La spînzurãtoare
Se-ntoarce Iancu în mormînt si plîng cu lacrimi de sînge eroii acestui neam obidit vãzînd pe mîinile cui a ajuns biata tarã. Un extremist, nu-mi pasã dacã e ungur, somalez sau orice altã natie, spînzurã în piata mare un simbol al istoriei noastre. Pînã aici e, în opinia mea, o ofensã, însã revoltãtor, cutremurãtor de înjositor pentru noi ca neam este cã reactiile, tuturor, au fost eventual la nivel de indignare cu parfum de telenovelã. Atît, pentru un gest ofensator cum eu unul nu am mai vãzut pînã acum. Simbolul Avram Iancu batjocorit în piata mare, iar noi, toti, complici misei la acest gest prin lejeritatea cu care am rumegat tîmp stirea.
Dar la ce m-as fi asteptat? În aceeasi zi, una de sãrbãtoare nu a poporului român, alesii acestui popor îsi iau liber din Parlament. Tîmpi si ei, molfãiesc pe la televizor despre motiune, bile, vot si vãmi cu regine cu tot. Cã si-au luat liber, nici mãcar nu mã mai revoltã, pentru cã multi dintre ei sînt pe liber cam în majoritatea anului. Asta dacã nu miros ca niste hiene capitaliste rost de ceva cîstig pentru propriul buzunar, jignitor de plin fatã de foamea ce ghiorãie în matele a din ce în ce mai multi români. Dar sã-ti iei liber de ziua altei natii, cînd alti poporeni te-au trimis la îmbuibare si dau stropi din sudoarea lor ca tu sã ai masinã la scarã, secretar, telefon mobil si excursii în strãinãtate mi se pare strigãtor la cer. Propun extrem de sincer sã facem un calendar cu liberele din Parlament din care sã nu lipseascã zilele nationale ale Togo si Congo. Dar la ce m-as fi asteptat? Poporul e atent de mama focului la divorturile desãntate cu iz de ismene nespãlate împãrtite în public fãcute de tot felul de pepe si zãvorãnci, monici si irinei. Se-ncing telecomenzile cînd instrumentele de prostit poporul dau emisiuni fluviu în care se ceartã acesti demni urmasi ai lui Avram Iancu, iar gospodinele cizelate intelectual de atîtea si atîtea telenovele, alãturi de sotii scoliti de reclamele la bere din pauza meciurilor unui campionat de fotbal cu rezultate cunoscute dinainte se bucurã cînd aud cîte mãscãri îsi aruncã distinsele VIP-uri. Dar la ce m-as fi asteptat? Jurnalistii sînt hãmesiti de stiri mondene, de genul cine pe cine mai îngrãmãdeste în nu stiu ce tufis din spate de la Bamboo, rosesc virginal ca o (prima)damã din cel mai infect bordel de pe centura oricãrei civilizatii cînd vine vorba sã scrie despre potentatii zilei si scuipã mojic în obrazul unor oameni cu o viatã de jertfã pentru cã ascultã nu stiu ce melodie cu iz nationalist. Noi, ãstia, am fost cîndva urmasii Romei? Greu de spus, dar cert sîntem contemporanii complici ai murdãririi unui simbol cred eu al demnitãtii ca natiune în primul rînd. Am asistat impasibili cum Avram Iancu a fost pus în streang si meritãm cu totii sã ne atîrne istoria, nu alãturi de el, ci undeva pe la picioarele lui. Poate cu streangul de gît o sã arãtãm mai demni. Coloana ne va fi cu certitudine mai dreaptã.
|
Autentificare
