 Si a fost...
„Vacante Muzicale la Piatra Neamt“ - Editia a-XXXIX-a
• peste cea de a XXXIX-a editie a „Vacantelor Muzicale la Piatra Neamt“ a cãzut cortina • concertul final a fost sustinut, ca de obicei, de Orchestra filarmonicii bãcãuane • de acum putem sã privim nestingheriti realitatea... cenusie • Seara de duminicã, ultima a Festivalului muzical din cadrul „Vacantelor Muzicale la Piatra Neamt“ a stat sub semnul incertitudinii: plouã? nu plouã? Pînã la urmã, nu a plouat. A picurat doar peste marea de umbrele deschise dedesubtul cãrora se bãnuia respiratia precipitatã a celor ce au venit sã se mai bucure de, asa cum am mai spus, normalitate.
La început, asa cum se obisnuieste,... cuvinte. Directorul festivalului si presedintele acestuia - Dana Macsim si, respectiv, Theodore Coresi - si-au exprimat gratitudinea pentru receptivitatea melomanilor si si-au exprimat speranta cã editia urmãtoare va fi una cu adevãrat împlinitã. Chiar dacã, pe alocuri, discursul celei dintîi a avut unele tendinte moralizatoare, în spiritul îndemnului la muncã exersat cu osîrdie în aceste zile de presedintele tãrii. S-au împãrtit multumiri celor care au pus umãrul la realizarea evenimentului artistic si s-au acordat diplome de onoare. Apoi a urmat concertul propriu-zis, ce ar fi trebuit sã fie o reeditare, încãrcatã de emotiile finalului, a ceea ce se întîmplase cu o searã înainte la Roman. Dar a fost doar un rezumat, pentru cã, în spiritul tendintei generalizate a guvernãrii, a trebuit sã fie „tãiat“. ÃŽn parte, precum salariile bugetarilor. Numai cã în acest caz a fost pe deplin justificat, bine înteles si acceptat de cãtre cei vitregiti. Pentru cã instrumentistii Filarmonicii bãcãuane sînt si ei bugetari. Si, cum îsi fac meseria cu pasiune, în ultimii ani au investit personal în cumpãrarea de instrumente cît de cît satisfãcãtoare. Care instrumente, ale cãror preturi nu sînt deloc modice, nu se simt tocmai în largul lor într-o ambiantã cotropitã de umezealã. Mai ales lemnele.
Cu toate acestea, programul propus, dirijat cu pedanterie si exactitate de conductorul timisorean Gheorghe Costin, a fost rezonabil. De la celebrul „Panis angelicus“ de Cesare Franck, sau pretentioasa arie „Ombra mai fu“ din opera „Xerxes“ de Handel, interpretate cu sobrietate de basul Theodore Coresi, la „Dansurile polovtiene“ ale lui Borodin. O mare revelatie a produs tînãrul violonist sucevean Cristian Ruscior care, la numai optsprezece ani, dupã sase petrecuti la Viena sub influenta scolii ruse a maestrilor lui, a fãcut dovada unei tehnici impecabile, unei intonatii exacte, plinã de acuratete si a unei sonoritãti de exceptie, chiar dacã repertoriul conjunctural nu a fost unul pe mãsurã. ÃŽn orice caz, Kreisler, Gardel si Monti au fost transpusi exemplar si numai vîrsta si întîmplãrile vietii va face ca unele secvente sã capete altã transfigurare afectivã.
Si a fost... Ce a rãmas din acestea toate pînã la urmã? Dincolo de scena pãrãsitã în întuneric si scaunele goale veghind stingher piata pustie? Nu stim! Uitati-vã în sufletele voastre!
|
Autentificare
