Un om al pãcii si al rugãciunii - Pãrintele Arhimandrit Zaharia
Motto: „Cînd te rogi, sã te rogi ca si cum ai muri mîine, iar cînd muncesti, sã muncesti ca si cum lucrul pe care îl faci va trebui sã tinã o vesnicie“.
La 26 decembrie, anul acesta, s-au împlinit 4 ani de la trecerea în lumea dreptilor a Prea Cuviosului Pãrinte Arhimandrit Ciprian Zaharia, fost staret al Mãnãstirii Bistrita între anii 1979 - 2005. S-a nãscut în tinutul Sucevei, la Boroaia, pe 19 iunie 1931. Tînãr fiind, a intrat ca vietuitor în obstea Mãnãstirii Secu, a urmat scoala monahalã între 1950 - 1953, apoi cursurile Seminarului de la Mãnãstirea Neamt, iar din 1970 Facultatea de Teologie Bucuresti. La Mãnãstirea Bistrita, unde a fost adus în 1979 de vrednicul de pomenire Pãrintele nostru Teoctist, pe atunci Mitropolit al Moldovei, a avut o lungã stãretie, cea mai lungã din secolul XX. Venea de la Mãnãstirea Secu, unde timp de 35 de ani se dovedise a fi un vrednic monah si slujitor, dar si un bun gospodar. La Bistrita a reusit sã reînvie viata si traditia monahalã. A oficiat, dupã 30 de ani de interdictii, prima tundere în monahism, cea a actualului arhiereu vicar al Episcopiei Romanului, PS Ioachim Bãcãuanul. Cu toate vitregiile si interdictiile a fost un harnic si neobosit restaurator al ctitoriei lui Alexandru cel Bun. A construit, dupã 1990, în cimitirul mãnãstirii, o bisericutã din lemn în stil traditional, s-a ocupat îndeaproape de înfiintarea unor noi schituri, dar si de buna gospodãrire a celor existente, multe dintre acestea fiind ridicate mai tîrziu la rang de mãnãstire. ÃŽn toatã activitatea desfãsuratã la Bistrita se vedea rodul experientei duhovnicesti si gospdãresti acumulate la Secu. Vorbea cu bucurie despre cãlugãrii cu viatã deosebitã care trãiau la Secu înaintea decretului comunist. Nu i-a uitat niciodatã. La slujbe îi pomenea într-un lung sir de nume desprinse parcã dintr-un calendar aghioritic. Perioada de stãretie a Pãrintelui Ciprian s-a caracterizat prin abilitate în vremuri de încercare si presiune puternicã fatã de Bisericã în general si fatã de monahism în special. Datoritã acestei abilitãti, contestatã uneori în mediile eclesiale, Bistrita a devenit o mãnãstire cunoscutã si cercetatã de credinciosii din zonã, dar si de pelerinii veniti de departe pentru a-i întîlni pe duhovnicii vestiti care se nevoiau acolo: Marchian Ciubotaru, Iustin Pârvu, Ioanichie Bãlan, Martinian Conut, Hrisostom Asavei. Unii dintre ei, urmãriti de serviciile secrete, au mãrturisit mai tîrziu cã s-au aflat atunci într-o oarecare sigurantã între zidurile mãnãstirii. Acestia, împreunã cu alti cãlugãri mai tineri au pus umãrul la refacerea vietii duhovnicesti în vechea chinovie. ÃŽn miez de noapte, cînd prin mãnãstire nu mai misunau „ochii“ iscoditori ai vechiului regim, slujbele îsi urmau rînduiala de veacuri, reînnodînd traditii strãvechi si predînd celor mai tineri dorul dupã înãltimile Taborului. O parte din monahii tineri de atunci au azi rosturi înalte în Bisericã si duc mai departe, acolo unde sînt, traditia acestei mãnãstiri. Construirea corpurilor de chilii, renovarea palatului domnesc, restaurarea picturii bisericii, construirea bisericii de lemn din cimitir, lucrãrile de consolidare a zidului de incintã, a Scolii Domnesti, lucrãrile de constructie de la schituri, au însemnat toate la un loc, ani de trudã si de jertfã. S-a ocupat si de pregãtirea teologicã a vietuitorilor din mãnãstire. Cei care au fost vietuitori în obstea Bistritei pãstreazã imaginea unui staret milostiv, rugãtor, veghetor jertfelnic pentru mãnãstire si pentru bunul ei mers. S-a confruntat si cu neîmpliniri, cu esecuri omenesti, cu nelinisti si împotriviri chiar din partea celor care l-au promovat. Dintr-un exces din zel din partea unor demnitari locali, se vorbea uneori de „Problema Mãnãstirii Bistrita si a oamenilor ei“. Probabil cã, pentru a rezista vicisitudinilor regimului comunist, a trebuit sã plãteascã si un tribut, dar acest tribut a salvat esentialul. Mãnãstirea Bistrita a înfruntat furtuna si a iesit la liman cu nãdejdea în vremuri mai bune.
Protos. Ieronim ANDREESCU, staretul Mãnãstirii Sfîntul Vasile Bodesti
|