 Produsul
La vita e bella Priviti-i gusa proeminentã; mustind de trai bun, bine rasã si dînd semne de evidentã satisfactie dupã meniul consistent de la restaurantul hotelului de lux unde s-a hodinit preste noapte. Stãpînul banilor internationali si al României, va fi fost cîndva un om ca toti oamenii. De bunã seamã, în copilãrie a fãcut si el pipi în scutece. Acum - de ce, si cu ce drept? - hotãrãste soarta tuturor oamenilor din aceastã tarã nãpãstuitã. ÃŽn plinã crizã, România zãmisleste „produse“ care, fireste, reflectã gradul înalt de originalitate al politicii contemporane si, în acelasi timp, conservã „produsele“ care o definesc. Cel mai bun „produs“ în materie de politicã, de care am luat cunostintã zilele trecute, am aflat cã este o femeie. A propos de femei si de FMI; la bancã, un alt soi de femeie, plinã de ifose si împãnatã de cliseele unei politeti de circumstantã, încearcã sã mã convingã de faptul cã „produsul“ pe care îl revendic - acela de restructurare a unui credit - nu existã si, în consecintã, nu mi se poate îndeplini umila cerere. ÃŽi sugerez cã, în aceastã dezastruoasã situatie socialã si economicã a tãrii, ar fi nimerit sã fie inventat. Cu atît mai mult cu cît „produsul“ nu e rezultatul vreunui efort conceptual de mare valoare, care sã angreneze cine stie ce tehnologie avansatã si multã inteligentã creatoare, ci se rezumã doar la modalitatea prin care banii munciti de mine si înapoiati împãtrit, îmi pot fi jecmãniti cu mai multe menajamente. ÃŽn situatia în care produsul intern brut pe capul meu de locuitor al acestor nefericite meleaguri este, dupã cum prea bine se stie, destul de subtirel. Si, tinînd cont de vîrstã si de capacitatea de atractie, mi-e foarte greu sã mai ies la „produs“. Sînt atentionat agresiv sã nu „ridic tonul“! Specialist fiind în materie de acusticã, as vrea sã stiu în ce constã culpa mea. Evident, functionara care, fireste, nu stie nici ce înseamnã ton si cu atît mai putin ce reprezintã augmentarea dinamicã a sonoritãtii..., una dintre loazele care s-ar fi putut sã-mi fi trecut prin mînã în cariera didacticã, dar care acum, avînd la bazã o diplomã eliberatã de Universitatea Pocreaca, considerã cã putem fi egali, riposteazã cu tupeul feminin impus de ministresa durabil dezvoltatã, un alt „produs“ despre care am amintit în treacãt mai înainte. O contopistã ofuscatã iese dintr-un soi de cuscã de sticlã din interiorul cãreia dirijeazã belirea românilor împovãrati de „produse“, revoltatã de lipsa de civilizatie a clientului indisciplinat. ÃŽntre timp aflu cã învãtãtoarea Cristiana Anghel se aflã deja în cea de a 62-a zi de grevã a foamei. Cumplit si trist! Si tot între timp, premierul anuntã cu multã convingere cã anul 2012 va fi anul politic al partidului sãu. ÃŽncep sã cred cã, într-adevãr, în eventualitatea împlinirii acestui deziderat, zvonurile privind iminentul sfîrsit al lumii sînt îndreptãtite.
O exceptionalã emisiune tv, intitulatã „Oamenii timpului nostru“ m-a adus pentru ceva vreme cu picioarele pe pãmînt. Invitatul pedantei amfitrioane Delia Budeanu era dirijorul Tiberiu Soare. S-a discutat cu inspiratie si competentã despre muzicã, partituri, mari compozitori, moravuri din lumea culiselor, despre Mozart si Beethoven, despre Goethe si filosofia germanã... Adevãrate produse ale spiritualitãtii umane. Concluzia maestrului Soare, care nu demult a dirijat la Londra, e îngrijorãtoare: „O tarã care nu-si iubeste si nu-si stimeazã artistii va deveni, inevitabil, o tarã în care spiritul grobian va triumfa“. Sintetizînd, o tarã de grobieni. Cît mai am oare pînã acolo? De bunã seamã, nu foarte mult din moment ce îmi permit - ce impietate! - sã ridic tonul. Mã simt dator sã aduc o ultimã explicatie. Numele bãncii poate fi al oricãreia dintre cele care au împînzit tara cu ghisee si trîntori care nu au învãtat nicicînd o meserie; numele functionarei ofuscate nu are nici o importantã pentru cã, de bunã seamã, dincolo de faptul cã ilustreazã un comportament grobian tipic pentru contemporaneitatea spoliatorilor, nu va însemna niciodatã nimic, nici mãcar pentru istoria scãrii blocului unde locuieste; clientul indisciplinat sînt eu, fericitul posesor al „produsului“, iar simbolul somatic al prosperitãtii, invocat în debut, e seful board-ului (oau, alt produs!) misiunii FMI în România. Toti sîntem veseli, cinstiti, umani, vrem sã trãim mai bine si sã ne bucurãm cã, într-adevãr, La vita e bella! Nu-i asa? Cã doar toti sîntem oameni, ne avem ca fratii si ne mîncãm... produsele.
|
Autentificare
