Monitorul de Neamt si Roman ziarul din judetul Neamt cu cei mai multi cititori
  Stiri azi     Arhiva     Cautare     Anunturi     Forum     Redactia  
AutentificareAutentificareInregistrare 
Calendar- Arhiva de Stiri Februarie 2012
LMMJVSD
  12345
6789101112
13141516171819
20212223242526
272829    
Stiri pe e-mail - Newsletter Monitorul de Neamt Newsletter
Nume:
Email:
Links - Link-uri catre site-uri utile Link-uri
 Judetul Neamt
 Video Production
 Cambridge
Optiuni Pagina Optiuni pagina
Adauga in Favorites Adauga in Favorites
Seteaza Pagina de start Seteaza Pagina de start
Tipareste pagina Tipareste pagina


























Monitorul de Neamt » Stiri Locale 7 Februarie 2012
Tipãreste articolul - Varianta pentru imprimantã Trimite acest articol unui prieten  prin email
CU TANCUL PRIN NÃMETI

CU TANCUL PRIN NÃMETI

• pe vremuri ca acestea, cînd drumurile gem sub troiene, cîtiva oameni sînt extrem de încîntati cã obiectul muncii e zãpada • o plimbare cu un utilaj de deszãpezire este o experientã de neuitat pentru neexperimentati • ieri, am avut ocazia sã mergem cu un ZIL, o autofrezã ruseascã • desi a fost fabricatã acum vreo 60 de ani este foarte eficientã • „E mai bãtrînã ca mine, masinãria asta! E cam de-o seamã cu colegul“ - zice Mihai Popovici, de la Drumuri Nationale, referindu-se la Ion Curalariu, tovarãsul de muncã •

Frumusetea unei zile de iarnã veritabilã este o adevãratã bucurie sufleteascã pentru cei care privesc de dupã geam, dintr-o camerã bine încãlzitã, poate cu un ceai fierbinte dinainte, o cafea aburindã, un pahar cu vin sau tuicã fiartã. Este minunatã iarna cînd nu ai de trecut prin nãmeti pînã la brîu, cînd nu rãmîi blocat prin cine stie ce tihãrãi sau cu masina prinsã între nãmeti! Chiar e plãcutã o plimbare pe drumuri strãjuite de troiene „cît casa“, cînd albul imaculat al zãpezii te relaxeazã cum nu ti s-a mai întîmplat, iar aerul rece pare atît de curat încît simti nevoia sã respiri si pe nas si pe gurã. Dar toate acestea n-ar fi posibile dacã niste oameni, care în viata de zi cu zi sînt ca oricare altii, n-ar munci zi si noapte atunci cînd zãpezile acoperã orice si blocheazã tot. Si, desi pare greu de crezut, în ziua de azi mai sînt oameni care chiar dacã nu au lefuri colosale pot striga în gura mare si cu zîmbetul pe buze: „ÃŽmi place ce fac!“. Poate dacã nu auzeam cu urechile noastre, nu credeam. Dar ne-am bucurat de disponibilitatea celor de la Sectia Drumuri Nationale Sectia Piatra Neamt si am cunoscut pe doi dintre soferii care conduc o autofrezã ZIL. Ruseascã.

„Avem de toate“

Asa cum a „mediat“ Vasile Iliescu, purtãtor de cuvînt al Sectiei Drumuri Nationale Piatra Neamt, ne-am întîlnit cu utilajele aflate în activitate în zona Turturesti. Pentru cîteva zeci de minute am fost „copiloti“ pentru soferul Mihai Popovici, din Vaduri. Are 46 de ani, doi copii si e foarte multumit de ceea ce face. Uns din cap pînã-n picioare de uleiuri si vaselinã, stãpîneste „matahala“ si o conduce pentru a roade la propriu din blocul de zãpadã. „E mai bãtrînã ca mine, masinãria asta! E cam de-o seamã cu colegul” - zice Mihai Popovici si rîde prelung. „Are vreo 60 de ani, dar merge! E autofrezã ZIL, marcã ruseascã. Ia uitati, ce dotãri! Avem de toate, chiar dacã vi se pare cã e depãsitã fizic si moral. Avem un radiator acolo, unde au masinile torpedou, si vine cãldurã si de aici, de sub scaun. Aici e ceasul care indicã aerul pentru frîne. Aici, alt ceas aratã uleiul, altul presiunea, aici vãd cum stãm cu bateria... Nu mã plîng. M-am învãtat cu autofreza. Si îmi place ce fac! Chiar îs multumit de activitatea mea. E mare satisfactia atunci cînd vezi cã lasi în urmã drum liber si se bucurã lumea. Oamenii n-au habar de cît se munceste ca sã deszãpezesti un drum, dar eu mã bucur cã mi-am fãcut datoria!“, a spus Mihai Popovici, afisînd un rîs ce arãta satisfactie. Ne uitãm si noi dupã ceasurile care au ecranele ruginite pe margine... mare lucru nu întelegem, dar dãm afirmativ din cap. Stie omul ce stie! Dupã cîteva minute de stat în cabinã, simteam cã ne sufocãm de la damful de motorinã amestecatã cu fum, cãldurã si tot felul de mirosuri de vaselinã. Tragem cu ochiul sã vedem cum aratã „tapiteria“. N-a mai rãmas nimic din ea... Pe un scaun, o pãturã tinea loc de husã. Pe celãlat, un alt tol. Pentru moment ne gîndim la hainele cu care urcasem în cabinã, care sigur vor mirosi de-acum a soferie, dar ne trece repede. Vedem cum din tinutele celor doi conducãtori auto, mai nimic nu era la culoarea initialã. Asa cã... acceptãm situatia si sperãm în sinea noastrã cã totusi n-o fi fost vreo patã de ulei fix în mijlocul scaunului!

Celularul din sosetã

Tragem cu coada ochiului si vedem cã în partea din spate a cabinei, dintr-o sosetã agatatã într-un cîrlig fãcut din sîrmã stãtea un celular! „Bun loc!“ - îi zicem domnului Popovici - mãcar e ferit de socuri cum stã acolo suspendat! Rîde, zice cã acolo e mai sigur sã tinã telefonul si ne roagã sã nu scriem chiar tot ce vedem. ÃŽn directie cu celularul, în spatiul dintre scaune, o pungã cu niste felii de pîine neagrã. Asa au gãsit oamenii, asa au cumpãrat! Bine cã-i proaspãtã! Deasupra capului - Doamne fereste sã te uiti cu atentie si sã fii panicos de fel! Fire peste fire, legate între ele... unele izolate, altora li se vedeau firele de litã de la interior. ÃŽn rest... manete peste manete. Una pentru cuplat valturile, pentru schimbat cosul, pentru ridicat sau urcat lama. „Directia este mecanicã. Dupã program, simti cum ai stat atîtea ore cu muschii încordati!“, a mai zis Mihai Popovici. Apoi vedem pe toatã lungimea bordului un furtun cam cît sã încapã un pumn de damã finã prin el, care avea capãtul „la vedere“ fixat într-un pet de un litru si jumãtate, suspendat în aer cu o sfoarã. Ãsta este sistemul care aduce cãldura dinspre radiator, în cabinã. Ne cam vine sã rîdem, dar vãzînd cum îngheta parbrizul din cauza gerului si zãpezii de afarã, zicem cã e bine si asa, numai cald sã ne fie. Caldurã cu fum. Si cum vorba românului are mereu adevãr în ea, cã „unde-i fum e si cãldurã“, dãm cu documentarea mai departe. Si în timp ce ne povestea despre multumirea sa profesionalã, soferul s-a aplecat la picioarele noastre si a început sã cotrobãie printre manete, manetele, tot felul de fiare fixate în partea de jos a cabinei. „Cuplãm valturile! Acum întelegeti de ce lucrãm tot timpul în doi!? Unul conduce, celãlalt face ce e de fãcut!“. Si cînd priveam mai cu atentie la „cuplare“, deodatã cabina a început a se zgudui de parcã era cutremur. Instinctiv am privit spre usã, dar greu s-ar pricepe un om al zilelor noastre, obisnuit cu masini de generatie mai recentã, sã coboare de-acolo.

„Acum avem noroc cã nu e zãpadã mare si nu viscoleste“

Nici nu stiam de ce sã apuci, cãci erau niste chestii care aduceau a scoabe. „N-om muri aici!“ - ne trece iute prin minte, si pînã sã ne lãmurim cã treaba e sub control am vãzut cã deschiderea de la portierã era cam ca un cîrlig de pe la portile vremurilor de altãdatã. Apoi soferul a folosit pedalele autofrezei, care au ajuns sã fie ca niste limbi uriase, roase de ruginã. Si în secunda urmãtoare a început „distractia“, dar ochii soferului au început a se lumina! Utilajul îsi începuse treaba. Se transformase într-un mîncãtor de zãpezi. Lua troienele de pe o parte a drumului ce duce cãtre Girov si le arunca la 20-30 de metri distantã. Incredibil, dar la cum tãia o barã metalicã asezatã în lateral zãpada, mi-am amintit de cum tãia bunica mãmãliga cu ata. Spectacolul era grandios. Prin cosul din stînga utilajului, zãpada transformatã în fulgi ajungea în dreapta, mult peste cealaltã margine a drumului. Dupã asa experientã coborîm gîtuiti de fumuri si mirosuri din cabina înnegritã de uleiuri, unde atîrnau zeci de fire înnodate si unde nimic nu pare „bun“ desi toate functioneazã la perfectie, si discutãm cu colegul rãmas pe drum, pentru cã ne lãsase nouã locul. Si gãsim aceeasi luminã în ochi. Si-l gãsim si mîndru cã e de-o seamã cu autofreza pe care o plimbã pe drumurile nationale care strãbat judetul, atunci cînd omãtul încurcã traficul. „Acum avem noroc cã nu e zãpadã mare si nu viscoleste. Sînt cam 15 km/orã, ceea ce nouã ne permite sã ne desfãsurãm activitatea fãrã probleme. E mai greu cînd viscoleste si nu se vede mare lucru în urma noastrã!“ - ne-a spus Ion Curalariu, din Piatra Neamt, tatã a trei copii. Si punct. ÃŽn cîteva minute de stat în frig, mina pixului a înghetat.

„Desi nu pare mare lucru, e treabã serioasã ceea ce facem noi“

Povestea lui Ioan Curalariu este la fel de captivantã, dar sîntem nevoiti sã facem documentare verbalã. Nu ne ajutã nici al doilea instrument de scris, asa cã încercãm sã retinem cît mai multe dintre cele ce ni se povestesc. Aveam sã aflãm cã autofreza are un consum mediu de 19 litri de motorinã pe orã si cã motorul este ca cele fabricate pentru tancuri. Pe ZIL-ul nemtean puterea motorului este cam cît jumãtate din a unui car de luptã blindat. Si în timp ce vorbea cu noi dãdea indicatii colegului de pe mastodont - „Lasã lama mai jos!“, îi recomandã si decizia lui e pusã în aplicare. Si urmãrind cum se face treaba, ne mai spune una-alta. „E unul dintre cele mai eficiente utilaje pe care le avem! Cu toate cã este foarte vechi, face treabã. Acum nu e zãpadã multã, dar îmi amintesc cã în 2004 am dat mai întîi la lopatã, sã simtim drumul, si apoi am intervenit cu autofreza. Era zãpada mai mare ca utilajul si se întîmpla undeva în zona Ghigoiesti“, a povestit Curalariu, care din 1979 presteazã la „Drumuri“. Si el, si colegul lui, cînd n-au de deszãpezit, sînt soferi la Drumuri Nationale. Mihai Popovici, de exemplu, conduce un Opel Astra, dar cînd iarna impune, lasã masina elegantã pentru freza ruseascã. „Fac si poze cînd sînt cazuri speciale! Si povestesc acasã sotiei, copiilor. Desi nu pare mare lucru, e treabã serioasã ceea ce facem noi“, a continuã Popovici. Vasile Iliescu, purtãtor de cuvînt al Sectiei Piatra Neamt a Companiei Drumuri Nationale, a declarat cã utilajul cu care tocmai ne „plimbasem“ prin nãmeti este extrem de important pentru companie, întrucît asigurã activitatea de deszãpezire în conditii speciale. „Oricît de eficientã ar fi autofreza, în cazul viscolului treaba nu merge. Dar noi ne strãduim sã facem tot ce tine de noi. Din pãcate, nu de putine ori ne-am confruntat cu neîntelegeri din partea participantilor la trafic. Oamenii se supãrã cã nu-i lasi sã treacã, desi le spunem cã drumul e închis. Dar zic cã se descurcã, au impresia cã nu li se poate întîmplã nimic si dupã ce rãmîn blocati tot noi trebuie sã intervenim si sã-i salvãm. Acum, pe drumul Piatra Neamt - Roman se circulã doar pînã la Girov. Dacã vremea se va îmbunãtãti si vom îndepãrta zãpada, traseul se va reda circulatiei“, a declarat Iliescu.

Numai cãlãtor prin ger sã nu fii

Întîlnirea cu reprezentantii de la Drumuri Nationale o aveam la iesirea din oras, de unde trebuia sã plecãm cãtre utilajele de deszãpezire. Pornim din oras la minus nouã grade Celsius si ne bucurãm de cãldura din masinã, dupã ce ne ninsese cîteva minute, pînã am reusit sã scoatem autoturismul din parcarea nãpãditã de zãpadã. Nu iesim bine din oras, cã termometrul ne arãta deja unsprezece grade cu minus. Viscolul formase niste suluri prin directia primelor case de la marginea orasului. Fulgii care cãdeau pe parbriz se topeau si deveneau peliculã de gheatã. În zadar se solicitau stergãtoarele la maximum, cã tot geamul era acoperit cu un strat subtire, înghetat. Printr-un arc de cerc îngust de 2-3 centimetri, soferul se chinuia sã vadã drumul. Undeva pe stînga, un om, nins tot, cu o geantã pusã postãreste pe diagonalã, fãcea autostopul. Ce l-o fi mînat oare la drum, pe asa vreme? Intrãm în zona populatã, dar nimeni nu miscã nimic. Gardurile care au acoperis par mai înalte cu jumãtate de metru, cît e stratul de zãpadã cãzut în ultimele zile. Undeva, într-un capãt de ulitã, un cîine e mînat de la spate de vînt, iar coada stufoasã pare o parasutã ce-l urmeazã. E iarnã. În fond, nimic special. Ierni au fost mereu si vor mai fi. Important e sã stii sã te bucuri de frumusetea lor, sã îti asumi conditiile de muncã dacã vrei sã îsi faci datoria si sã respecti munca altora!

Nota Redactiei: Multumim celor de la Sectia Drumuri Nationale Piatra Neamt pentru disponibilitatea manifestatã la documentarea acestui reportaj.

Articol afisat de 2617 ori  |  Alte articole de acelasi autor  |  Trimite mesaj autorului
(Simona TÃRNÃ)
Adaugã comentariul tãu la acest articol Comentarii la acest articol:
Nu exist� nici un comentariu la acest articol
Stiri Locale Stiri Locale
Stiri Sport Stiri Sport
Stiri, informatii, cursul valutar, datele meteo, horoscop, discutii, forum.
Webdesign by webber.ro | Domenii premium
©2003-2006 Drepturile de autor asupra intregului continut al acestui site apartin in totalitate Grupul de Presa Accent SRL Piatra Neamt
Reproducerea totala sau partiala a materialelor este permisa numai cu acordul Grupului de Presa Accent Piatra Neamt.
Grupului de Presa Accent SRL - societate in insolventa, in insolvency, en procedure collective