Monitorul de Neamt si Roman ziarul din judetul Neamt cu cei mai multi cititori
  Stiri azi     Arhiva     Cautare     Anunturi     Forum     Redactia  
AutentificareAutentificareInregistrare 
Calendar- Arhiva de Stiri Decembrie 2010
LMMJVSD
  12345
6789101112
13141516171819
20212223242526
2728293031  
Stiri pe e-mail - Newsletter Monitorul de Neamt Newsletter
Nume:
Email:
Links - Link-uri catre site-uri utile Link-uri
 Judetul Neamt
 Video Production
 Cambridge
Optiuni Pagina Optiuni pagina
Adauga in Favorites Adauga in Favorites
Seteaza Pagina de start Seteaza Pagina de start
Tipareste pagina Tipareste pagina


























Monitorul de Neamt » Stiri Opinii 20 Decembrie 2010
Tipãreste articolul - Varianta pentru imprimantã Trimite acest articol unui prieten  prin email

Fragmentarium public

La vita e bella

A început iarna sã-si arate coltii, gerul sã ne frigã sub cerul sticlos, caloriferele sã plîngã si benzina sã devinã tot mai pretioasã.
România iese mereu din crizã. Cel putin o datã la douã sãptãmîni. Cel putin asa se întelege din declaratiile rãspicate ale presedintelui si premierului. În public. E firesc sã ne întrebãm, prin urmare, pe unde intrã mereu înapoi? Ca sã iasã din nou, evident, spre satisfactia publicã a celor de la cîrma tãrii. Tot la douã sãptãmîni, fireste. Si tot public. Rãtãcim tot mai dezorientati printre ruinurile unei societãti ce va fi fost cîndva mîndrã de istoria ei, de obîrsiile cotropite de timp si înnobilate de fapte demne de natura umanã. Mã uit azi, cu stupoare, la ceata de petrecãreti din Parlament si îmi aduc aminte de vremuri apuse cînd, ca tot omul, ne mai bucuram si noi de sãrbãtori. Un buhai mãtãhãlos, cu ceafa groasã ca a bulgarilor si dentitia prognatã de rãpitor, îndeamnã la gioc, veselie si bucurie. Buzunarul troznind de euro îi creeazã un confort lãuntric ce se vrea exteriorizat prin procedeul clasic al expierii prin muzicã.
Mare veselie, mare, în tabãra conducãtorilor. Lãutari, soric, slanã si sampanie ca la mã-sa pe prispã. Mãmãligarii de ieri sînt atotputernicii de azi. A fãcut Dumnezeu dreptate si a lãsat clasa muncitoare sã conducã natia spre Iad. Pentru a doua oarã în ultima jumãtate de veac. Parlamentarul cu reflexe de sofer de Rabã are si ceva muzicalitate din nãscare, maxilarul puternic si gura carnasierã reproduc aproximativ cele trei colinde trudite de veacuri, repetentul clasei este în sfîrsit fericit cã se poate bucura de binefacerile nesperate ale democratiei românesti. Si cã poate cînta; cu gura plinã. În public. Vladimir Putin a cîntat si el, tot în public, o melodie a lui Louis Armstrong. Ba a încercat si clapele pianului ce a slobozit cîteva sunete chinuite. Si dacã premierul rus a stîrnit comentarii apreciative si de bunã seamã, îndatoritoare, din partea mai multor vedete occidentale, parlamentarul român nu s-a putut bucura decît de satisfactia Robertei Anastase. Care era în public.

Baletul, în comunism si acum

Mi-aduc aminte cum, pe vremuri, numele unei balerine „en vogue“ era asociat, în glumã, fireste, cu cel al unei prim secretare; tot „en vogue“. Pe atunci mai aveam uneori chef sã rîd. Azi ne-a pierit pînã si zîmbetul. ÃŽntr-o tarã în care, se pare, veselia e în toi. Românii se pregãtesc de sãrbãtori. Cete de lãlãitori de Bucuresti se pregãtesc, la rîndu-le, sã umble prin tarã pentru a-si umple buzunarele cu mii de euro scosi de prin buzunarele contribuabililor. ÃŽntre timp, prin orasele patriei, mii de oameni, bãtrîni si bolnavi, stau cîte cincisprezece ore în frig pentru a se bucura de binefacerile unui kilogram de zahãr, fãinã si un pui costeliv. E curios, totusi, cã foarte multi sînt deja entuziasmati de zãpada de pe omniprezentele pîrtii. Cu ce dracu, nu-mi pot explica. Pentru cã un calcul simplu îmi aratã cã salariul meu de profesor de aproape patru decenii n-ar putea acoperi decît cel mult douã nopti într-o statiune de munte; evident, dacã as avea mîncarea la sufertas si transportul subventionat de CFR. ÃŽn comunism, cel putin, unii stiau unde le e locul. Oamenii cinstiti si-au fãcut datoria si au muncit pe spetite ca si acum. Altii se aflau, tot ca si acum dealtfel, în fata hotelurilor, în cãutare de valutã. Sau de bagaje uitate. ÃŽntreprinzãtorii de azi. Obisnuiti sã stea în frig si zloatã, sã ia cîteva suturi în cur de la plutonieri si sã revinã pe pozitii dupã ce dom’ colonel îsi primea portia. Asa se explicã de ce unii bugetari galonati de azi au vile pe care le-ar invidia si Bill Gates. Oricum, în ciuda a ceea ce se spune, nici dracu nu-ti avea grija dacã la un chef în familie fãceai glume despre balerine si primi secretari. Era mai greu cu cei din urmã... în public. Ca si acum, de altfel.

Vedetã cu orice pret

Lãlãiala pe „negativ“, cum e denumit îndeobste acompaniamentul modern a devenit o boalã nationalã. Orice educatoare si-a descoperit vocatia de îndrumãtor muzical pe tãrîmul muzicii usoare. Mii de copii chinuiti de o ceatã întreagã de „specialisti“ în muzicã, coregrafie, body-building, modelling, logoping, fac o afacere prosperã din exploatarea vanitãtii unor pãrinti tembeli care-si vor progenitura „vedetã“ cu orice pret. ÃŽn mod public. Asa se face cã în România secãtuitã de crizã s-a dezvoltat monstruos o industrie coplesitoare alcãtuitã de profitori ai momentului - mare parte provenind din teritoriul didactic - care, cu mijloace moderne si imbatabile, pornind de la calculator si mergînd pînã la relatiile cu casele de productie, storc din tutorii extaziati ultima fãrîmã de vitalitate. Compozitori, altãdatã onesti, textieri de doi bani care-si vînd productiile axate îndeosebi pe dragostea juvenilã pe sute de euro, indivizi total analfabeti muzicali care si-au luat „scule“ de ultimã orã si sînt mai inspirati decît Berlioz, exploateazã cu nesimtire ignoranta unor tipi cu bani si cu prea putinã aplecare într-ale muzicii. Fiecare orãsel din România are un festival international, care exhibã, în public, cu o totalã lipsã de pudicitate performantele demne de milã, uneori, ale micilor artisti. Mai mult decît atît, aceastã funestã initiativã este consideratã drept un act cultural de cea mai mare importantã. Prin urmare, sã nu ne mirãm cã un consiliu, local sau judetean, tot un drac - alcãtuit, dupã cîte prea bine se stie, numai din specialisti - sprijinã cu nonsalantã eforturile celor ce se simt chemati sã facã demersul lor... public. Pentru cã La vita e bella mai ales în... public.

Articol afisat de 2192 ori  |  Alte articole de acelasi autor  |  Trimite mesaj autorului
(Ioan AMIRONOAIE)
Adaugã comentariul tãu la acest articol Comentarii la acest articol:
Nu exist� nici un comentariu la acest articol
Stiri Locale Stiri Locale
Stiri Opinii Stiri Opinii
Stiri, informatii, cursul valutar, datele meteo, horoscop, discutii, forum.
Webdesign by webber.ro | Domenii premium
©2003-2006 Drepturile de autor asupra intregului continut al acestui site apartin in totalitate Grupul de Presa Accent SRL Piatra Neamt
Reproducerea totala sau partiala a materialelor este permisa numai cu acordul Grupului de Presa Accent Piatra Neamt.
Grupului de Presa Accent SRL - societate in insolventa, in insolvency, en procedure collective