ croim alt metrou, mai lung decât al lui CeauÂşescu. Se va face la Sfântul AÂşteaptĂŁ sau Ad calendas grecas. Chipurile bĂŁtrânicilor Âşi bĂŁtrâneilor care luau cu asalt Palatul Cotroceni, lĂŁsând pe asfalt, ca-n orice bĂŁtĂŁlie, rĂŁniĂži pe tĂŁrgi, erau ale unor oameni nu doar lihniĂži de lipsuri, ĂŽnfometaĂži, ci insultaĂži Âşi nefericiĂži ĂŽn resorturile cele mai adânci ale sufletului lor. AceÂşti rezerviÂşti ai rĂŁzboaielor noastre, multe Âşi nefericite, aceÂşti urmaÂşi de luptĂŁtori anonimi Âşi aceste vĂŁduve de bĂŁrbaĂži care au trudit pentru aceastĂŁ ĂžarĂŁ, nu ĂŽnĂželegeau Âşi nu acceptau cĂŁ li se poate ĂŽntâmpla aÂşa ceva. Privind armata alcĂŁtuitĂŁ adhoc, asemĂŁnĂŁtoare celei din RĂŁzboiul sfârÂşitului lumii al lui Llosa, am avut certitudinea cĂŁ ea, doar ea poate culca la pĂŁmânt Bastilia simbolicĂŁ a nefericirii acestui popor care a crezut, naiv, cĂŁ a scĂŁpat de dictaturĂŁ, minciunĂŁ Âşi sĂŁrĂŁcie Âşi a ajuns, vorba unui bĂŁrbat care striga, ĂŽncĂŁ verde Âşi zdravĂŁn sub zidurile cândva regale, „mai rĂŁu ca-n vremea lui CeauÂşescu”. Asaltul bunicilor asupra Palatului Cotroceni Âşi asupra sediilor cârmuirii din judeĂže e cel mai ĂŽnfricoºãtor lucru care i se ĂŽntâmplĂŁ acestui popor. În 89 au ieÂşit pe strĂŁzi tinerii care au Âşi cam murit pentru democraĂžie Âşi libertate, pentru abolirea minciunii. Acum ies bĂŁtrânii. Cum sĂŁ mai cobori o pensie care nu acoperĂŁ la bloc nici ĂŽntreĂžinerea? Unde am ajuns? Cu ce vom plĂŁti la iarnĂŁ ruÂşilor gazele fiindcĂŁ bani nu mai sunt, au fost pĂŁpaĂži rapid, iar ”fratele” de la RĂŁsĂŁrit ne va spune, pentru a câta oarĂŁ, cĂŁ brânza e pe bani? Înfometând poporul, datoria fĂŁcutĂŁ de CeauÂşescu a fost achitatĂŁ cu carne de porc din marile combinate Âşi cu carne de pasĂŁre. De unde mai ia BĂŁsescu, negociatorul-Âşef Âşi unic al ĂŽmprumuturilor care au nenorocit pe vecie România, carne s-o dea pe gaze fiindcĂŁ agricultura a fost omorâtĂŁ iar porcii guiÞã rar pe mioriticele noastre meleaguri?
Imaginea bãtrânilor slabi, fãrã dinÞi fiindcã dinÞii costã bani, anemiaÞi dar ÎndârjiÞi, gata sã roadã cu gingiile zidurile În spatele cãrora dormita Stãpânul, fac deja Înconjurul lumii. O lume care n-are cum sã priceapã aºa ceva ºi care considerã secvenÞele ca fiind recoltate din vreo peliculã a unui regizor român, gen cea cu moartea bãtrânului Lãzãrescu, ãla plimbat dintr-un spital În altul.