„TOT SÃRACI O SÃ MURIM“!

Prolog de alegeri ĂŽn Colegiul 6 (l)

• alegerile anticipate pentru fotoliul de parlamentar, rĂŁmas liber dupĂŁ disparitia deputatului PSD Victor Surdu, nu par a-i impresiona pe sĂŁtenii din Colegiul 6 Neamt • acestia sustin cĂŁ nu mai asteaptĂŁ nimic de la politicieni, care doar promit si nu se tin de cuvĂŽnt • oameni la limita sĂŁrĂŁciei, case fĂŁrĂŁ luminĂŁ, drumuri proaste • micile localitĂŁti rurale ĂŽmbĂŁtrĂŽnesc, tinerii fug la muncĂŁ ĂŽn alte tĂŁri • oamenii sustin cĂŁ nu au vĂŁzut parlamentari sĂŁ vinĂŁ sĂŁ le viziteze satele, sĂŁ se intereseze de pĂŁsurile lor • ceva „vĂŽnzolealĂŁ“ este doar ĂŽn preajma alegerilor •

CĂŁ doar o datĂŁ la patru ani, de alegeri, cei mai multi dintre politicieni ĂŽsi amintesc de tĂŁranul cu mĂŽinile crĂŁpate de munca la pĂŁmĂŽnt, cu o pensie CAP de mizerie, din care poate sĂŁ-si cumpere abia o pereche de cizme de cauciuc, ca sĂŁ poatĂŁ umbla prin noroiul ulitelor nepietruite cu anii, este lucru stiut. Uneori, alegerile vin mai devreme, cum ar fi ĂŽn Colegiul 6 Neamt, unde disparitia deputatului PSD Victor Surdu, a lĂŁsat un gol parlamentar. Ce se vrea si va fi umplut. De cine? Vedem noi la alegeri. PĂŽnĂŁ atunci, reporterii Monitorul au mers ĂŽn Colegiul 6 sĂŁ vadĂŁ cum trĂŁiesc oamenii. Nu de alta, dar cine va cĂŽstiga sĂŁ poatĂŁ compara cum era ĂŽnainte cu realizĂŁrile pe care sĂŽntem siguri cĂŁ le va bifa.
Revenint la alegerile trecute, de asemenea e lucru stiut cĂŁ majoritatea acestora se desfĂŁsoarĂŁ mai ales ĂŽn jurul crĂŽsmelor sĂŁtesti, unde mai apare, din senin, cĂŽte o masinĂŁ, dubĂŁ sau uneori chiar camion. Toate ĂŽncĂŁrcate cu „materiale promotionale“, constĂŽnd, de regulĂŁ, ĂŽn sacose cu produse alimentare si ceva „udĂŁturĂŁ“, cĂŁni, gĂŁleti, fulare, toate personalizate cu sigla partidului „atent cu lumea“, pentru „determinarea“ alegĂŁtorilor sĂŁ se prezinte la urne, „asa cum se cuvine“
. Se mai ĂŽncing si unele petreceri, cu manele, sau chiar este chemat un nume consacrat de interpret de muzicĂŁ popularĂŁ. Mai e si ceva de bĂŁut si de mĂŽncat. În unele zone, „distinsii“ alegĂŁtori stampileazĂŁ cu „tĂŁrie la bord“ buletinele de vot, aburiti de alcool, dar si de promisiuni. Toate aceste lucruri au farmecul lor si nu poti sĂŁ nu asculti, pe la cĂŽte o masĂŁ a bufetului, dintr-un sat, si vorbele unor gospodari care se mai „fĂŁlesc“ cĂŁ au primit „pachete sociale cu un litru de ulei floarea-soarelui, dublu rafinat, un kil de zahĂŁr, de ĂŁl alb, mai fin, un pachet de orez, din ĂŁl care fierbe usor la sarmale, si vreo douĂŁ franzele proaspete, aduse de la tĂŽrg“. Se mai aude si cĂŽte o voce revoltatĂŁ:
„Ia nu mai vorbi cu pĂŁcat, aista-i om, vrednic, ce trebe ales, cĂŁ el mult ghine ni-o fĂŁcut, uite ci ni-o dat..., pĂŽne, zahar, orez,...asa trebe sĂŁ ni dea sĂŁ-l alegem..., ci stii mata?“. În unele cĂŁtune nu mai ajunge nimeni, doar niste hĂŽrtii ĂŽnfipte ĂŽn gard, ce anuntĂŁ oarece program al vreunui candidat, cu ĂŽndemnul sĂŁ fie votat si data alegerilor. DupĂŁ ce totul se terminĂŁ, bine pentru unii, pentru altii rĂŁu, „condimentat“ cu vreo douĂŁ-trei contestatii si acuze de furt electoral, ĂŽn sat nu mai vine nimeni si nimic, pĂŽnĂŁ la urmĂŁtoarea campanie electoralĂŁ. Si asa bietul tĂŁran nu stie ce a votat, nu stie ce parlamentari ĂŽl reprezintĂŁ, el stie de sapĂŁ, frĂŁmĂŽntĂŁ noroiul de pe ulite, si mĂŁnĂŽncĂŁ ce dĂŁ Domnul, dacĂŁ dĂŁ, pentru cĂŁ, dacĂŁ e an ploios, cu inundatii, cu grindinĂŁ, nu mai dĂŁ nimic.

„Dumnezeu are grijĂŁ de toti!“

Primul popas l-am fĂŁcut ĂŽn comuna Secuieni. O „voce“ ne-a soptit cĂŁ mai sĂŽnt oameni care nu au luminĂŁ, nu cĂŁ le-ar fi fost tĂŁiatĂŁ din cauza neplĂŁtilor, ci pur si simplu cĂŁ nu au avut niciodatĂŁ. Nici mĂŁcar sperantĂŁ nu mai au. Virginia Zaim, locuitoare a satului Secuienii Noi, aflatĂŁ ĂŽn pragul venerabilei vĂŽrste de 85 de ani, ĂŽntr-o casĂŁ micutĂŁ, neracordatĂŁ la reteaua de curent electric, nu a fost vizitatĂŁ de nici un parlamentar si nici nu stie pe vreunul. Visul acesteia este de a avea luminĂŁ ĂŽn bĂŁtrĂŽnul sĂŁlas, un deziderat ce dĂŁinuie ĂŽncĂŁ din tinerete, cĂŽnd necazurile au ĂŽnceput sĂŁ o copleseascĂŁ odatĂŁ cu moartea pĂŁrintilor si cu grijile unei gospodĂŁrii ĂŽn care alte sapte suflete au cerut de mĂŽncare. „De cĂŽnd mĂŁ stiu locuiesc ĂŽn aceastĂŁ casĂŁ, care a fost a pĂŁrintilor mei. Am fost cea mai mare dintre cei opt copii ai familiei Zaim. Crescusem si eu mĂŁrisoarĂŁ si m-am angajat la «Tevi», mĂŽndrĂŁ nevoie mare cĂŁ voi avea banii mei si voi reusi sĂŁ rĂŁzbat mult mai bine prin viatĂŁ. Soarta a vrut altfel, Dumnezeu mi-a chemat la Ceruri ambii pĂŁrinti, iar eu am devenit cap de familie pentru fratii si surorile mele. Nu m-am mai gĂŽndit niciodatĂŁ la cĂŁsĂŁtorie, nu mi-a trebuit pentru cĂŁ vedeam cĂŽt de greu este sĂŁ te zbati ĂŽn sĂŁrĂŁcie. Am visat toatĂŁ viata sĂŁ am mĂŁcar un bec ĂŽn aceastĂŁ casĂŁ, care sĂŁ dea luminĂŁ. Nu mai vorbesc de televizor, care ar fi o adevĂŁratĂŁ minune. Anii au trecut, fratii si surorile s-au ĂŽmputinat, eu am devenit tot mai neputincioasĂŁ. M-am strĂŁduit sĂŁ rĂŁzbat cu greu dintr-un ajutor social de 140 de lei. Acesti bani sĂŽnt sortiti sĂŁ-mi ajungĂŁ o lunĂŁ de zile“, a povestit Virginia Zaim. Octogenara a fost o femeie vrednicĂŁ la viata ei, cĂŁsuta fiind curatĂŁ, la fel ca si mica ogradĂŁ, prin care zburĂŁtĂŁcesc niste orĂŁtĂŁnii. În casĂŁ, patul asternut, podele spĂŁlate la fel ca si grinzile vechi ale tavanului, ce au depĂŁsit cu mult 100 de ani. LĂŽngĂŁ o icoanĂŁ mare, asezatĂŁ lĂŽngĂŁ un ochi de geam, ĂŽntr-un cui era agĂŁtatĂŁ o lampĂŁ de gaz. „Lampa sau opaitul a fost lumina care a pĂŽlpĂŽit ĂŽn aceastĂŁ casĂŁ. DacĂŁ stĂŽlpul de electricitate ar fi fost mai aproape, poate as fi reusit sĂŁ pun bĂŁnut peste bĂŁnut, pentru a-mi trage si eu curent. Asa, este prea departe, iar lucrarea m-ar costa mult pentru puterile mele. Nici PrimĂŁria nu mĂŁ poate ajuta. Nici nepotul meu, pensionat pe caz de boalĂŁ si care stĂŁ cu mine, de vreo trei ani“, a declarat Virginia Zaim. Aceasta nu este supĂŁratĂŁ pe parlamentari, pentru cĂŁ nici nu-i stie, nici n-a vĂŁzut pe vreunul prin zonĂŁ. „O fi fost, ĂŽnsĂŁ aici, unde locuiesc, n-am vĂŁzut picior de parlamentar, s-ar fi aflat repede. Nici mĂŁcar nu-i cunosc, nu am auzit de colegii electorale si habar nu aveam cĂŁ sĂŽnt alegĂŁtor ĂŽn Colegiul 6. Oricum, nimic nu s-a fĂŁcut pentru omul amĂŁrĂŽt ĂŽn tara asta! ÎnsĂŁ Dumnezeu are grijĂŁ de toti, iar omul trebuie sĂŁ fie moderat ĂŽn fata Lui! Noi nu avem dreptul sĂŁ judecĂŁm omul. Este cine sĂŁ o facĂŁ!“, a mai spus Virginia Zaim.

FĂŁrĂŁ vizite, fĂŁrĂŁ plocoane...

UrmĂŁtorul popas a fost tot ĂŽn comuna Secuienii, ĂŽn satul Uncesti. Aici, surprizĂŁ totalĂŁ, la ora sapte si jumĂŁtate dimineata, tipenie de om prin curti, doar cĂŽte un cocos, tĂŽnĂŁr si neexperimentat, mai trĂŽmbita venirea zorilor, chiar dacĂŁ se fĂŁcuse de multisor luminĂŁ afarĂŁ. Doar un cĂŽine costeliv a lĂŁtrat anemic la trecerea masinii. Am mers mai departe, la BĂŽrjoveni, un cĂŁtun cu vreo 100 de gospodari. Aici am avut mai mult noroc, am gĂŁsit un sĂŁtean care se pregĂŁtea sĂŁ meargĂŁ la moarĂŁ. Aseza ĂŽn cĂŁrutĂŁ cĂŽtiva saci de uruialĂŁ de porumb, sĂŁ o ducĂŁ la schimb cu ceva fĂŁinĂŁ. Uimit de prezenta noastrĂŁ, a rĂŁmas o vreme tĂŁcut, cu mĂŽinile pe un sac de rafie, ca si cum ar fi scormonit prin memorie, printre amintiri. La 67 de ani, Ioan BangĂŁu este un om ĂŽncĂŁ verde, decis sĂŁ munceascĂŁ cĂŽt l-or tine puterile. N-a cerut nimic de la nimeni, a rĂŁzbit singur si nu-si cere osĂŽndĂŁ. Nu parlamentarii i-au dat sĂŁ mĂŁnĂŽnce „Am lucrat, asa cum se obisnuia pe vremea comunismului, la oras, la SUT, pe bani putini. Cu o pensie micĂŁ nu poti rĂŁzbate, mai ales cĂŽnd ai trei copii. DupĂŁ Revolutie, mai ales dupĂŁ ce m-am pensionat, am lucrat pĂŁmĂŽntul de la ai mei, ĂŽmpreunĂŁ cu Maria, consoarta mea, si am ĂŽncercat sĂŁ mĂŁ descurc cum am putut. Mai cresc vite, ceva lapte la contract, pĂŁmĂŽntul l-am dat ĂŽn arendĂŁ. Pe aici mai vine primarul, se mai intereseazĂŁ de drumuri, de una de alta. În rest, nu am vĂŁzut vreun parlamentar de nici o culoare politicĂŁ, pe aici. Am auzit ceva cĂŁ ar fi murit deputatul PSD Victor Surdu si se vor face noi alegeri, dar cum si cĂŽnd nu se stie. În campanii, aici la noi nu s-au dat plocoane, cum am auzit cĂŁ s-au dat la altii. Se minte mult, se promite, dar nimic nu se vede concret. Am rĂŁmas o mĂŽnĂŁ de bĂŁtrĂŽni, tinerii au plecat care ĂŽncotro, la muncĂŁ. Ne ducem zilele cum putem. Singurul eveniment pe care-l asteptĂŁm anul acesta este sfintirea bisericii, pe 29 mai. Ne mai luĂŁm cu biserica, pentru cĂŁ, dacĂŁ nu ai credintĂŁ, nu te ajutĂŁ nici Dumnezeu“, a spus sĂŁteanul. În ButnĂŁresti, am dat peste un alt „truditor“ la niste saci de grĂŁunte de porumb. Constantin Costandis, la 40 de ani, a lucrat la ferma din sat vreo 10 ani, dar nu s-a ales decĂŽt cu vreo patru pe cartea de muncĂŁ. Nu asteaptĂŁ nici o pensie, munceste ĂŽn bĂŁtĂŁturĂŁ si pe putinul pĂŁmĂŽnt pe care ĂŽl are. Nici el nu a vĂŁzut vreun demnitar care sĂŁ vinĂŁ sĂŁ asculte pĂŁsurile oamenilor. „Nu vine nimeni sĂŁ te ĂŽntrebe de sĂŁnĂŁtate. Am mai gĂŁsit ĂŽn poartĂŁ niste fluturasi ale unor partide si atĂŽt. În altĂŁ parte am auzit cĂŁ s-au mai dat pachete, si chiar bani, dar aici nu a venit nimeni. Vai de capul meu, muncesc de dimineatĂŁ pĂŽnĂŁ seara! Cresc si eu, pe lĂŽngĂŁ bĂŁtĂŁturĂŁ cĂŽteva animale, pentru cĂŁ altfel nu pot rĂŁzbi, nimeni nu-ti dĂŁ nimic, ce sĂŁ pun pe masĂŁ? De unde sĂŁ ceri, cĂŽnd nici altii nu au? Am doi copii si trebuie sĂŁ le croiesc un viitor. De pensie ce sĂŁ spun? Am doar patru ani pe cartea de muncĂŁ, alti sase ani lucrati la fermĂŁ s-au dus pe «apa sĂŽmbetei». Ce sĂŁ astept de la parlamentarii nostri? DacĂŁ nu au fĂŁcut nimic pentru noi, pĂŽnĂŁ acum, pentru viitor slabe sperante. Tot sĂŁraci o sĂŁ murim!“, a spus Constantin Costandis. (Va urma)