 CE CHIN, CE JALE!
• tînãrul din Puriceni, Borlesti, care a murit în accidentul din Ungaria a fost înmormîntat • rudele si surorile mortului au avut mai mult grija mamei, rãvãsitã de durere, temîndu-se sã nu se mai întîmple vreo nenorocire în ziua înmormîntãrii • deputatul Culitã Tãrâtã a dat dovadã de omenie cît nu s-a sperat, asigurînd toatã pomenirea crestineascã, pe lîngã un ajutor de 25 de milioane vechi • alãturi de familia greu încercatã au mai fost primarul Olteanu, prefectul Archip, o pensionarã bugetarã, cotidianul Monitorul si oameni din localitate • Ticu Purice, tînãrul de 28 de ani care a sfîrsit pe 30 octombrie, într-un accident rutier în Ungaria, si-a gãsit de ieri locul de veci. ÃŽn bocetele disperate ale mamei, în plînsetul colegilor de scoalã, al prietenilor din sat si al locuitorilor Puriceniului, bãiatul a fost condus pe drumul fãrã de întoarcere. Slujba religioasã a început la 10.30, în curtea casei familiei Purice adunîndu-se cam o sutã de oameni din sat. De cînd a murit, din penultima zi a lunii trecute, vremea a fost cînd mai blîndã, cînd mai rece, dar ieri parcã a fost mai mohorîtã ca oricînd. Toti oamenii care erau pe drum mergeau în aceeasi directie - la înmormîntare. E drept cã e mic acel cãtun, dar atîta cît e el, a fost acoperit de la un capãt la altul de tristetea atrasã de moartea lui Ticu Purice. Oamenii sînt simpli, de conditie medie, dar sînt uniti la bine si la rãu. Ieri s-au adunat „la rãu“, pentru un eveniment trist. A fost ziua în care si-au îngropat un sãtean de numai 28 de ani. ÃŽn ultimii sase ani, cel care a fost condus pe ultimul drum n-a mai fost vãzut de cei alãturi de care a crescut, pentru cã Ticu luase drumul strãinãtãtii. Cîtiva dintre cei prezenti la înmormîntare vorbeau despre ultima zi în care l-au vãzut, cînd avea vreo 22 de ani. Atunci, Ticu a dat o masã, un fel de petrecere, de bucurie cã pleacã sã facã bani în Spania. S-a veselit cu cei care i-au fost alãturi si apoi a plecat la drum, condus de prieteni.
Un bocet continuu
Ieri, unii dintre acei amici l-au purtat pe brate. Au venit sã vadã sicriul si sã se roage sã-l ierte Dumnezeu, oameni de toate vîrstele. Unii veniserã de mila pãrintilor rãmasi cu sufletul zdrobit de durere. Imaginea atîtor chipuri mohorîte adunate la un loc rãscolea pe oricine. Umezeala din aer si cele douã grade Celsius fãceau sã tremure la propriu fiecare om venit la tristul eveniment. Cîtiva bãrbati aveau menirea de a duce odoarele bisericesti, împodobite cu prosoape. Unul plîngea cã abia mai putea tine crucea în mînã. Din drum se auzeau strigãtele disperate ale mamei care îsi bocea fiul. Alãturi, sotul ei, nu mai avea cuvinte. Privea spre sicriu, dar era absent. Nu stia încotro sã meargã, ce sã facã... Preotul oficia serviciul religios si a venit momentul scoaterii sicirului din casã. A fost clipa în care mama mortului a simtit cã e rãpusã de toate. Cu ultimele puteri l-a rugat pe Ticu sã mai stea la ea. Si cum fiul nu i-a rãspuns, s-a prãbusit. Fiicele sale au început sã strige dupã ajutor. „Otãt, otãt!“, se auzea din multime. De obsealã, de emotie, de toate la un loc, otetul nu era de gãsit. S-au fãcut cîteva manevre asupra bãtrînei, pentru a putea merge mai departe cu cortegiul. Oricum nu ar fi putut sta acasã, stiind cã fiul ei era condus pe ultimul drum. A avut noroc de fete si de rude, care au sustinut-o ca sã poatã merge pe drum. Mersul pînã la bisericã si apoi pînã la cimitir a fost un bocet continuu al celor din familie. Spre prînz, întregul serviciu religios a ajuns la final, iar Ticu a ajuns acolo unde destinul i-a hãrãzit locul, în cimitirul din satul natal. Acolo va sta despãrtit pentru totdeauna de cea care este mama copiilor lui - un bãiat de patru ani si o fetitã care se va naste în curînd, si care trãiesc în Spania, unde Ticu ridicase o casã pentru familia lui.
Oameni cu suflet mare
Tragedia din familia Purice e mare si nimic n-o va sterge. Timpul o va mai atenua, dar durerea din sufletele pãrintilor, fratilor si surorilor rãmasi îndoliati nu va dispãrea vreodatã. Chiar dacã pe mort nu-l mai poate aduce nimeni înapoi, s-a vãzut cã existã printre noi oameni cu suflet mare, care din ceea ce e al lor au dat unor semeni greu încercati, urmãrind astfel sã vinã în ajutorul lor, sã le mai aline din suferintã. A fãcut un gest crestinesc deputatul Culitã Tãrâtã, care atunci cînd a auzit de tragedia familiei din Puriceni a acordat un ajutor în valoare de 2.500 de lei si a suportat tot praznicul din ziua înmormîntãrii, inclusiv paharul cu vin pentru meseni. Crestineste s-a purtat si primarul de Borlesti, Gheorghe Olteanu, care a dat 200 de lei. Pe lîngã aceste sume, prefectul de Neamt a contribuit cu 300 de lei, iar o pensionarã provenitã din sistemul bugetar, Eleonora Mihok, din Piatra Neamt, a dat din pensia ei o sutã de lei. Cotidianul Monitorul a dat familiei greu încercate suma de 300 de lei. Si au arãtat cã înteleg durerea familiei mai multi cetãteni din sat, care au venit cu ajutoare, pe mãsura posibilitãtilor fiecãruia.
|
Autentificare
