 ALE TINERETII VALURI...
• înainte de 2000, desi era comisar la Garda Financiarã, prefectul Mihai Archip a spãlat masini si a vopsit iahturi în Germania, în fiecare concediu de odihnã • nici cresterea si comercializarea de lalele nu sînt mestesuguri de care sã fie strãin • desi ar putea merge în concediu în diverse zone ale lumii, Mihai Archip preferã plajele românesti • „Am fost anul trecut la bulgari si am fost extrem de dezamãgit. Mi se rupea sufletul cînd vedeam cum le dau românii banii vecinilor, nejustificat“, a spus reprezentantul Guvernului în teritoriu • Mihai Archip este de mai bine de trei ani prefect al judetului, dar sederea pe cel mai înalt scaun din Neamt nu presupune existenta unui trai similar si pînã acum, cînd mãcar teoretic beneficiazã de un alt statut. N-a dus-o rãu, dar a fãcut destule ca sã îsi cîstige existenta. Vechimea sa în functia de comisar la Garda Financiarã este lungã, dar în paralel cu sarcinile de serviciu a prestat si munci grele, care însã îi aduceau bani frumosi. Si nu lucra pe lei, ci pe mãrci germane, pentru cã ani la rînd, de prin ‘91 si pînã în ‘99, a mers varã de varã în Germania, în timpul concediului de odihnã, unde presta munci brute, dar bine rãsplãtite. „Sînt etape ale vietii pe care mi le asum si de care sînt mîndru, pentru cã am învãtat multe si am cîstigat bani pentru familia mea. Am douã surori în Germania, care au cetãtenie, una dintre ele are fiica studentã la Viena, si de prin 1991 si pînã spre 2000 mergeam an de an la ele si munceam pentru bani. Mergeam de cele mai multe ori la muncã în domeniul constructiilor si fãceam tot ceea ce însemna treabã pe santier. Nu mi-a «scãpat» nici o etapã din ceea ce înseamnã realizarea unei lucrãri sau ceea ce zicem noi «curãtenie» într-o locuintã. Scoteam linoleum, puneam parchet, scoteam tapeturi, fãceam de toate. Am mers de cîteva ori la muncã prin firma unui român stabilit în Germania, dar au fost si ani în care am mers pe cont propriu. Am lucrat în spãlãtorii auto, acolo unde spãlam masinile nemtilor, dar si la curãtat, vopsit, întretinut iahturi. Nu era usor, dar cîstigam bine si eram motivat. ÃŽmi amintesc cã am jucat fotbal într-o echipã nemteascã si pentru cã eram apreciat, au insistat foarte mult sã mã mut în Germania si sã rãmîn fotbalist. Dar nu m-a interesat niciodatã sã rãmîn acolo. Cîstigam 10-15 mãrci germane pe orã, strîngeam banii din luna de concediu si veneam acasã, unde mã asteptau sotia si cei doi copii - fiica si bãiatul“, a povestit Mihai Archip despre perioada trãitã acum 15-20 de ani. Povestea muncilor „conexe“ nu se opreste aici pentru Mihai Archip, pentru cã în tinerete si-a încercat mãiestria de florar. Alãturi de tatãl sãu a plantat la Podoleni, localitatea sa natalã, lalele. „ÃŽn ‘89-’90, cînd multi vindeau si cumpãrau rulmenti, eu am împrumutat bani si am fãcut o serã. Cîtiva ani buni am cîstigat foarte bine de pe urma florilor. Era o nebunie sã urmãresc cum cresteau rãsadurile, le îngrijeam cu mare atentie si asteptam sã înfloreascã. Aveam lalele albe, galbene, rosii - o nebunie. La fiecare 8 martie eram cu flori la vînzare, la Piatra Neamt, chiar si pe stradã. Dacã ratam acel moment, afacerea era pierdutã. Am cîstigat bine din flori. Si mi-a si plãcut sã mã ocup de acest domeniu. Era o încîntare. Atunci nu erau soiurile de acum, fel de fel de culori si modele de petale. Erau soiurile traditionale, dar aveau mare cãutare, mai ales în prag de 8 martie. Acum, pe pãmîntul unde au crescut lalele, tata pune rosii si castraveti... Nu mai renteazã sã plantezi si sã vinzi flori“, a mai spus reprezentantul Guvernului în judet.
Nicãieri nu-i ca acasã
Iesirile în strãinãtate pe vremea mãrcilor germane n-au deschis gustul prefectului cãtre lumea largã. Dupã ani buni de dupã 2000 în care din diverse motive nu a mai mers în concediu de odihnã, în 2010 a ales sã îsi petreacã niste zile la vecinii bulgari. Desi cam toatã lumea laudã avantajele concediului peste Dunãre, Mihai Archip n-a gãsit mare lucru de apreciat. Ba, mai mult, sustine si acum mai regretã cã a investit banii în acea deplasare. „Mai bine ca la marea noastrã nu e nicãieri. Este motivul pentru care în 2011 sînt unul dintre turistii care au ajuns cîteva zile pe litoralul românesc. Prefer Eforie Nord si Vama Veche. Sînt statiunile linistite, care îmi oferã ceea ce îmi doresc. Am fost anul trecut la bulgari si am fost extrem de dezamãgit. Mi se rupea sufletul cînd vedeam cum le dau românii banii vecinilor, nejustificat. Asa m-am convins cã nicãieri nu e mai bine ca acasã. E suficientã o zi sã merg cu sotia de la marea noastrã sã vãd Balcicul, dacã tot ajung la mare, si atîta tot. Sînt foarte dezamãgit de ce am vãzut anul trecut la bulgari. Eu n-am vãzut servicii de calitate, asa cum s-a dus vestea. Iar mîncarea si bãutura erau de proastã calitate. Ce folos cã era ofertã bogatã... Eu nu am nevoie de trei mese pe zi si nici bãutura nu mã intereseazã. Am fost în statiunea Nisipurile de Aur. M-am întristat cînd am vãzut cît de multi români le dau banii bulgarilor doar asa, cã e la modã asta! Dupã cîteva zile la Nisipurile de Aur, am venit la Vama Veche si m-am refãcut. Nicãieri nu-i ca acasã, ce sã mai vorbim! Exceptînd anul trecut si o altã varã, cînd m-am dus la unguri, n-am fost în concedii în strãinãtate. Nici nu-mi doresc asta. Ar vrea sotia sã plecãm, dar ne limitãm la plimbãri în tarã. Mai facem cîte un week-end la Sovata, în noiembrie anul trecut am fãcut un drum pe la Sibiu - Brasov, unde nu fusesem niciodatã, si traseele noastre mai duc cãtre mãnãstiri. Eu sînt capricorn, sînt legat de pãmînt si cred cã de aceea nu mã atrage strãinãtatea. Cînd am fost la unguri tare m-am supãrat pe mine cã le-am dat banii lor. Puteam sã mã opresc la Bãile Felix, unde m-as fi simtit foarte bine!“, a mai spus Mihai Archip. „Pentru mine plecarea este egalã cu un surghiun. Eu numai aici simt un spirit al locului, pe care în altã parte nu pot sã îl trãiesc“, a mai adãugat seful judetului, care în tinerete a fost jucãtor de divizia B la Ceahlãul Piatra Neamt, la Relonul Sãvinesti, la Aripile Bacãu si la o echipã din Iasi.
|
Autentificare
