Monitorul de Neamt si Roman ziarul din judetul Neamt cu cei mai multi cititori
  Stiri azi     Arhiva     Cautare     Anunturi     Forum     Redactia  
AutentificareAutentificareInregistrare 
Calendar- Arhiva de Stiri Decembrie 2011
LMMJVSD
   1234
567891011
12131415161718
19202122232425
262728293031 
Stiri pe e-mail - Newsletter Monitorul de Neamt Newsletter
Nume:
Email:
Links - Link-uri catre site-uri utile Link-uri
 Judetul Neamt
 Video Production
 Cambridge
Optiuni Pagina Optiuni pagina
Adauga in Favorites Adauga in Favorites
Seteaza Pagina de start Seteaza Pagina de start
Tipareste pagina Tipareste pagina


























Monitorul de Neamt » Stiri Locale 3 Decembrie 2011
Tipãreste articolul - Varianta pentru imprimantã Trimite acest articol unui prieten  prin email
BULUCEALÃ PE UN BLID DE FASOLE

BULUCEALÃ PE UN BLID DE FASOLE

• Ziua României a fost marcatã frumos în Roman, pînã la aspectul referitor la mîncarea gratis • cersetorii au fost cît pe ce sã prãbuseascã un cort si au „cucerit“ mesele • pensionarii sãraci si romascanii de rînd au asteptat sã prindã si ei o portie si un loc • în oras, multi patroni au „uitat“ sã arboreze steagurile •

Ziua Nationalã a României, cu sute de oameni adunati în centrul Romanului, a arãtat, din interior, o nouã fatã a comunitãtii, una mult schimbatã, împovãratã de griji si disperarea de a merge din rãu în mai rãu. Oamenii din acest oras trãiesc într-un paradox, pentru cã, desi în jurul lor localitatea aratã din ce în ce mai bine, cu multe proiecte în derulare, buzunarele le sînt tot mai goale. Este vorba despre romascanul de rînd, cel care pe 1 Decembrie a ales sã iasã în centru, simtind cã i-au mai rãmas doar mîndria si dragostea pentru simbolurile nationale. ÃŽn jurul orei 10, cînd a început festivitatea, se vedea clar cã existã trei categorii distincte de participanti: oamenii simpli, obisnuiti, care si-au scos copiii din case pentru a le arãta ce înseamnã mîndria de a fi român, oficialitãtile si cei implicati în organizare si, a treia categorie, amãrîtii, pentru care o portie de mîncare caldã sigur reprezintã mai mult decît orice sentiment patriotic. Joi, 1 Decembrie, Romanul avea de dimineatã o altã fatã si se simtea sãrbãtoarea în aerul rece si umed, pe strãzile nefiresc de goale pentru o zi de la jumãtatea sãptãmînii. Fatã de zilele obisnuite, cînd privirile trecãtorilor sînt, în marea lor majoritate, în pãmînt, apãsate de griji, de aceastã datã oamenii aratã parcã mai senini. Marea majoritate a trecãtorilor din centru se îndrepta invariabil spre Piata Roman Musat, unde urma sã fie tinutã festivitatea solemnã. Pe toti stîlpii, creau un aspect frumos, mai ales acum, steagurile României, Romanului si UE. Poate din cauza asta cea mai mare parte a patronilor din zonã nici nu au mai catadicsit sã arboreze drapelele tãrii... „Chiar mã mirã faptul cã magazinele, unele baruri si chiar bãnci sau alte institutii, în plin centrul orasului, nu au arborat steagul. Nu trebuie sã facem nici ca Pristanda, cu numãrãtoarea lui celebrã, însã cred cã este o chestiune de bun simt pentru patroni sã ridice drapelul. Unii au fãcut-o, iar altii nu, un aspect, cred eu, cel putin rusinos“, a spus romascanca Alina Pavel.

Romascanul obisnuit e patriot

Cu sigurantã, în Piata Roman Musat a fost o sintezã a ceea ce înseamnã comunitatea sau, cum îi place primarului Leoreanu sã spunã, marea familie romascanã. Oficialitãtile sau edilii nu au lipsit, alãturi de oamenii de vazã din oras, în general implicati în viata politicã, fiecare pozitionîndu-se în teritoriul pietei în functie de preferintã si disciplina de partid. Elevii stau cuminti, cu pancardele interesant de portocalii în spatele militarilor care vor defila, romascanii obisnuiti „încercuind“ piata, unde circulatia era de mult închisã. PS Ioachim Bãcãoanul, alãturi de alte fete bisericesti, au deschis celebrarea cu o slujbã ascultatã cu mare atentie, s-au tinut discursuri, a avut loc depunerea de coroane sub statuia lui Roman Musat si, teoretic, cel mai asteptat moment, defilarea Gãrzii de Onoare si a celor de la Detasamentul de Pompieri, Politia Nationalã si, premierã, în echipament care seamãnã izbitor cu cel al trupelor de interventie rapidã, Politia Localã. Ca de obicei, cei mai curiosi sînt copiii, chiar dacã vremea se zburleste si mai tare, începînd sã picure destul de serios. „Indiferent de vreme, aceastã zi trebuie marcatã. Este pãcat sã treacã neobservatã, însã nici nu trebuie fãcut din ea altceva decît prilej de a aduce mîndria unei tãri unde omul de rînd o duce din ce în ce mai prost. Unii politicieni numai la asemenea evenimente îsi aratã fetele si vor sã se identifice în perceptia oamenilor cu ideea de patriotism. Cele mai importante momente, pentru mine, azi, sînt slujba religioasã si defilarea. ÃŽn rest, pentru cã e zi liberã, mã voi relaxa si eu, alãturi de cei dragi, în «pur stil românesc», la o tuicã si o masã cam de crizã, dar traditionalã“, a spus romascanul Nelu Adam.

Foamea bate patriotismul

Cum se simt romascanii de rînd, la o privire per ansamblu, ar fi doar prima impresie a sãrbãtoririi Zilei Nationale la Roman. ÃŽn paralel, se consumã o altã miscare, aproape imperceptibilã în primele momente de celebrare, cu slujba, coroanele, defilarea etc. Este vorba despre un simtãmînt adesea mai puternic decît iubirea de glie - foamea. Zeci de oameni cu o conditie socialã foarte modestã, boschetari, cersetori, copii ai strãzii si tot ceea ce înseamnã, de regulã, partea cea mai de jos a societãtii amusinã multimea, poate picã un bãnut de pomanã sau oportunitatea de a pîndi un buzunar, pînã ce se va da drumul la evenimentul cel mai important pentru ei - masa gratuitã cu fasole si cîrnati, alãturi de o tuicã fiartã. Concurenti între ei, zi de zi, pentru un loc mai bun de cersit si, în fond, pentru orice firimiturã de pîine, oamenii strãzii patruleazã în jurul celor douã corturi amenajate de cãtre primãrie, între care au fost întinse mese lungi de zeci de metri. Stiu cã de aici le vine izbãvirea mãcar pentru o zi. Se pune la punct si tactica, o discutie suprinsã între doi asemenea insi lãmurind problema. Unul spune cã trebuie neapãrat sã ajungã sã ia mîncare de la ambele corturi, iar celãlalt conchide, zgribulit, cã oricum „oamenii nu o sã mãnînce tot“. Pe mãsurã ce se apropie „momentul zero“, se formeazã si cozile, sub privirile agere ale politistilor locali si a stewarzilor. „Dacã ar trebui sã se facã un recensãmînt al cersetorilor si boschetarilor din oras, acum ar fi un moment bun“, spune un romascan contemplînd comasarea masei înfometate. Dupã ce primarul a lansat oficial invitatia la fasolea cu cîrnati si tuicã începe buluceala. Prima oprire la „standuri“ este pentru pãhãrelul de tuicã, vreo 50 de mililitri de bãuturã încãlzitã si nu prea tare, dupã cum aratã fetele celor care o beau. De mîncare este pentru toatã lumea, spun cei care servesc populatia cu o fasole de post, care aratã si miroase bine, în caserolã cu tot cu tacîm. Aparte, pentru cei care nu postesc, se oferã si cîte un cîrnãcior, plus chifle. Nu lipsesc vociferãrile, politistii si stewarzii trebuind sã facã permanent placaje ca la rugby, pentru a mentine cît de cît ordinea. Presiunea multimii este constantã si, la un cort, unul dintre pilonii de sustinere cedeazã. Cu greu fac fatã fortele de ordine multimii eterogene a amãrîtilor. Romascanii ceilalti, civilizati, contemplã adunarea si parcã nu le vine sã se bage în aceste rînduri si sã renunte la mîncarea, în fond, oferitã de ziua lor. „Eram sigur cã asa se întîmplã si vãd cã televiziunile si presa mediatizeazã cam mult manifestãrile acestor sãlbatici. Asa ajunge lumea sã ne confunde cu indivizi de genul ãsta. Eu astept sã mai scadã aglomeratia si voi sta la rînd, dacã voi mai avea pentru ce, pentru cã vreau, alãturi de cei doi copii pe care i-am scos în oras, sã mãnînc o fasole la cazan cum cred cã nu am mai prins din armatã. E ziua noastrã, a tuturor românilor si e pãcat cã unii o stricã“, este de pãrere Ioan Toma, din Roman.

„Hai România!“

Mesele se aglomereazã rapid, oamenii strãzii, figuri arhicunoscute de cersetori, împînzindu-le pe toatã lungimea. Se mãnîncã „la foc automat“, cu ochii cãtre cei din jur, care mai lasã cîte o caserolã cu ceva în ea. Se dau si „lupte“ scurte, regula fiind cã cine pune mîna primul ia mîncarea. „Sã trãiascã domn’ primar si familia lui!“, „Hai România!“, „Sã dea Dumnezeu sãnãtate la primar si la doamna Sorina de la social!“, sînt cîteva dintre urãrile care ies pe gurile hãmesite. Mîncarea e bunã la gust, iar tuica poslete, spun cersetorii. „Ce sã zicem, dacã e de pomanã e bun. Acuma mîncãm multi dintre noi ceva ca lumea. Care poate sã ia mai mult, ia, dar vãd cã si lumea ne mai lasã“, spune, cu ochii cãtre alte caserole lãsate pline pe jumãtate, un individ care linsese deja vreo sase portii mai mult sau mai putin complete. Romascanii care au ales sã mãnînce se strecoarã usor pe unde au loc. Dureroasã imagine cea a unor bãtrîne aproape agresate de boschetarii care le cer portiile, însã lucrurile nu degenereazã. Intimidarea nu a tinut, pentru cã foame este si în stomacul multor pensionari. „Am o pensie de urmas de vreo douã milioane. Cum sã mã descurc, mai ales iarna... Mîncarea e bunã, maicã si multumesc celor care s-au gîndit cã este si ziua noastrã“, s-a destãinuit, desfãcînd cu atentie pachetul, o pensionarã de 79 de ani. Romascanii obisnuiti au apreciat pozitiv bucatele, rãmînînd dupã aceastã zi, însã, cu gustul amar al unei sãrbãtori umbrite de anumiti indivizi si gîndul la ziua de mîine, care nu se stie ce le va aduce.

Articol afisat de 1840 ori  |  Alte articole de acelasi autor  |  Trimite mesaj autorului
(Tudor CIOBOTARU)
Adaugã comentariul tãu la acest articol Comentarii la acest articol:
Nu exist� nici un comentariu la acest articol
Stiri Locale Stiri Locale
Stiri Sport Stiri Sport
Stiri, informatii, cursul valutar, datele meteo, horoscop, discutii, forum.
Webdesign by webber.ro | Domenii premium
©2003-2006 Drepturile de autor asupra intregului continut al acestui site apartin in totalitate Grupul de Presa Accent SRL Piatra Neamt
Reproducerea totala sau partiala a materialelor este permisa numai cu acordul Grupului de Presa Accent Piatra Neamt.
Grupului de Presa Accent SRL - societate in insolventa, in insolvency, en procedure collective