 TCE 3 Brazi - Insula Mare a Brãilei - un institut international de cercetare agricolã
• holdingul TCE 3 Brazi a sãrbãtorit 10 ani de cînd administreazã Insula Mare a Brãilei, cea mai mare exploatatie agricolã din Europa • „Astãzi, dupã 10 ani, as mãsura de 10 ori si as tãia odatã. Am intrat cu capul înainte, fãrã sã stiu ce interese sînt în Insulã, dar, umãr la umãr, am reusit sã învingem. Dacã s-ar fi pus accentul pe agriculturã, astãzi România ar fi trecut cu mai multã usurintã prin crizã. Eu cred cã agricultura poate salva tara din toate necazurile. Dacã investim în agriculturã putem ajunge sã nu mai stãm cu mîna întinsã la portile Europei, sã facem importuri. Rugãm pe bunul Dumnezeu sã ne dea sãnãtate, dorintã de a munci, ploi curate si la timp!“, au fost cîteva din cuvintele spuse de Culitã Tãrâtã, presedintele fondator al firmei TCE 3 Brazi •
Miercuri, 8 iunie 2011, Insula Mare a Brãilei. Locul unde o firmã nemteanã a vrut sã sãrbãtoreascã 10 ani de cînd cei ce o conduc au decis sã investeascã în agricultura Romîniei. Si nu oricum, ci la un nivel care rivalizeazã cu ceea ce este de ultimã orã în Europa si în lume. De altfel, Insula Mare a Brãilei este cea mai mare exploatatie agricolã de pe Bãtrînul Continent. Invitati au fost reprezentantii unor mari concerne cu activitate mondialã în ceea ce priveste domeniul agricol, ai Senatului, Camerei Deputatilor, secretari de stat, membri ai comisiilor de agriculturã si silviculturã, primari din cîteva judete, Valeriu Steriu, reprezentant al Presedintiei României, Nicolae Vãcãroiu, presedintele Curtii de Conturi, reprezentanti ai ambasadelor SUA, Austriei si Sudanului, ai marilor producãtori de masini agricole. Au mai rãspuns invitatiei prefectii de Neamt si Brãila, reprezentanti ai societãtilor de asigurare, ai bãncilor - Reiffeisen, Transilvania, BRD, BCR - ai societãtilor de leasing, reprezentanti ai Academiei de Stiinte Agricole si Silvice, ai universitãtilor agricole din Bucuresti, Galati si Iasi. Pe 8 iunie 2011 a fost Ziua Cîmpului, o manifestare cu peste 1.000 de oaspeti organizatã de TCE 3 Brazi pentru a marca cei 10 ani de cînd administreazã Insula Mare a Brãilei. Zece ani de muncã sustinutã, încrîncenatã, cu piedici (nu putine) si cînd spunem asta nu ne referim doar la voia Domnului, care a dat uneori apã prea multã sau prea putinã, lucru esential în domeniu. Ne referim la cei care au privit piezis cã niste nemteni, veniti de sub munte, au curajul sã ajungã la Brãila pentru a face agriculturã.
De la Piatra, spre Brãila
TCE 3 Brazi de 10 ani în Insula Mare a Brãilei. Acestea au fost cuvintele cu care am plecat în cap miercuri dimineatã din Piatra Neamt cãtre Brãila, acolo unde avea sã fie aniversat momentul. Pe cei de la TCE 3 Brazi îi cunosteam, stiam, în principiu, ce pot, de la ferma de la Zãnesti. Curiozitatea era legatã de Insula Mare. Citisem, ba chiar scrisesem despre aceasta si administrarea ei, prilej de îndelungate rãzboaie prin instante, dar nu vãzusem niciodatã cum stau lucrurile pe teren. Am bãut cafeaua în grabã si la drum. Fãrã peripetii, cu putine opriri, în patru ore eram la sediul TCE din Brãila. Curat si cochet. Fãrã multi angajati prezenti, erau deja în Insulã aveam sã aflãm. Am fost întîmpinati chiar de Culitã Tãrâtã. Dupã strîngeri de mînã, am plecat spre locul unde urma sã luãm bac-ul. Ambarcatiunea, nu examenul. ÃŽmbarcarea în ordine, cu ajutorul unor stewarzi cu însemnele TCE. Traversarea Dunãrii în maxim 20 de minute si pun piciorul pe pãmîntul Insulei. Drum neasfaltat, însã bine îngrijit si udat din belsug de gazde în încercarea de a lupta cu praful. Cald. Peste 26 de grade, desi trecuse doar putin de ora 10. Cît vezi cu ochii terenuri pline cu culturi agricole, strãjuite hãt în depãrtare de niste munti, ai Mãcinului, tociti în vremuri imemoriabile. Din loc în loc, pe drum, trecem pe lîngã ferme, traversãm canale de irigatii si ne zgîim la niste instalatii lungi de sute de metri, aduse parcã pentru un decor de film science-fiction. Sisteme de irigat aveam sã ne lãmurim pe urmã, pretãluite la sute de mii de euro bucata. ÃŽmbietoare si pentru noi în arsita prãfoasã din Insulã. Ajungem la ferma principalã, dupã un drum de cîteva zeci de minute, ghidati de omniprezentii stewarzi. Coborîm în masini doar pentru cîteva minute si urcãm în autocarele puse la dispozitie de gazde. Urma un scurt tur, pe la principalele culturi. Avem si ghid, un sef de fermã, în autocar. Opriri vreo cinci. Vedem si ascultãm despre culturile de grîu, rapitã, porumb, tehnologiile fiind explicitate de agronomi. Amabili si bine pregãtiti. Nefiind un fin cunoscãtor al problemelor agricole, îmi cam fluierã pe la urechi informatiile legate de soiuri, hibrizi, însãmîntare, fertilizare si alte cele. Extrem de interesante pentru colegii mei de autocare, truditori si ei într-ale agriculturii, din cîte îmi dau seama. Si ca sã împrumut si eu o opinie, trag cu urechea la discutiile lor. Oricum pãrerea mea de „specialist“ se oprise la a remarca faptul cã plantele erau mai mari decît pe la noi si, atentie, fãrã buruieni, de parcã abia trecuserã pe acolo prãsitorii. Un fel de-a spune, pentru cã la cît ogor vedeam cu ochii, ar fi trebuit douã-trei armii. Revenind la colegi, constanta discutiilor mi-a pãrut a fi un fel de admiratie, amestecatã cu ceva invidie. Normalã, dacã te gîndesti cã suprafetele pe care ei le cultivau erau ceva de ordinul a sute sau mii de hectare. Asadar remarci laudative. Si nu doar de complezentã.
Parcul auto, masa si felicitãrile
O curiozitate încoltise în mintea mea de nepriceput. Unde e domnule armata de oameni care munceste pe atîta suprafatã din Insulã? Aveam sã mi-o clarific în momentul în care ne întoarcem la ferma principalã. Ne asteptau acolo cîteva exemple din parcul auto. Trecut de la plugul tras de boi la niste tractoare comune, cum vãzusem cã obisnuiau vecinii mei sã-si lucreze ogoarele, n-aveam cum sã nu rãmîn cu gura cãscatã la vederea unor tractoare cu rotile mai înalte ca mine si, atentie, unele ghidate prin GPS. Pe vãzutelea. Plus niste utilaje care însãmîntau în principal, dar în secundar fãceau alte cîteva operatiuni bune, inclusiv fertilizare, afînare etc, cu o deschidere de peste 10 metri. Fãrã supãrare, pentru mine, nepriceput repet, era un fel de intrare în epoca modernã a utilajelor agricole. Nu mai stãrui cu descrierea lor, nici n-as putea sã o fac la un nivel profesionist, si mai spun doar atît. Organizarea bunã a manifestãrii a fost încununatã de serbarea cîmpeneascã. Trec rapid peste bucate, foarte bune, cã doar venisem în vizitã la truditorii pãmîntului, peste voia bunã asiguratã de cîntãreti si comici renumiti (Fuego, Matilda Pascal Cojocãrita, Vasile Muraru si Nae Lãzãrescu) si vã mai retin atentia cu doar o declaratie a doar unuia dintre invitatii prezenti. Un secretar de stat de la Ministerul Agriculturii care si-a cerut scuze public pentru cã, în urmã cu 10 ani, n-a avut încredere în TCE, pe cînd prelua administrarea Insulei Mari. Acum, vãzuse si el cã se poate face agriculturã performantã, se convinsese de bunele intentii si felicita si el gazdele. Înapoi la bac si drumul spre casã. La un moment dat, depãsim un tractor si brusc trezit din reverie îmi dau seama cã soseaua era mãrginitã de ogoare. Mã uit sã fac o comparatie. Da, avusesem dreptate. Culturi mai mici, buruieni cum stiam si tractorase. Reintrasem în evul mediu al agriculturii. Evul viitor rãmãsese în Insula Mare a Brãilei.
Despre eveniment, de la gazde si oaspeti cetire
Culitã Tãrâtã, presedinte fondator al holdingului TCE 3 Brazi: „Dragi invitati! Ca ieri preluam aceste terenuri într-o perioadã de dezastru total, într-o perioadã cînd colectivul era într-o situatie de disperare justificatã, 9 luni de zile fãrã salarii, necazuri care nu mai conteneau sã se sfîrseascã. Pe atunci, parcã exista o competitie: care distruge cît mai multe unitãti de stat agricole? Sînt oameni care si-au lãsat tineretea, stiinta, ce au avut ei mai bun, în agricultura româneascã. ÃŽnsã în acele vremuri, agricultura parcã fãcea parte din strategia de distrugere a României. Am avut atunci inspiratia si curajul ca, împreunã cu un colectiv bine conturat, sã investim aici. Astãzi, dupã 10 ani, as mãsura de 10 ori si as tãia o datã. Am intrat cu capul înainte, fãrã sã stiu ce interese sînt în Insulã, dar, umãr la umãr, am reusit sã învingem. ÃŽncercãm sã ne consolidãm an de an pentru acest sector care reprezintã singura ramurã care poate salva România din marasmul în care se zbate. Este nevoie de vointã politicã si sã se înteleagã cã este nevoie, de bani, respect si sudoare, iar banii se vor întoarce cu vîrf si îndesat în bugetul tãrii. Dacã s-ar fi pus accentul pe agriculturã, astãzi România ar fi trecut cu mai multã usurintã prin crizã. Eu cred cã agricultura poate salva tara din toate necazurile. Si nu e timpul pierdut, dacã se fac investitii si dacã acordãm celui care trudeste în brazdã respectul si atentia cuvenite. Astãzi, ca unul care are investitii majore în agriculturã, spun cã este ramura care poate salva totul - importãm 65% din produsele alimentare, si de calitate îndoielnicã! Dar dacã investim în agriculturã putem ajunge sã nu mai stãm cu mîna întinsã la portile Europei, sã facem importuri. Rugãm pe bunul Dumnezeu sã ne dea sãnãtate, dorintã de a
munci, ploi curate si la timp!“
Lucian Buzdugan, director general TCE 3 Brazi: „Am primit astãzi (n.r. - 8 iunie) trofee cît n-am primit în toatã activitatea mea. Sînt fericit pentru cã dumneavoastrã sînteti aici. Nu cred cã mã însel cînd spun cã am simtit cã apreciati ceea ce facem în Insula Mare a Brãilei. Vom fi insistenti si perseverenti în continuare, pentru a face o exploatatie agricolã asa cum ne-o dorim, pentru a arãta cã si în România se poate. Trebuie sã-i multumesc domnului Tãrâtã cã mi-a acordat încredere si cã a avut nebunia de a lua în administrare Insula Brãilei. Multumesc colegilor din Insulã pentru tot ceea ce fac si multumesc bãncilor care au avut încredere sã ne crediteze desi agricultura e un domeniu cu risc. Trebuie sã multumesc si presei din tarã care a fost alãturi de noi si cã, în mare parte, a fost obiectivã. Planuri în viitorul apropiat avem multe. Vrem sã mãrim capacitatea de a iriga, sã mãrim numãrul instalatiilor de fertilizare, sã ne mãrim capacitatea de a depozita recolta, sã obtinem 1.000 de tone de recoltã pe fiecare salariat, sã producem energie utilizînd circa 100.000 de tone de paie, împãduriri în zone umede si perdele de protectie. Si ar mai fi multe altele. Vã mai asteptãm în Insulã pentru a vã destãinui din experienta noastrã si pentru a arãta cã se poate“.
Adrian Rãdulescu, secretar de stat în Ministerul Agriculturii:
„Mã bucur cã ne întîlnim într-o cetate a agriculturii. Insula Mare a Brãilei este un institut international de cercetare agricolã. ÃŽmi cer scuze cã acum 10 ani am spus cã sînt niste impostori! Am gresit! Nu credeam atunci cã poate fi aici ca în America, nu credeam cã ne putem schimba viata, si uite, cã în Insulã se demonstreazã cã nu e asa! ÃŽn ani, am vãzut ce se întîmplã la TCE 3 Brazi. Cu sigurantã cã mai devreme sau mai tîrziu, pentru insomniile, pentru riscuri, pentru eforturile pe care le-ati fãcut, veti avea rezultatele pe mãsurã“.
Nicolae Vãcãroiu, presedintele Curtii de Conturi a României: „Se poate si în România sã avem realizãri de exceptie. Asa cum se petrec în întreaga Europã si în întreaga lume. Investitiile sînt riscante în agriculturã datoritã, în primul rînd, factorului natural. Firma TCE 3 Brazi si domnul Culitã Tãrâtã si-au asumat acest risc permanent si au demonstrat cã se poate. Poate vom ajunge sã nu mai vorbim de faptul cã 70% din produsele alimentare vin în România din import. E un mare pãcat pentru tarã. Vã doresc mult succes tuturor celor de la TCE 3 Brazi!“.
Cristian Hera, presedinte de onoare al Academiei de Stiinte Agricole: „Este o plãcere, o bucurie si onoare de a fi prezent la acest moment aniversar - 10 ani de existentã a acestei mari firme agricole care a dus si va duce faima României în lume. Cel care vã vorbeste este unul care a participat an de an la evolutia de aici. Este nevoie de muncã si efort pentru realizarea unor intreprinderi agricole performante. TCE si Insula Mare reprezintã punct de reper pentru agricultura mondialã“.
C. Graham, directorul firmei DuPont Europa: „ÃŽmi face plãcere sã fiu prezent la cea de a 10 aniversare a holdingului TCE 3 Brazi. Bun venit tuturor, în numele lui DuPont, în Insula Mare a Brãilei! Este minunat sã vedem acest parteneriat care continuã, în fiecare an, cu mare succes. Cooperarea cu dumneavoastrã si performanta de an de an, face ca agricultura româneascã sã se ridice la un anumit nivel. ÃŽn urmãtorii 5 ani reteaua noastrã promite sã aducã mai multe produse de profil la nivel mondial. Nevoile dumneavoastrã vor fi importante pentru a întelege ce trebuie sã facem pentru a veni în întîmpinarea dumneavoastrã. DuPont vede si TCE 3 Brazi si România ca pe un jucãtor important, cu un rol strategic în întîmpinarea cererilor mondiale si europene ridicate de hranã, care se preconizeazã a creste în intervalul viitor“.
Vasile Iosif, director DuPont România: „Vreau sã felicit pe domnul Tãrâtã, pe domnul Buzdugan, pentru rezultatele pe care le au aici. Nu se poate discuta de performante în agriculturã fãrã tehnologie avansatã, fãrã exploatatie agricolã, fãrã specialisti care sã fie dedicati! Si aici sînt oameni dedicati!“
|
Autentificare
