 Clipe emotionante dupã 30 de ani de la absolvire
• promotia 1981 a Liceului Bicaz si-a dat întîlnire la sfîrsitul sãptãmînii trecute, un bun prilej de a depãna amintiri • alãturi de ei au fost dirigintii Harieta Butincu si Costache Lupu • „ÃŽntîlnirea a fost extrem de emotionantã si încã o datã s-a confirmat cã a fost o clasã foarte unitã“, a declarat profesorul Costache Lupu • Emotii, lacrimi si bucuria revederii. Asa s-ar putea descrie în cîteva cuvinte întîlnirea celor care în urmã cu 30 de ani au absolvit Liceul Bicaz. Fostii elevi ai claselor a XII-a A, XII-a B si XII-a C, promotia 1981, s-au asezat din nou în bãnci si au rãspuns prezent atunci cînd profesoara Harieta Butincu a strigat catalogul. Din nou emotii, amintiri. Si cum un astfel de eveniment trebuie marcat cum se cuvine, sãrbãtoritii au plecat spre Motelul Cristina, locul ales pentru a depãna în liniste amintiri la un pahar cu vin. ÃŽntîlnirea nu ar fi fost posibilã fãrã eforturile depuse de Mihaela Drãgusanu si Marcela Drãgusanu, cãrora fostii colegi si profesori tin sã le multumeascã pe aceastã cale. Pînã la sosirea profesorului diriginte Costache Lupu, sãrbãtoritii au fost „supravegheati“ îndeaproape de cel care le-a fost profesor de englezã - Francisc Iosif Gille. Plecat la Bucuresti pentru a fi alãturi de actrita Draga Olteanu Matei la decernarea stelei de pe Aleea Celebritãtilor, Costache Lupu s-a tinut de promisiune si a venit, chiar dacã cu întîrziere, alãturi de fostii sãi elevi. Bucuria revederii cu fostul dascãl a fost una încãrcatã de emotii si lacrimi de bucurie. „A fost prima mea clasã de absolvire la care am fost diriginte. Revederea a fost emotionantã, iar majoritatea celor prezenti au fost din clasa a XII-a A, unde am fost diriginte pentru o perioadã scurtã de timp. Au demonstrat încã o datã cã a fost cea mai unitã clasã. Au fost elevi foarte buni, inteligenti, dar cam neastîmpãrati si neconformisti. Eu am devenit dirigintele lor în trimestrul al II-lea din clasa a XII-a, cînd foarte multi profesori erau deranjati de ghidusiile pe care le fãceau. Tocmai de aceea nu dorea nimeni sã fie diriginte la acea clasã, pentru cã elevii erau greu de stãpînit. Mi-am luat inima în dinti si i-am preluat eu. ÃŽmi amintesc cã în prima etapã am coborît militãria din pod. Am fãcut o sedintã la care fiecare elev a venit cu unul dintre pãrinti. Atunci am impus conditii stricte de comportament. ÃŽi chemam aproape în fiecare zi ca sã facem lectii suplimentare la liceu. Ca sã le ocup timpul liber am pus la punct o serie de activitãti artistice si sportive. Nu exista un elev care sã nu facã parte dintr-un grup, fie cel de teatru, folcloric sau de poezie. Am participat cu ei la foarte multe concursuri, iar cei care îi urmãreau erau impresionati. Erau buni, nu glumã! Le-am organizat tot felul de excursii, în tarã sau în judet, iar în felul ãsta am reusit sã-i disciplinizez. ÃŽmi amintesc cã nu voiau sã poarte uniformã si am fost nevoit sã cer aprobare de la Inspectoratul Scolar ca sã le fac una specialã. Erau singurii din liceu cu uniforme din raiat. Au fost vremuri frumoase, iar timpul a trecut repede. Au fost niste copii deosebiti, cu caracter. Majoritatea sînt absolventi de facultate sau scoli postliceale. Toti s-au realizat. Acum sînt oameni cu familie, cu copii si nepoti“, a declarat Costache Lupu. Cã între profesorul diriginte si elevi a fost o relatie deosebitã o demonstreazã si ceea ce s-a întîmplat dupã terminarea liceului. „Cînd ne-am despãrtit, la banchet, ei au propus sã ne întîlnim în fiecare an, toamna, la Zãnesti acolo unde era tabãra de muncã pentru elevii Liceului Bicaz. Au continuat sã mã caute si dupã anul 1983, dupã ce m-am transferat la ferma de la Girov. Am pãstrat o strînsã legãturã. Ne-am vãzut si la întîlnirea de 10 ani si la cea de 20 de ani“, a precizat Costache Lupu care în stilul caracteristic a continuat: „Am timp sã-i astept si la întîlnirea de 50 de ani. Le urez tuturor multã sãnãtate, fericire si sã ne revedem sãnãtosi“.
|
Autentificare
