 „SÃŽNT PREA REBELà PENTRU POLITICÓ
• declarã medicul Letitia Damoc, care a reusit sã fie seful Ambulantei timp de 16 ani fãrã a fi membrã a vreunui partid • medicina a fost visul ei de-o viatã • doctorita sustine cã fãrã sprijinul neconditionat al familiei n-ar fi ajuns aici • Numele doctoritiei Letitia Damoc a devenit aproape sinonim cu cel al Serviciului Judetean de Ambulantã Neamt pe care-l conduce de 16 ani si, dupã trecerea cu brio a ultimului concurs, cel putin încã 3 ani de acum încolo. ÃŽn conditiile în care în ultima vreme numirile în posturi de conducere în institutii de stat s-au fãcut preponderent pe criterii politice, medicul Damoc este un personaj aparte, care nu este înregimentat în nici un partid si care a reusit sã convingã cã serviciile de urgentã nu trebuie sã aibã culoare politicã. Am stat de vorbã cu sefa Ambulantei într-un scurt interviu în care am vorbit de carierã, pacienti, familie etc.
Reporter: Medicinã sau politicã?
Letitia Damoc: Categoric, medicinã. Sînt o persoanã prea rebelã pentru politicã. Sînt prea nonconformistã si cred cã ar fi greu sã respect disciplina de partid. Sã nu fiu înteleasã gresit, sînt fan disciplinã, dar prefer sã joc dupã propriile reguli si sã-mi sustin punctul de vedere pînã-n pînzele albe dacã am dreptate. În plus, nu as fi un bun politician si cred cã fac mai bine medicinã decît orice altceva. Mi s-a propus de mai multe ori sã mã înscriu în diverse partide, dar am refuzat elegant si cred cã toatã lumea a fost de acord cu mine cã e mai bine asa.
Rep.: Medicinã din vocatie sau din întîmplare?
L.D.: De cînd aveam patru ani am visat sã fiu medic si terorizam musafirii pãrintilor si copii pentru a le face injectii ori pentru a le lua temperatura. Nu mi-am schimbat optiunile desi familia sau profesorii mei din Rares mã vedeau în alte profesii, în special în posturã de magistrat pentru cã eram un spirit justitiar. Am intrat la Medicinã, la Tîrgu Mures, si mã visam la finalul studiilor un medic de tarã cu saretã. Ulterior am cochetat cu medicina legalã pentru care am în continuare o admiratie si o pasiune, dar spre finalul studiilor m-am îndreptat spre urgentã. Tocmai se înfiintase la Tîrgu Mures SMURD-ul si avea o aurã de romantism si de inedit prin faptul cã efectiv salva vieti. Asa am ajuns sã primesc repartitie dupã stagiaturã, în februarie 1995, la Salvarea Neamt, care era la acel moment sectie externã a spitalului. Eram tînãrã, dornicã sã mã implic, sã schimb ceva, sã ajut, ceea ce probabil m-a fãcut demnã de încredere în ochii sefilor. Cert este cã de la 1 mai 1995 Salvarea a devenit Serviciul Judetean de Ambulantã si eu am fost numitã director. Am plîns cu suspine cînd am primit decizia de teamã cã nu voi face fatã si cã mã voi face de rîs. Aveam doar 27 de ani si o responsabilitate uriasã, dar acest lucru m-a determinat sã muncesc pe brînci ca sã dovedesc cã pot, într-o lume a bãrbatilor.
„Dupã ce am garantia cã am salvat o viatã am o stare de bine care nu se comparã cu nimic“
Rep.: Cel mai zguduitor caz care v-a marcat profund?
L.D.: Am fost socatã de moartea a doi ziaristi din Piatra Neamt în 1996. Erau doi tineri de la o televiziune localã care dimineatã mi-au luat interviu, iar dupã amiazã am fost chematã la o solicitare, un accident rutier pe la Petrocart. Pacientii erau deja decedati, iar cînd i-am recunoscut pe ziaristii cu care vorbisem cu cîteva ore în urmã am plîns în hohote si am încercat sã-i resuscitez desi era clar. Au mai fost cazuri ce m-au impresionat, pentru care am plîns, dar moartea celor doi jurnalisti efectiv m-a traumatizat si mi-a rãmas în memorie.
Rep.: Cea mai mare bucurie profesionalã?
L.D.: Dupã ce am garantia cã am salvat o viatã am o stare de bine care nu se comparã cu nimic. Apoi, atunci cînd mã opresc oameni pe stradã si-mi multumesc cã i-am salvat pe ei ori pe rudele lor. Ai sentimentul cã efectiv ai putut ajuta cu ceva, cã poate ai adus bucuria într-o familie, este o satisfactie uriasã.
Rep.: Aveti regrete?
L.D.: Nu regret nici una din deciziile majore din viata mea. Dacã ar fi s-o iau de la capãt as face aceeasi meserie de o sutã sau de o mie de ori, mi-as alege acelasi sot pe care-l cunosc de cînd eram în clasa întîi, mi-as alege aceeasi familie care este mereu alãturi de mine si mã sustine în tot ceea ce fac si fãrã discutii mi-as dori sã fiu mamã, copilul meu fiind bucuria vietii mele. Pe de altã parte, sînt convinsã cã am fãcut si multe greseli, cu voie sau fãrã voie si mi-ar plãcea sã dau timpul înapoi si sã am întelepciunea de a face altfel lucrurile.
Rep.: Cum vã relaxati dupã o perioadã agitatã?
L.D.: Am grijã ca mãcar un weekend din lunã sã îl am liber si atunci împreunã cu familia si cu un grup de prieteni dragi mergem în excursii prin tarã, mai aproape sau mai departe.
Rep.: Cum vã vedeti viitorul?
L.D.: Cred cã viata mea profesionalã va fi mereu legatã de Ambulantã care este o parte din mine, indiferent de functii si de vremuri. As vrea sã am puterea de a-mi împlini toate visele si de a lupta pentru proiectele mele, oricare ar fi ele.
Rep.: Asa sã fie!
|
Autentificare
