Patimi pãmîntesti la Petricani
• un sãtean are procurã de la mãtusi sã lucreze pãmîntul bunicilor • sora si cumnatul lui îi pun piedici • „Domnul primar, dacã e vecin cu ea acolo îi tine partea, eu plãtesc un brat de chitante si n-am nici un drept“, zice omul • „Eu nu pot sã le dau pãmînt fãrã o hotãrîre judecãtoreascã“, zice primarul Petricã Popa Rotaru • Gheorghe V. Ciubar stã în satul Tîrpesti, comuna Petricani, si vrea sã lucreze pãmîntul. Nu poate, pentru cã, zice el, îi stã contra sora si cumnatul. Nu e nici primul, nici ultimul conflict fratern pentru un petec de pãmînt, însã omul îl acuzã pe primarul comunei cã ar pactiza cu sora lui, fiind vecin cu ea. Totul pleacã de la un hectar si ceva de pãmînt, pe care l-au avut bunicii lui Gheorghe Ciubar si care acum este în proprietatea Jãnitei Bîrca, Elenei Chivãran si Mariei Baciu, mãtusile lui Gheorghe Ciubar. Cum tustrele stau în comuna Valu lui Traian, din Constanta, i-au semnat procurã nepotului sã se ocupe de teren. „Pãrintii mei aveau titlu de proprietate pe 1 hectar si 5.744 mp. Acum este în judecatã, pentru succesiune. Mãtusile mele au 1 hectar si 660 mp. Mi-au dat procurã pentru vînzare. N-am avut cui vinde din cauza surorii mele, Catinca Apetrei, si a cumnatului, Neculai Apetrei. Pentru cã nu l-am vîndut, am primit o nouã procurã, prin care terenul mi-a fost dat spre administrare“, povesteste bãrbatul. Si scoate hîrtiile. Prima procurã, din 30 august 2005, îi permite „sã vîndã cui va crede de cuviintã si la pretul pe care-l va considera potrivit“ si „va semna în numele nostru si pentru noi orice va fi necesar“. A doua procurã, din 27 aprilie 2010, îi dã voie omului „sã lucreze singur terenurile agricole, sã încheie contracte de arendã, sã ridice subventiile agricole, sã plãteascã taxe si impozite“, adicã tot ce trebuie, în numele mãtusilor lui. „Domnul primar, dacã e vecin cu ea acolo îi tine partea! Eu n-am nici o pretentie, dar sã nu mai vinã sã calce pe pãmîntul ãsta, cã mi-a fost dat mie. Eu plãtesc tot cîte 30, 40, 50 de lei impozit. ÃŽn 2008 am dat de vreo trei ori. Plãtesc cam 250 de lei în fiecare an. Sînt bun de platã, dar cel putin sã mã folosesc de pãmînt. Sora mi-a luat titlul de proprietate în original în 2005, cînd a murit mama. N-avea grija mamei, care era moartã. I-am zis sã împãrtim frãteste si casa, si pãmîntul. Ea n-a vrut. A zis cã eu rãmîn cu casa, în care am investit bani, cã e casã veche, iar ea pãstreazã terenul. Bun, asta e altã poveste, alt proces, cu pãmîntul de la pãrinti, nu are treabã cu celãlalt. Aici, pe pãmîntul mãtusilor, ea nu are ce cãuta. A fost comisia localã de fond funciar si mi-a lãsat un proces verbal. Pe care mi-a luat si 50 de lei. Azi mi-au mãsurat, iar peste o sãptãmînã mi-au spus cã nu mai am dreptul. Asta e tot ce vreau: sã mã lase în pace sã lucrez linistit pãmîntul“, spune Gheorghe Ciubar.
Procesul verbal precizeazã cã, pe 13 noiembrie 2009, primarul Petricã Popa Rotaru, secretara Doinita Isache, consilierul de cadastru Cristian Horia si Ioan Apostol, membru, s-au deplasat la terenul din punctul Ses, satul Tîrpesti, ca urmare a cererii lui Ciubar V. Gheorghe. Au mãsurat 3.200 mp si au mai dat peste încã 1.800 mp, care sînt ai unui alt unchi. Numai cã primarul Petricã Popa Rotaru zice cã omul nu are nici un pãmînt. „Trebuie sã facã actele succesorale. Acolo e pãmîntul bunicilor si are si sora lui drept. Trebuie sã facã dezbaterea succesoralã, dar nu vor, nici unul, pentru cã e vorba de bani multi. Dacã nu fac succesiunea, o sã-l foloseascã fiecare cum poate. Sora lui îl foloseste pentru cã el si pãmîntul de la taicã-su îl lasã nelucrat. El vrea musai sã-l vîndã. Sã nu-l munceascã nici el, nici sorã-sa. Eu sînt vecin cu ea, dar nu tin cu nimeni. Le-am spus la amîndoi sã se ducã la judecatã si judecãtorii o sã dea fiecãruia bucata lui. Eu nu pot sã le dau pãmînt fãrã o hotãrîre judecãtoreascã“, a declarat primarul de la Petricani.
|