Veteranii de rãzboi, resturi de la „masa bogatului“
• „Dupã ce cã am asteptat mai bine de un an, ne-am trezit acum cã ni s-a repartizat teren într-o zonã de unde nu vom putea exploata nimic, fãcînd parte din zona de protectie a constructiei hidrotehnice“, a declarat Teodor Dandu, mostenitorul de drept al fostului veteran de rãzboi Simion Dandu • „Nu noi am decis sã le punem teren la dispozitie, ci Directia Silvicã Neamt“, a afirmat inginerul Paul Rîtan, seful Ocolului Silvic Brates • Un posibil conflict pe tema împroprietãririi riscã sã izbucneascã la Bicaz. La baza acestuia stau nemultumirile celor aproximativ 20 de nedreptãtiti la legile fondului funciar. Dupã ani de sperantã si asteptãri, o parte dintre veteranii de rãzboi si mostenitorii acestora, îndreptãtiti a fi împroprietãriti în baza Legii 187/1945, s-au trezit cã le-au fost oferite terenuri cu vegetatie forestierã undeva în aval de barajul Bicaz. Marti, 2 august, bicãjenii în discutie s-au adunat la primãrie pentru a-si exprima în scris refuzul. Acestia si-au motivat decizia prin faptul cã terenul face parte din zona de protectie, cã nu le este accesibil, fiind accidentat, cã pe acolo trece reteaua de înaltã tensiune si cã o bunã parte din vegetatia forestierã a fost exploatatã în urmã cu cîtiva ani de cãtre patronii din zonã. „Dupã ce cã am asteptat mai bine de un an de la data cînd au fost emise hotãrîrile instantei, care sînt definitive si irevocabile, ne-am trezit acum cã ni s-a repartizat teren într-o zonã de unde nu vom putea exploata nimic, fãcînd parte din zona de protectie a constructiei hidrotehnice“, a declarat Teodor Dandu, mostenitorul de drept al fostului veteran de rãzboi, Simion Dandu. „Eu cred cã Ocolul Silvic Brates avea terenuri de care voia sã scape si de asta ni le-a repartizat nouã. De ce nu ni s-a dat de cãtre Ocolul Bicaz? Pentru Sturdza cum de s-a gãsit teren foarte bun, usor exploatabil, iar pentru noi, nu? Pãrintii nostri si-au pus viata în pericol pe front si acum nimeni nu-i bagã în seamã. Asta-i recunostinta, ãsta-i respectul?“, a adãugat Ion Gicovanu. La cele afirmate oamenii au adãugat si-un calcul scurt. „O datã cu punerea în posesie, am aflat cã trebuie sã achitãm 800 de lei/hectar, contravaloarea mãsurãtorii preliminare si a cadastrului, 700 lei fond de conservare si 130 lei/hectar taxa de pazã. Deci, un total de 1.630 lei. Pentru cei ce vor primi 5 hectare, cum spune legea, la o simplã socotealã înseamnã un total de circa 9.000 lei. Ei, mã întreb pe bunã dreptate, cînd ne vom scoate banii, dacã terenul este neexploatabil?“, a spus Teodor Dandu. La Primãria Bicaz se afla marti si unul dintre veteranii de rãzboi ai locului, Dumitru Geangalãu, om la 93 de ani, care „tãbãcit“ de noianul nedreptãtilor trãite de-a lungul vietii, abia dacã mai putea reactiona la una în plus. Din discutiile cu acesta aveam sã aflãm cã în rãzboi fusese la un pas de moarte, cã trupul îi fusese strãpuns de patru gloante si o schijã de obuz, dar si cã, ajutat de cel de sus, supravietuise. „Iar acum, mã trezesc bãtînd pe la usi în cãutarea dreptãtii, dar care, bag seama, încã nu-i de aflat“, a spus omul cu tristete.
„Regret, dar oamenii n-au dreptate“
Am tinut sã aflãm si pozitia conducerii administrative a Ocolului Silvic Brates, institutie acuzatã de cãtre petenti precum cã le-ar fi pus oamenilor la dispozitie teren de o asa-zisã categorie inferioarã. „Regret, dar oamenii n-au dreptate. ÃŽn primul rînd, nu noi am decis sã le punem teren la dispozitie, ci Directia Silvicã Neamt. Dat fiind cã pe raza orasului Bicaz existã teren silvic apartinînd mai multor ocoale, parte din ele nemaiavînd teren disponibil, ni s-a solicitat sã ne ocupãm noi de o parte dintre petentii la Legea 187/1945. Cum era firesc, am stabilit cîteva parcele din vegetatia forestierã a Bicazului unde sã fie pusi în posesie. ÃŽn cazul în care am fi avut de-a face cu vechi amplasamente am fi încercat sã tinem cont de acestea sau dacã n-am fi putut le-am fi oferit în alte amplasamente. Si dacã nici asa, legea spune cã ar fi putut fi despãgubiti. Situatia oamenilor, a veteranilor vreau sã spun, este însã de un cu totul alt gen. Asa cã, cel mai lesne în a fi respectatã legea a fost sã le oferim bicãjenilor teren în amplasamentul din aval de baraj. Dacã îl refuzã s-ar putea sã se ajungã la despãgubiri. Pînã în prezent nu ne-am confruntat cu nici un astfel de caz“, a afirmat inginerul Paul Rîtan, seful Ocolului Silvic Brates. ÃŽntrebati, la rîndu-le, cum cred cã li se va rezolva problema, bicãjenii au declarat cã, de nu li se va oferi o altã alternativã, constînd în teren mai accesibil si de bunã calitate privind vegetatia forestierã, singura cale rãmîne tot instanta. Asta va presupune s-o ia de la capãt. Alte drumuri, altã pierdere de timp si cine mai stie dacã veteranul Dumitru Geangalãu îsi va vedea vreodatã visul împlinit. Cît îi priveste pe urmasii fostilor veterani, acestia încã privesc în viitor cu sperantã si înapoi cu mînie. Cazul bicãjenilor nu-i singurul pe Valea Muntelui. La Poiana Teiului sînt peste 300 de oameni ce asteaptã cu hotãrîrile judecãtoresti favorabile în mînã sã fie împroprietãriti. Numai cã, din spusele primarului, nu prea mai existã pãdure. Peste 8000 de hectare au trecut în proprietatea printului Sturdza. „Poate dacã li se va da în comunitãtile vecine“, a afirmat primarul Bîia. Dar cine poate sti cînd si cum? Asa cã vorba românului: „rãbdare si tutun“. Dar pînã cînd, cã rînd pe rînd, ne mor veteranii...
|