„Cerul fluid“ - constructii poetice si sufletesti
Societatea Scriitorilor din Neamt ne anuntã cã, în spiritul harnic al acestui început de an, continuã seria lansãrilor începutã sãptãmîna trecutã, atunci cînd a fost adusã în atentia publicului cititor reeditarea cãrtii lui Constantin Victor Gheorghiu, „Nemuritorii de la Agapia“, în traducerea medicului Virgil Rãzesu. Astfel, cu ajutorul Bibliotecii Judetene „G.T. Kirileanu“ si al Editurii „Crigarux“, joi, 10 februarie, de la ora 17, la Sala Cupola, profesorii Gheorghe Tigãu si Constantin Tomsa, împreunã cu criticul literar Cristian Livescu vor prezenta cea mai nouã realizare a lui Mihai Niculitã, volumul de poeme intitulat „Cerul fluid“. Dacã nu stiti cine este Mihai Niculitã, aflati cã este de formatie... inginer constructor, cu doctoratul luat în 2007 - teza sa urmãrind „Reabilitarea constructiilor de patrimoniu, folosind sisteme de beton“. Cu succese în plan profesional, fiind specialist atestat de Ministerul Culturii, a contribuit la consolidarea, reabiltarea si restaurarea, între altele, a Palatului „Rosetti - Tescanu - George Enescu“ si a Catedralei Patriarhale „Sfintii ÃŽmpãrati Constantin si Elena“ din Bucuresti. Si cum tãrîmul practic si pragmatic al constructiilor monumentale se pare a nu-i fi de ajuns, Mihai Niculitã este un pãtimas al versului, nefiind la prima încercare pe tãrîmul poeziei. A debutat în 2009 cu volumul de versuri „Fereastra ziditã“. Despre poet si noua sa creatie, Cristian Livescu afirmã: „versurile sale vãdesc sensibilitate, au acuratete si sinceritate, dorintã de a citi viata trãitã. Mihai Niculitã scrie o poezie intens confesivã, o poezie a dorului de casa pãrinteascã, de copilãrie, de mireasma montanului vegetal.“ Si pentru a-si sustine afirmatia, criticul ne oferã si o mostrã: „Satul acesta-i un nume, / Asezat în sufletul meu, / Satul acesta-i o lume, / Spre care dorul mã duce mereu“. Usurinta cu care se joacã în cuvinte dau si cîteva miniaturi care, trecute prin filtrul sufletului celui care le citeste, pentru o clipã, umplu sufletul de frumos. Iatã cum sunã, în viziunea lui Mihai Niculitã, un Blestem: „Sã fii frunzã care pleacã, / Sã fii apã ce se-neacã. / Sã fii ninsoare nãtîngã, / Sã fii piatrã-n apã-adîncã. Sã fii nor ce stã pe loc, / Sã fii om fãrã noroc“. Sînt, cele mentionate, amãnunte care vã îndeamnã sã-i fiti alãturi lui Mihai Niculitã, joi, 10 februarie, la Sala Cupola a Bibliotecii „G. T. Kirileanu“.
|
Autentificare
