 Viata la mai mult de -20 de grade
• orasul a amortit sub apãsarea continuã si precisã a gerului • putini oameni se încumetã sã iasã din casã, numai de nevoie • taximetristii rezistã eroic, iar pietarii au abandonat lupta • vai de mama „boschetarilor“... • numai cîrciumile sînt ceva mai animate • Romanul a înghetat bocnã. Anotimpul rece nu l-a luat prin surprindere, mai ales cã zona este un pol al frigului din întreaga Moldovã, însã spectacolul iernii, pe care mai toatã lumea o „vorbea de rãu“ în lipsã, i-a luat, parcã, toatã rãsuflarea. De cîteva zile, de cînd gerul si-a cerut suprematia asupra a tot si toate, orasul hiberneazã. ÃŽn municipiu este ca peste tot pe vremea aceasta, cu aceleasi masini parcã uitate în parcãri de proprietarii ce nu le-au putut porni, cu zgomotele scrîsnite ale zãpezii sub bocancii grãbiti si cu aceeasi dorintã a tot ce e viu sã caute cãldurã. ÃŽntr-o iarnã care si-a intrat deplin în drepturi, orasul amorteste. Trecãtorii sînt putini, chioscurile sînt 90% închise, ceva animatie fiind numai în vecinãtatea institutiilor unde lumea ajunge de nevoie. Sau la serviciu. „Asa o iarnã nu a mai fost de multã vreme. Culmea este cã, acum cîteva sãptãmîni si chiar pe la sãrbãtori, se plîngea lumea cã nu a nins si cã nu a fost suficient de ger, ca sã mai moarã din microbi. Asa e iarna, însã pe lîngã faptul cã ne e frig, ne înfrigureazã si vremurile. Oamenii stau de nevoie în casã si fac economie la cãldurã sau electricitate, de teama facturilor. Totul s-a scumpit, iar aceastã iarnã, frumoasã de altfel, ne face sã ne gîndim cu îngrijorare la primãvarã“, a spus romascanul Liviu Costea. La fel de îngrijorati se uitã prin geamurile aburite ale masinilor si taximetristii. Gazul e scump, iar patronii nu prea îi lasã sã îl ardã „de pomanã“, pe stationare. Cum nici musterii nu prea sînt, acestor pionieri ai statului în ger nu le rãmîne decît sã bea cafea dupã cafea si ceai dupã ceai, gîndindu-se si ei la... vremuri mai bune. Piata Centralã este goalã, comerciantii obisnuiti ai locului stiind cã îsi compromit marfa, dar mai ales sãnãtatea înfruntînd gerul în care, oricum, nu-i prea mai arde nimãnui sã iasã din casã. Ceva mai animat este în cîrciumi, mai ales în bodegile de cartier, unde si-au gãsit adãpost si amãrîtii care stau pe strãzi ori cersetorii. Alcoolul le dã multora dintre ei un soi de curaj de moment, sau o uitare la fel de efemerã a propriei conditii. „E de jale. Care dintre boschetarii ca mine trece de iarna asta o mai duce o mie de ani. Nu-i chip de trãit asa. Stãm si noi prin cîrciumi si, noaptea, mai pe la spital, mai pe lîngã un patron mai inimos. Mai este luna «fe-martie» si gata, mai e de trãit. vine cãldura“, a spus Viorel, unul dintre oamenii strãzii din Roman. ÃŽn zona gãrii si autogãrii, altãdatã una dintre cele mai animate din oras, domneste aceeasi liniste bizarã, în care si zgomotele masinilor par sã se amplifice. Nici picior de cîine vagabond sau de cersetor pe strada ireal de pustie. Parcul, la fel de pustiu, aratã ca un soi de cristal alb, mat. Pînã si ciorile au amortit, cîte una cãzînd, în rãstimpuri, fãrã sã mai poatã zbura vreodatã. Orasul rezistã, prin infrastructurã si retelele de utilitãti, cum dau asigurãri oficialii, însã e clar, nimeni nu se simte bine. Poate... la primãvarã...
|
Autentificare
