 FIUL ÃŽN SICRIU
CAMPANIE MONITORUL
• tragedia de la casa tînãrului din Borlesti, decedat în accidentul din Ungaria, e fãrã margini • tatãl n-a stiu timp de douã zile cã fiul a murit, iar cînd a aflat a ajuns în pragul lesinului • oameni de bine sustin financiar familia decedatului, pentru a i se asigura o înmormîntare crestineascã n
Sãtenii din Puriceni, comuna Borlesti, vorbesc de cîteva zile doar de tragedia prin care trece familia Purice, care de duminicã seara si-a pierdut pe unul dintre membrii sãi, pe Constantin. Tînãrul se întorcea din Spania, unde muncea de cîtiva ani. Pe drumul spre casã, undeva aproape de granita dintre Ungaria si România, un grav accident rutier avea sã curme vietile a 14 români, printre ele fiind si cea a lui Constantin Purice, în vîrstã de 28 de ani. Constantin are în tarã un frate care dupã ce a muncit si el multi ani în Spania, a venit acasã si a cumpãrat niste oi, de grija cãrora le poartã el si tatãl sãu. Marin a aflat despre nenorocire, dar nu a avut curajul sã îi spunã tatãlui, care stã cu animalele undeva în afara localitãtii. Acum douã seri, a venit acasã sã vadã dacã n-a ajuns Constantin, fiul despre care stia cã se pornise din Spania si cam trebuia sã ajungã în sat. Sotia, cu ultimele forte, i-a spus sã se aseze si i-a zis nenorocirea, care l-a lovit pe bãrbat ca un trãsnet.
Bocete, frãmîntãri, momente de luciditate si iar nebunia durerii
Am ajuns la familia Purice cu inima... cît un purice, pentru cã ne asteptam sã nu gãsim oameni bucurosi de oaspeti. Dar ce aveam a vedea depãsea cu mult bãnuielile, pentru cã am gãsit niste oameni simpli, acoperiti întru totul de necazuri. Oameni pentru care cuvintele aproape nu mai pot fi articulate, iar orele si zilele care trec nu mai conteazã! Conteazã doar momentul în care fiul asezat în sicriu va fi adus în casã pãrinteascã. Am gãsit o mamã disperatã, al cãrei sprijin a devenit, la propriu, gardul din curte. Este cel de care se prinde cînd întreabã, ridicînd capul spre cer, de ce fiul ei a trebuit sã moarã. Apoi, fãrã a astepta vreun rãspuns, îl întreabã pe Dumnezeu cum de l-a iubit asa de tare pe Constatin, de i l-a luat prea repede. E un suflet secãtuit de vlagã, un om pentru care acum a trãi sau a muri înseamnã acelasi lucru. Ba chiar implorã justitia divinã s-o ia si pe ea... Sînt cuvinte care te fac praf, care nu te lasã indiferent, oricît de puternic ai fi. Ne ferim privirile, dînd din colt în colt, desi stim cã ochii fiecãruia dintre noi se umplu de lacrimi. Femeia se vaietã în curte. Soacra sa mai are oarece fortã sã o îmbãrbãteze si o sfãtuieste sã se potoleascã, sã putem vorbi unii cu altii.
„Mãcar o zi si-o noapte sã stea acasã!“
ÃŽi dãm mamei îndurerate vestea cã deputatul Culitã Tãrâtã o va ajuta cu suma de 25 milioane de lei vechi si cu cele necesare pentru pomenire. Sperãm ca aceste vesti sã o facã sã se simtã cu semenii alãturi. ÃŽsi sterge fata udatã de lacrimi cu o mînecã ce o tinea suflecatã si încearcã sã facã o organizare. „Dacã ne dã, unde facem borsul? Da’ pomenile? Le comandãm noi, oare?“. ÃŽncearcã niste calcule, cam cîti oameni ar veni la praznic, unde sã îl facã... apoi începe sã plîngã în hohote. „Mãcar de l-as vedea... Dragul mamii! ÃŽti facem praznic! Dar nu-l îngropãm imediat ce-l aduce. Mãcar o zi si-o noapte sã stea acasã!“. Si o luãm de la capãt cu lacrimile ce îsi fac loc la coltul ochiului. E drept, cuvintele chiar nu mai au nici un rost. Vin sã o încurajeze fiul mai mic si douã fiice. Cu ochisorii mari o priveste o nepoticã de vreun an, care nu întelege de ce toatã lumea plînge. Bãtrîna o vede si îsi aminteste de nepotelul din Spania, rãmas fãrã tatã de cîteva zile. ÃŽi plînge de milã, chiar dacã e la cîteva mii de kilometri distantã. Si iar se prinde cu mîinile de gard si ne povesteste despre cea care avea sã îi devinã norã pe tãrîm spaniol si care peste cîteva zile va aduce pe lume o fetitã. Aceleasi cuvinte rãscolitoare... aceleasi întrebãri fãrã rãspuns. Aflãm cã gravida lãsatã în Spania unde construise cu Constantin Purice o casã pentru a trãi fericiti a lesinat cînd a auzit cã iubitul ei s-a prãpãdit. Printre suspine, Elena Purice ne povesteste cu cît drag vorbea Constantin despre iubita lui si ce bucuros era cã soarta i-o adusese în cale.
„Ajutati-i cu ce puteti!“
Martor la toate aceste momente greu de suportat a fost si primarul de Borlesti, Gheorghe Olteanu. Ieri, caracterizat de spirit gospodãresc, încearca sã se punã de acord cu familia îndoliatã despre ce e de fãcut pentru pregãtirea înmormîntãrii. ÃŽmpreunã încearcau sã stabileascã cu ce masinã poate fi transportat sicriul din Ungaria si apoi sã încerce sã punã lucrurile cap la cap. A fãcut si un gest crestinesc, oferindu-i mamei îndoliate 200 de lei. Femeia a luat banii, multumindu-i. ÃŽi urmãrim gesturile si vedem cã e asa strãinã de tot ce i se întîmplã... Discutãm cu fratii decedatului despre mici amãnunte organizatorice si o vedem pe femeie cum efectiv „trece“ prin noi. Ne luãm rãmas bun si promitem cã vom continua campania, pentru a veni în sprijinul familiei greu încercate. Ne salutã cu „sãru-mîna“. Un salut care dovedeste cît de neputincioasã se vede în fata unei astfel de tragedii. Nu facem cîtiva metri de la poartã si o auzim plîngînd în hohote. Sînt trãirile unei mame care îsi asteaptã fiul în sicriu. Pe drum, oamenii ne sfãtuiesc sã facem tot ce ne stã în putere sã-i ajutãm. „E o familie modestã. Fiecare îsi vede de treabã, dar n-au cu ce sã se descurce. Dacã nu erau si banii care trebuie dati pentru repatriere, cheltuielile erau mai mici. Ajutati-i!“, ne îndeamnã o femeie care se pune pe plîns, speriatã cã are si ea 7 copii în strãinãtate. Face cruce si îl roagã pe Dumnezeu sã nu i se mai întîmple nimãnui asemenea tragedie. Se apropie de noi încã o sãteancã si ne povesteste ce copil cuminte a fost Constantin. Pînã la 28 de ani, cînd firul vietii s-a rupt, înainte de a-si vedea cel de-al doilea copil si familia care îl astepta cu bratele deschise acasã. Ajungem la Piatra Neamt si îi povestim prefectului Mihai Archip despre nenorocire. Anuntã cã din partea sa dã 300 de lei, bani pe care cei rãmasi în viatã sã-i foloseascã asa cum vor vrea ei. ÃŽi multumim în numele familiei îndoliate si asteptãm sã vedem astfel de gesturi crestinesti si din partea altor nemteni.
|
Autentificare
