Monitorul de Neamt si Roman ziarul din judetul Neamt cu cei mai multi cititori
  Stiri azi     Arhiva     Cautare     Anunturi     Forum     Redactia  
AutentificareAutentificareInregistrare 
Calendar- Arhiva de Stiri Decembrie 2011
LMMJVSD
   1234
567891011
12131415161718
19202122232425
262728293031 
Stiri pe e-mail - Newsletter Monitorul de Neamt Newsletter
Nume:
Email:
Links - Link-uri catre site-uri utile Link-uri
 Judetul Neamt
 Video Production
 Cambridge
Optiuni Pagina Optiuni pagina
Adauga in Favorites Adauga in Favorites
Seteaza Pagina de start Seteaza Pagina de start
Tipareste pagina Tipareste pagina


























Monitorul de Neamt » Stiri Locale 14 Decembrie 2011
Tipãreste articolul - Varianta pentru imprimantã Trimite acest articol unui prieten  prin email

„America m-a învãtat sã muncesc“

• spune proaspãtul manager al Spitalului Neamt, care a locuit 12 ani în SUA • a revenit acasã din ratiuni sentimentale • este decis sã foloseascã experienta de peste Ocean în transformarea spitalului • el va face echipã cu medicul Cristina Atãnãsoaie, care are experienta sistemului medical românesc •

Sefii Spitalului Judetean, medicii Lucian Ciobotaru, manager, si medicul Cristina Atãnãsoaie, director medical, instalati în functie de la mijlocul sãptãmînii trecute, se aflau luni dimineatã la muncã, îmbrãcati regulamentrar în halate albe. Nu stiau foarte multe despre felul în care se conduce un spital de o asemenea mãrime, dar erau foarte interesati sã afle cît mai repede, astfel încît schimbarea conducerii sã nu creeze nici un fel de sincope. Doctorul Ciobotaru, cetãtean român si american deopotrivã, vrea sã-si foloseascã experienta celor 12 ani de America în sistemul sanitar românesc si, desi vremurile sînt tulburi, iar lipsurile la tot pasul, este optimist si încrezãtor. Colega Cristina Atãnãsoaie are mai multã experientã autohtonã, ea conducînd timp de 6 ani Spitalul Roznov, si, din cauza greutãtilor apãrute frecvent, era putin mai retinutã. Cu toate acestea, cei doi directori, tineri si frumosi, au rãspuns cu amabilitate întrebãrilor noastre si si-au deschis sufletele pentru a-si spune povestile din spatele functiilor.
Reporter: Visul multor români este de a emigra, iar America este un vis frumos. La dumneavoastrã lucrurile au stat invers. De ce România si de ce nu America?
Lucian Ciobotaru: Am plecat în SUA în 1998, pentru cã mi s-a oferit o oportunitate de a-mi continua cariera acolo. Anterior am lucrat ca medic ginecolog la Spitalul Universitar Bucuresti si în cercetare medicalã. Mai vizitasem Anetica si mi s-a pãrut o tarã absolut uimitoare, frumoasã, cu toate lucrurile foarte bine puse la punct si pline de strãlucire. În momentul în care am ajuns sã muncesc acolo mi-am dat seama cã strãlucirea existã în continuare, numai cã nu mai aveam timp s-o vãd. Eram prea ocupat sã muncesc. Cel mai important lucru este faptul cã America m-a învãtat sã muncesc. SUA nu sînt un El Dorado, dar prin muncã serioasã si responsabilã, poate deveni. Este tara tuturor posibilitãtilor doar dacã muncesti. Am locuit acolo timp de 12 ani si am devenit cetãtean american. Pãstrez si acum scrisoarea semnatã de presedintele Bush, datã la acordarea cetãteniei, prin care mi se dãdea dreptul de a fi egalul lor. În SUA mi-am cunoscut sotia care venise din România la studii postuniversitare. Am lucrat în cercetare medicalã si în industria farmaceuticã. Cred cã as fi rãmas definitiv în SUA, dar sotia mea, care este pietreancã, este mai sentimentalã si legatã mult de familie astfel încît, de comun acord, am decis sã revenim acasã. Este important sã te simti bine acolo unde te afli, iar dacã muncesti cu seriozitate, cred cã poti avea satisfactii oriunde te-ai afla.

„Asigurãrile achitate sînt foarte mici, iar beneficiarii sînt foarte multi “

Rep.: Ati avut posibilitatea de a compara cele douã sisteme sanitare, din SUA si România. Care este diferenta majorã între ele?
L.C.: În America nu te obligã statul sã închei nici un fel de asigurare de sãnãtate, este la latitudinea cetãteanului, dar, dacã nu ai asa ceva, practic, nu beneficiezi de nimic, nici mãcar de serviciile de urgentã. Asigurarea este benevolã, dar toatã lumea o face. Valoarea minimã de platã este de 50 de dolari lunar, iar de aceastã sumã persoana beneficiazã doar de servicii de urgentã. Dacã vrei mai mult, plãtesti, si cu cît vrei mai multe servicii si confort, cu atît asigurarea este mai mare, putînd ajunge la mii de dolari. Cu toate acestea, valoarea medie a asigurãrii plãtitã de o familie din clasa de mijloc, este cam de 2-300 de dolari pe lunã si aici are destul de multe servicii. De asemenea, existã si programe sociale precum Acces unde se înscriu persoanele care nu au nici un fel de venituri, care au copii etc., iar acestia beneficiazã pe cheltuiala statului de foarte multe servicii medicale. Toate aceste reguli functioneazã însã de zeci de ani, iar constiinta civicã este foarte mare si toatã lumea plãteste asigurãri, adunîndu-se sume importante la buget. Din pãcate, la noi, asigurãrile achitate sînt foarte mici, iar beneficiarii sînt foarte multi si de aceea nu ajung banii niciodatã.
Rep.: Ce v-ati propus sã faceti pentru spital si pentru pacientii sãi cît mai repede?
L.C.: Cel mai mult mi-as dori sã atragem cît mai multi pacienti, adicã sã-i determinãm pe oameni sã nu mai plece în unitãti din alte judete. Pentru aceastã trebuie sã facem investitii cît mai repede în aparaturã, în cresterea confortului conditiilor de cazare, a serviciilor de masã si trebuie neapãrat sã îmbunãtãtim relatia medic pacient. Cînd eram la Consiliul Judetean s-au fãcut niste chestionare prin care pacientii trebuiau sã spunã ce-i nemultumeste cel mai mult la spital. Am constatat cã majoritatea erau multumiti de medici, dar aveau nemultumiri legate de mîncarea primitã, de conditiile de cazare si de atitudinea asistentelor si a infirmierelor sau îngrijitoarelor. Toate acestea trebuie sã schimbe si se pot face, dar nu chiar peste noapte. Trebuie ca principala noastrã grijã sã fie pacientul. De asemenea, si angajatii trebuie stimulati si recomansati pentru munca lor pentru cã nu se poate doar sã ceri fãrã sã oferi ceva.
Rep.: Veti participa la concursul din ianuarie pentru postul de manager?
L.C.: Nu stiu, mã gîndesc.

Aprovizionarea cu medicamente, prioritatea directorului medical

Rep.: Relatia cu cadrele medicale, dar si eventualele schimbãri din punct de vedere al atitudinii vor fi însã responsabilitãtile directorului medical. Cum vede medicul Cristina Atãnãsoaie viitorul apropiat?
C.A.: Îmi cunosc colegii, stiu munca lor, succesele, dar si problemele existente si stiu cã nu va fi tocmai usor ce avem de fãcut dar, dacã vom lucra în echipã si vom constientiza cã toate aceste schimbãri sînt si pentru binele nostru, nu doar al pacientului, am convingerea cã împreunã vom reusi. Cînd eram director la Roznov am dat o singurã sanctiune, dar apoi treaba a mers ca unsã. Nu-mi doresc sã aplic sanctiuni sau alte pedepse dar, dacã va fi absolut necesar, o vom face.
Rep.: Preocupãri curente...?
C.A.: Am cerut sefilor de sectii sã ne dea o listã cu necesarul de medicamente si materiale si ne strãduim sã facem cît mai repede achizitiile pentru ca sã nu ne prindã Sãrbãtorile descoperiti. Vrem sã asigurãm stocuri de medicamente de extremã urgentã mãcar pentru a nu fi nici un fel de probleme. De anul viitor, vom vedea ce va mai fi, dar toate planurile noastre depind în foarte mare mãsurã de bugetul alocat.

Articol afisat de 3285 ori  |  Alte articole de acelasi autor  |  Trimite mesaj autorului
(Magda VASILACHE)
Adaugã comentariul tãu la acest articol Comentarii la acest articol:
Nu exist� nici un comentariu la acest articol
Stiri Locale Stiri Locale
Stiri Sport Stiri Sport
Stiri Politica Stiri Politica
Stiri, informatii, cursul valutar, datele meteo, horoscop, discutii, forum.
Webdesign by webber.ro | Domenii premium
©2003-2006 Drepturile de autor asupra intregului continut al acestui site apartin in totalitate Grupul de Presa Accent SRL Piatra Neamt
Reproducerea totala sau partiala a materialelor este permisa numai cu acordul Grupului de Presa Accent Piatra Neamt.
Grupului de Presa Accent SRL - societate in insolventa, in insolvency, en procedure collective