 IADUL ALB
• comunele de pe valea Siretului, odatã sub ape, sînt acum sub nãmeti • greul a trecut, însã... iarnã mai este • oamenii se plîng de pretul lemnelor • autoritãtile au fãcut fatã cu greu, mai ales pe viscol „Iarna nu-i ca vara“, o sintagmã celebrã, alãturi de expresia „Iarna a venit pe nepregãtite“ pot exprima, împreunã, cel mai bine ceea ce se întîmplã, de vreo sãptãmînã încoace, în zona Roman. Cu toate cã sîntem în ultima lunã a iernii, rãbufnirea sezonului rece a adus o spaimã aproape inexplicabilã a oamenilor, fatã de un anotimp care, de regulã, se manifestã prin geruri si ninsoare. Probabil obisnuiti deja cu sezoanele mai blînde din ultima vreme, multi gospodari au crezut, mai ales cînd venise sfîrsitul lui ianuarie, cã si în 2012 va fi la fel. Pentru multi dintre ei, se pare învãtati, mai nou, sã creadã mai mult în ceea ce vãd la televizor decît afarã, pe geam, cu proprii ochi, o iarnã normalã în zona Romanului a devenit un soi de „bau-bau“, care a îmbrãcat formele diverselor coduri, galbene sau portocalii. Pentru moment a trecut unda de soc, dupã trei-patru zile de viscol si altele cîteva în care gerul a dat sã crape pietrele, majoritatea sãtenilor din zonã, si nu numai, fiind, paradoxal, încã foarte contrariati de ceea ce se întîmplã. Un simplu periplu prin comunele de pe valea Siretului, unde oamenii sînt, de altfel, obisnuiti cu nenorocirile, întreprins în dimineata de 10 februarie de reporterii „Monitorului“, avea sã scoatã la luminã o lume realã buimãcitã de frig si speranta nãruitã cã ar mai fi putut sã treacã „lejer“ o altã iarnã. ÃŽncã de la iesirea din Roman cãtre Sagna nu se poate vedea... nimic altceva decît un peisaj frumos de iarnã. Drumul a fost deszãpezit pe ambele sensuri, cu toate cã, pe alocuri, carosabilul acoperit cu omãt bãtucit si înghetat poate juca feste soferilor neexperimentati. ÃŽn rest, de jur împrejur, într-o liniste nefireascã si în „dintii“ rînjiti cu larghete de un soare ce umple cerul senin, numai zãpadã. Gerul, la vreo -20 de grade pe termometru si mult mai aspru resimtit pe piele în vînticelul usor, este atoatestãpînitor. Sã tot fie neaua cam de o jumãtate de metru grosime, pe alocuri, numai vegetatia ceva mai înaltã, de pe marginile fostelor canale de irigatii îndrãznind sã o strãpungã. ÃŽn Lutca este prea putinã animatie, prin curtile din care a fost scoasã zãpada, depusã, ca un zid de cazematã, pe marginea santului, dar lãsînd, din loc în loc, si cãi de acces spre porti. Numai în statia de autobuz, cîtiva cetãteni zgribuliti si cu gîturile alungite dupã privirile aruncate în lungul drumului aratã cã mai „miscã“ cineva. ÃŽn rest, acelasi peisaj de iarnã, cu balta înghetatã si fumul care se ridicã peste hornuri, cãutînd, invariabil, aceeasi cale joasã, spre valea Siretului.
Greul a trecut
ÃŽn peisajul de lîngã DJ 207 A, mãrginit de valuri de zãpadã adunatã de lame, parcã pãmîntul se uneste cu cerul. Nu se poate privi cu ochiul liber prea mult, pe întinderea aparent nesfîrsitã de zãpadã si nu se poate ghici orizontul. ÃŽn schimb, mii de stele argintii scînteie înspre soare, printre plopii aliniati cuminti la marginea drumului. Nu i-au doborît viiturile din 2008 si nici acum, ceva mai multã zãpadã nu îi sperie. Siretul hiberneazã, ascuns sub gheata care îl acoperã din mal în mal, si ea îmbrãcatã cu o hainã groasã de zãpadã. Nici o vietate nu îndrãzneste sã-si arate blana sau penele, cu exceptia cîtorva ciori care, de frig, par stane de smoalã pe crengi. Drumul spre Buruienesti este de asemenea practicabil, pentru timpul acesta, doar panta de la intrarea în sat, aproape de statia PECO, dînd ceva emotii. ÃŽn sat, numai în centru, aproape de scoalã este ceva mai multã lume, cîtiva copii care vin sau pleacã deja de la ore animînd atmosfera cu vocile care par mai puternice în linistea iernii. ÃŽn rest, lumea îsi vede de treburile ei, unii merg la un magazin sau la un birt, altii mai dau zãpada, care pleacã sau vine de la fîntîni. Peisajul se repetã, cu fiecare curbã a drumului principal din sat, fiind imitat leit si în Rotunda. La Doljesti, lumea stã mai mult în case, la cãldurã. ÃŽn centru, însã, se si lucreazã, cîtiva bãrbati cu lopetile strãduindu-se sã degajeze omãtul din pãrculetul din fata primãriei. Autoritãtile sînt la post, coordonînd deszãpezirea ultimelor ulite. Primarul Gheorghe Cojocaru sintetizeazã în cîteva cuvinte prin ce a trecut comunitatea în ultimele zile. „Au fost cîteva zile cu viscol cãruia nu i-am putut face fatã, cu toate cã am colaborat cu primarii comunelor vecine, Oteleni si Butea, judetul Iasi. Nu treceau bine utilajele noastre cã zãpada se depunea la loc. Totusi, chiar si asa, am reusit sã tinem deschis, permanent, drumul judetean care face legãtura cu Romanul si am evitat situatiile de urgentã. S-a depus o cantitate apreciabilã de zãpadã, care a dus la blocarea multor ulite, însã, în ultimele douã zile le-am redeschis circulatiei. ÃŽn acest sens avem douã utilaje, unul propriu si un altul închiriat, pe care le-am folosit la maxim. ÃŽn prezent numai într-unele zone mai izolate sînt numai cãrãri de acces. Din pãcate, însã, m-a surprins ceea ce s-a întîmplat cu multi oameni din sat, care au rãmas fãrã lemne. Sigur, nu se asteptau la o iarnã atît de grea. Asa se întîmplã cînd visezi cã nu va mai veni si sezonul rece. Noi am ajutat cu lemne cazurile sociale, persoanele în vîrstã si familiile cu multi copii, însã nu putem acoperi, din acest punct de vedere, toate necesitãtile populatiei“, a precizat primarul Gheorghe Cojocaru.
Vox populi
Sãtenii din Doljesti, în special cei în vîrstã, spun cã au mai vãzut asa ierni, însã cã, într-un fel cam... ciudat, nu ar fi crezut, nu se stie de ce, cã iarna va fi asa de grea la final. Rodica Rotaru, o femeie la 62 de ani, se plînge de necazul adus de abundenta de omãt. „E greu tare cu lemnele iarna asta. Eu am o pensie de douã milioane de lei si, în toamnã, o cãrutã cu lemne se vindea cu trei milioane. De unde sã cumpãr? Asa, trebuie sã stau mai mult îmbrãcatã, zi si noapte si mã încãlzesc si eu cum pot. Mã încãlzesc inclusiv la lopatã, dînd zãpada, pentru cã noi, la tarã, sîntem învãtati de mici cu munca“, spune femeia. Este aprobatã, în putine cuvinte, de vecina sa, Maria Tãnasã, de 85 de ani, o bãtrînicã destul de glumeatã. Aceasta povesteste cum cã a vãzut, la viata ei si zãpadã cît casa. „E o iarnã grea, dar frumoasã si oricum trebuia apã la pãmînt. Ne e frig, cã asa e vîrsta si asa sînt vremurile; nu îti poti permite sã faci prea mare cãldurã, din cauza scumpetei lemnelor“, afirmã octogenara. Ceva mai mare „veselie“ este prin cîrciumi, unde gradele din paharele cu votcã le contracareazã, cel putin pe termen scurt, pe cele cu minus de afarã. ÃŽntr-un asemenea birt din Doljesti discutiile sînt în toi, cu toate cã mai importantã pare soarta Guvernului decît vicisitudinile iernii. „Era normal sã cadã Boc, pentru cã a sãrãcit tara. Nu stiu cît de multe va face Ungureanu ãsta, cã tot de Bãsescu e pus, dar mãcar e moldovean de-al nostru. Poate o sã se uite si la noi, ãstia mai amãrîti, cã murim de foame dacã mai tine iarna mult“, spune un mesean, care este încurajat imediat de un altul: „Bine cã nu murim de sete“. Oamenii îsi beau linistiti paharele si, în rãstimpuri, au timp sã contempleze si vremea. „Pînã la urma urmei nu-i o iarnã asa grea, ca prin alte pãrti. Pãcat cã sînt toate scumpe si noi nu avem putere de cumpãrare, sã putem sta în case avînd de toate pînã la primãvarã“, conchide un altul. Oamenii sînt resemnati în fata iernii, dar stiu cã nu mai poate tine mult oricît de tare s-ar „zburli“. „Din martie, oricum nu mai are putere gerul, chiar dacã o sã mai ningã. Sã treacã «babele» si dupã aia e ca si dusã iarna. Oricum, sã nu uitãm cã am scãpat o bunã bucatã de vreme, pentru cã putea sã se punã o zãpadã din asta în noiembrie si sã o tinã pînã în aprilie“, este de pãrere un alt mesean, adept al vinului fiert.
Viata merge înainte
Tãmãseniul este o altã comunã „învãtatã“ cu calamitãtile, dupã inundatiile din 2008 si 2010, unde niscaiva zãpadã si ger sînt chestiuni peste care se trece relativ repede. Pe 10 februarie, de exemplu, în satul Adjudeni, era zi de tîrg. Cu toate cã, în oras tarabele sînt mai mult goale, dorinta de a face un ban cinstit pare mai mare pentru locuitorii din mediul rural. ÃŽn zona centralã a localitãtii, dupã catedrala catolicã, este ceva „foialã“, în jurul orei 11 dimineata. Lîngã clãdirea fostei „cooperative“, o serie de întreprinzãtori mai îndrãzneti au scos în drum tarabele improvizate cu fructe si legume. Se vînd în special kiwi si alte produse exotice, însã nu lipsesc nici traditionalele mere. Preturile practicate sînt undeva în jurul a 3-4 lei/kilogram. La mare cãutare sînt si rãdãcinoasele sau cartofii, cu toate cã marfa este bocnã în saci sau lãdite. „Lumea nu cumpãrã acum sã facã provizii, ci ia mai mult pentru consumul obisnuit, asa cã nu conteazã cã marfa este înghetatã. Preturile nu sînt mari pentru timpul acesta si aici, la Adjudeni, oricum oamenii au ceva mai multi bani decît prin alte pãrti, deoarece marea majoritate au rude plecate peste hotare. Este destul de greu si pentru noi, pentru cã înghetãm aici, lîngã marfã, dar asta e viata, trebuie sã facem un ban“, a spus una dintre precupete. Ziua de tîrg este respectatã aproape cu sfintenie de sãteni, chiar dacã au sau nu ceva de cumpãrat. Permanent, comerciantii aduc marfã de sezon si asta nu numai din punctul de vedere al alimentelor. De exemplu, ieri era o ofertã destul de diversificatã de lopeti pentru zãpadã sau mãturi. ÃŽn perimetrul îngrãdit al bazarului, puteau fi gãsiti adevãratii „pionieri“ ai comertului. Vînzãtorii de haine, încãltãminte sau bunuri de larg consum s-au învãtat sã se adapteze la orice vreme, pentru cã aceasta este, în fond, singura lor metodã de subzistentã. Se mai încãlzesc în masini, însã nu prea... mult deoarece carburantul trebuie drãmuit cu mare atentie. ÃŽntre sacii cu marfã, mai ales cînd e vorba de haine, este destul de lesne de mentinut o temperaturã acceptabilã. Ca „suplimente“, obisnuitele cafele, ceaiul, vinul fiert sau nelipsita tãrie. „La noi în fiecare vineri e zi de tîrg si vine multã lume, indiferent de vreme. Numai cînd au fost calamitãtile cele mai mari si Siretul ameninta cã se revarsã s-a blocat accesul în bazar. Asta e, acum e iarnã si e normal sã fie frig, însã se circulã pe drumuri, deci nu vãd de ce nu ar veni vînzãtorii“, este de pãrere Tereza Dancã, din Tãmãseni. Pãrãsim zona înghetatã a comunelor de lîngã Roman cînd termometrele indicau -14 grade Celsius, cãtre un oras la fel de înghetat. ÃŽncã este iarnã si va mai fi o vreme...
|
Autentificare
