Campion national la 13 ani
Campanie Monitorul: Dãruiesti si primesti • Mihai Bandur este unul din sportivii romascani care fac cinste urbei • bãiatul s-a afirmat în cadrul numeroaselor competitii, însã qwan-ki-do, sportul pe care îl practicã presupune cheltuieli • pãrintii încearcã din venituri modeste sã-l sustinã pentru a mentine în continuare stacheta sus • Mihai Bandur, de 13 ani, elev al Scolii Mihai Eminescu din Roman este unul dintre copiii talentati si perseverenti, cu care comunitatea se poate mîndri. Desi qwan-ki-do, sportul pe care îl practicã, este foarte solicitant, copilul nu l-a abandonat. De la sapte ani, bãiatul a început sã practice aceastã artã martialã. El nu s-a remarcat în mod deosebit, pînã urmã cu trei ani, cînd rezultatele obtinute la o competitie nationalã aveau sã-i schimbe viata. Sub îndrumarea profesorilor Mihai Cristea si Ovidiu Comsa, bãiatul se pregãteste intens pentru competitiile care vor urma si anul viitor. Desi pregãtirea sportivã implicã mult timp si efort, Mihai învatã foarte bine la scoalã, fiind constient cã pregãtirea pentru viatã înseamnã sã punã cartea pe primul loc. „Pînã în 2009, nu am avut rezultate spectaculoase la competitiile la care am participat. Din 2009, însã viata mea sa schimbat. Am participat la campionatul national de qwan-ki-do, alãturi de 30 de copii foarte bine pregãtiti. Eram cel mai mic ca staturã si în momentul în care am intrat în competitie mi-am spus ori voi cîstiga, ori o las mai moale cu acest sport. Majoritatea concurentilor aveau centurã violet, eu eram la stadiul de începãtor. Eram ca un pui de vrabie. Atunci, am avut cel mai bun numãr de Thao-Quyen. Am intrat în finalã alãturi de alti cinci copii de vîrsta mea. Atunci, cînd mi-am început numãrul si m-am asezat în genunchi, potrivit regulilor acestui sport, mi s-a desfãcut centura. Simteam cã voi fi depunctat pentru acest inconvenient, pentru cã unul din criteriile de notare este acela al tinutei si prezentei competitorului. Sala a început sã aclame: «centura, centura» si publicul mi-a dat o fortã extraordinarã de a continua exercitiul. La premiere cînd am auzit cã se strigã locurile unu si doi, mi-am zis, gata pot sã plec acasã. Atunci mi-am auzit numele la locul întîi si aproape cã nu mi-a venit sã cred“, si-a amintit Mihai Bandur (foto). De atunci, rezultatele bune în competitii nu au întîrziat sã aparã, copilul cîstigînd un binemeritat loc doi, la un concurs regional care a avut loc în 2010 la Bacãu. Nu este un sport scutit însã de cheltuieli, fiecare competitie presupunînd sume frumusele, pentru obtinerea cãrora, pãrintii lui Mihai fac eforturi mari. „Am participat si la campionatul national din Germania, însã acolo arbitrii s-au uitat la cel mai mare campion, nici mãcar nu m-au bãgat în seamã. qwan-ki-do este complex de exercitii fizice, o scoalã de comportament, o metodã de a te cunoaste si de a te întelege dacã vreti, este un mod de viatã. Am aflat cã, una dintre cele mai vechi si în acelasi timp, una dintre cele mai contemporane arte martiale vietnameze, qwan ki-do-ul cere un efort deosebit în practicã, însã aduce în schimb echilibru fizic, mental si emotional. Sã nu credeti cã este un sport usor, mai tot timpul mã dor oasele si genunchii de la antrenamente si iau minerale pentru a-mi dezvolta oasele. ÃŽn 2012 vor mai fi competitii, cea mai importantã fiind aceea din Germania, la care îmi doresc sã particip. Am nevoie de aproximativ 1.000 de euro si oricît de mult mã sustin pãrintii mei, suma este cam mare si nu ne permitem“, a mai spus Mihai Bandur. De la Mos Crãciun vrea sã-i aducã... noroc pentru viitoarele campionate care sã-l mentinã în topul celor mai buni. Singurul venit al familiei este salariul tatãlui, din care pãrintii îi oferã bãiatului cele necesare pentru a mentine în continuare stacheta sus.
|