 Ursarii se pregãtesc si nu prea, de sãrbãtoare
în Roman, sînt peste 7.000 de ursari sau muzicanti • Sorin Daraban, unul din membrii de vazã ai ursarilor din Strada Nouã, a precizat cã stie de aceastã sãrbãtoare, însã nu sînt bani pentru a marca cu fast ziua de 30 noiembrie • Rromii ursari din Roman, dar si din comunele învecinate, se pregãtesc sã serbeze Ziua Rromilor Ursari marti, 30 noiembrie de Sfîntul Andrei, prilej si pentru comemorarea disparitiei ursãritului. Printr-o serie de reglementãri succesive, ursãritul a dispãrut treptat. Astfel, un Ordin din 1908 al Ministerului de Interne a interzis cresterea si purtatul ursilor de cãtre rromii ursari, deoarece „purtarea de cãtre tigani a ursilor prin orase oferã trecãtorilor, sub speranta distractiei, unul dintre cele mai sãlbatice spectacole“. Cu începere din 1924, ministerul a solicitat, periodic, prefecturilor sã se respecte acel Ordin. ÃŽn 1928, Ministerul de Interne al României a cerut prefectilor sã ia mãsuri „ca organele în subordine sã opreascã cu desãvîrsire pe tiganii care se îndeletnicesc cu meseria de a umbla cu ursi“. La acestea a contribuit si Ordinul din 1940, „prin care se dispune oprirea tiganilor de a umbla cu ursii prin sate si orase si a da spectacole cu ei, retrãgîndu-le si autorizatiile ce acestia posedã în acest sens“. ÃŽn Roman, în timp, ursarii au devenit muzicanti, multi dintre ei cu renume, chiar si peste hotare. Cîteva sute de case din Strada Nouã concentreazã o bunã parte dintre cei peste 7.000 de tigani ursari care trãiesc în Roman.
De la ursi, la muzicã si comert
Avînd ca sorginte tagma veche a ursarilor, care colindau tîrgurile si conacele din Moldova încîntînd boierii si cetãtenii de rînd cu dansul dupã dairele a puilor de urs cu belciuge în bot, de care atîrnau lanturi, ursarii din prezent, dupã ce au fost prinsi în circuitul industrial al Romanului, lucrînd cot la cot cu românii, în societãtile Petrotub, Umaro si Danubiana, se ocupã cu cîntatul pe la evenimentele importante din familii, cum ar fi nunti, botezuri si chiar înmormîntãri si cu activitatea de comert. „ÃŽn prezent, ursarii sau muzicantii, asa cum mai sînt cunoscuti, se ocupã cu activitatea de comert cu mãrfuri si diferite mãruntisuri pe care le vînd în bazar sau prin bîlciurile din zona Moldovei. O bunã parte dintre acestia au lucrat la Petrotub, Danubiana, Umaro, fiind încadrati cu cãrti de muncã. Multi beneficiazã de pensii. Foarte multi dintre noi cîntã pe la nunti si botezuri. Sînt foarte multe tarafuri si formatii alcãtuite din muzicantii din Strada Nouã. Orasul Roman s-a fãcut cunoscut si prin noi, cei care am încercat si cred cã am reusit sã ne intregrãm în comunitatea romascanã. Stim cã, în fiecare an pe, 30 noiembrie, se sãrbãtoreste Ziua Rromilor Ursari, însã pe considerente financiare nu s-a organizat niciodatã vreun spectacol pentru acest eveniment, în Roman. Ne vom gîndi si la acest aspect“, a declarat Sorin Daraban, unul din membrii de vazã ai comunitãtii rrome din Strada Nouã. Traditia muzicii lãutãresti în Roman a fost transmisã urmasilor actuali ai vechilor ursari de nume de marcã, consacrate, cum ar fi: fratii Utã sau fratii Pantîru, tot romascani. Multi dintre cei care au „furat meserie“ de la pãrinti sau de la cei „cu har“, au trecut prin scoala de muzicã unde au fost cãlãuziti de profesori competenti. „ÃŽn fiecare casã de pe strada Nouã existã unul sau doi muzicanti. Este o traditie veche, mostenitã de la pãrintii nostri. Sînt membri ai comunitãtii noastre care cîntã la cinci, sase instrumente. Muzica este viata noastrã“, a evocat Sorin Serban, consilier cu problemele rromilor la Primãria Roman. Ursari sau muzicanti, acesti locuitori ai municipiului Roman, dar si cei din Valea Ursului, Vãleni si Icusesti, nu si-au renegat nici o clipã sorgintea.
|
Autentificare
