Privire peste gard
Clara Mãrgineanu - Mãstile Cleopardei
ÃŽn urma cu nu foarte multã vreme, cînd ne bîntuia canicula, la Muzeul Calistrat Hogas din Piatra Neamt avea loc o dublã lansare de carte. Alãturi de o plachetã de versuri datorate lui Adrian Beznã, se prezenta cititorilor nemteni si poeta bucuresteanã Clara Mãrgineanu cu o carte apãruta la Editura Noua si intitulatã neconformist Mãstile Cleopardei. Autoarea, nãscutã la Bucuresti pe 4 iulie 1972, a absolvit Facultatea de Film din cadrul Universitatii Nationale de Artã Teatralã si Cinematograficã IL Caragiale din Bucuresti si este redactor al Societãtii Române de Televiziune, Departamentul Culturã, din 1995. Din anul 2002 realizeazã pentru TVR Cultural, reportaje, inteviuri, portrete si documentare, semnînd constant si în presa culturalã din România. Este membru al Uniunii Scriitorilor si al Uniunii Cineastilor din România, avînd deja zece cãrti publicate si mai multe premii pentru poezie, jurnalism cultural si publicisticã. ÃŽn anul 2009 a primit din partea UCIN premiul Opera Prima pentru documentarul Zavaidoc, film care, de altfel a fost premiat în acelasi an si la Festivalul national de film Toamna la Voronet, de la Gura Humorului. Despre cartea lansatã la Piatra Neamt, Emanuela Ilie scria în Convorbiri literare: „Opul antologic reliefeazã începînd din titlu, dinamica histrionismului ca marcã deopotrivã funciarã si artisticã. Mai mult, însiruirea poematicã dovedeste cã, în timp, regimul reflexivitãtii dramatice s-a accentuat foarte mult; autoarea a ajuns pînã la exprimarea transantã a vocatiei tragice asumate ca un fel de emblemã existentialã, conferindu-i nobletea care o distinge de o exterioritate malitioasã si turbulentã. Clara Mãrgineanu s-a aglomerat cu o recuzitã teatrala care îi favorizeazã apetenta pentru ludicul grav si ceremonialul transferului identitar. Si, dacã uneori lirica impregnatã de feminitate a nepoatei celui pe care îl „iubeste femeile“ nu e întrutotul concludentã, alteori oferã mostre de autenticã sensibilitate: „am înteles singurãtatea ca pe o boalã, / mi-am agãtat sufletul în cui / si am înghitit destinul ca pe o lacrimã“.
|