 La varã vom duce dorul acestor zile feerice de iarnã
• de vreo douã sãptãmîni ne bucurãm de zãpezi „ca în vremurile bune“ • desi n-au fost putine problemele creeate de iarnã, una peste alta a fost frumos • meteorologii anuntã cã va mai ninge • Alb cît vezi cu ochii! ÃŽn cîmp deschis, nãmetii au acoperit tot, ici-colo siluetele negre ale copacilor de pe marginea drumurilor fãcînd notã discordantã cu albul infinit! De vreo douã sãptãmîni, judetul s-a îmbrãcat în straie de iarnã. O iarnã veritabilã, cum n-am mai avut demult. A venit greu, dupã „plînsete“ de secetã cruntã ce anuntau un an agricol compromis. Dar cînd iarna a poposit peste noi, am simtit-o din plin. Pentru multi n-a fost usor de îndurat: frig, nãmeti pînã la brîu, drumuri blocate, dar dupã ce s-a mai dezamorsat situatia, parcã totul pare mai usor de suportat. Sau, altfel spus, ne-am cam obisnuit cu vremea. Dacã în preajma Sãrbãtorilor de Iarnã, la minus cîteva grade Celsius, suflam de zor în pumni si ni se pãrea cã e „gerul Crãciunului“, abia spre sfîrsitul lui ianuarie aveam sã vedem cum e cu gerul, cînd în unele dimineti ne-am trezit si la minus 27 de grade Celsius, cum a fost pe la Vînãtori Neamt, Roman, pe Valea Muntelui si-n cãtune uitate, unde nu se mãsoarã „vremea“. O zi, douã, trei, lumea a mers înlemnitã pe strãzi. ÃŽn ogrãzi de tarã, oamenii au fost nevoiti sã ia lopetile în mînã si sã munceascã din greu pentru a-si face drum sã ajungã „în fundu’ curtii“. Dar asa, mai greu, mai usor, mai cu binisorul, fiecare si-a vãzut de treabã si cel putin din aceastã etapã geroasã a iernii am iesit cu bine. Dovadã cã la -15, -10 grade, deja ni se pare cã miroase a desprimãvãrit! Meteorologii anuntã cã va mai ninge, dar ce va veni, om vedea cu totii. Pret de cîteva zile bune, pe la început de februarie, trotuarele din Piatra Neamt gemeau de nãmeti. ÃŽntre timp i-a mai cãlcat lumea si cãrãrile s-au lãrgit cît sã mergi prin unele zone la brat cu persoana dragã. Si strãzile s-au mai eliberat, mormanele de zãpadã fiind aliniate pe marginea drumurilor. Masinile circulã mai usor, mai greu, dar rãzbat. Bine se descurcã si elevii care au de ajuns la scoalã, chiar dacã sînt nevoiti sã poarte haine groase, fulare lungi si cãciuli cît banita. Ba, dimpotrivã, drumul pînã la scoalã e distractiv, copiii gãsindu-si prilej de joacã prin nãmeti ori vreme de-o bulgãrealã. E prilej pentru bãieti de a-si arãta forta si eventual de a bate cu zãpadã vreo colegã care uneori se mai împiedicã... Ici-colo, prin unele zone din oras, mai poate fi zãritã cîte o masinã care n-a fost scoasã din nãmeti de cînd a dat zãpada. Probabil proprietarii nu-s acasã, cãci altfel e greu de crezut cã i-ar lãsa sufletul sã îsi lase masina acoperitã integral, vãzîndu-se vreo bucatã din oglindã sub un strat de zãpadã gros de mãcar jumãtate de metru. Bãtrînii sau mai tinerii orãseni îsi amintesc cu nostalgie zãpezile din copilãria lor, cînd mergeau pe deasupra gardurilor la propriu, pentru cã drumurile erau acoperite cu vîrf si îndesat. Pe atunci copiii nu se temeau de geruri si desi crãpau pietrele de frig, se distrau la derdelus. N-aveau schiurile de acum, dar se bucurau de sacii umpluti cu paie, care alunecau de mîncau pãmîntul. Veneau lupii prin strunga oilor si rupeau animalele fãrã milã, dar si asta fãcea parte din „traditiile“ iernii. Acum, vremurile s-au schimbat. Civilizatia a pãtruns în toate cãtunele, copiii stau la calculator si pe messenger în loc sã meargã la sãnius. Zarva care acoperea satele altãdatã acum a devenit amintire. Dar de aceastã datã, „stihiile“ naturii au vrut sã le reaminteascã celor cu dor de iarna copilãriei cã putem avea zãpezi, geruri si frumuseti. A fost frumos, chiar dacã a fost mai dificil de îndurat. Mai greu sau mai usor, fiecare a fãcut cum a putut si a rezistat vremii. La varã, cînd canicula va arde la propriu si la figurat, vom duce dorul acestor zile.
|
Autentificare
